ÎCCJ, Decizia nr. 307/2021

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea din data de 29 iunie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2017 s-au dispus, în temeiul art. 2502 din C. proc. pen., următoarele:

I. S-a respins cererea formulată de inculpata S.C. A. S.A., prin apărător ales, de ridicare a măsurii asigurătorii a sechestrului instituită prin ordonanța nr. 146/D/P/2010 din 02 septembrie 2016 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală.

În temeiul art. 2502 C. proc. pen., s-a menținut măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin ordonanța nr. 146/D/P/2010 din 02 septembrie 2016 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală, asupra bunurilor imobile aparținând inculpatei persoană juridică S.C. A. S.A.

II. S-a admis, în parte, cererea formulată de inculpatul B., prin apărător ales, de ridicare a măsurii asigurătorii a sechestrului instituită prin ordonanțele nr. 146/D/P/2010 din 08 iunie 2012 și din 26 iunie 2014 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală.

În temeiul art. 2502 C. proc. pen., s-a ridicat măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin ordonanța nr. 146/D/P/2010 din 08 iunie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală, asupra următoarelor bunuri:

- imobil situat în București, str. x, compus din clădire având suprafața totală de 1859 m.p. și teren intravilan în suprafață de 1662 m.p., din care 492,45 m.p. ocupați de construcție;

- clădire-locuință și anexă, din cărămidă și lemn, situată în municipiul Zimnicea, județul Teleorman, cu o suprafață desfășurată de 662 m.p. și cu valoare de impozitare de 1024841 RON;

- teren intravilan în suprafață de 6000 m.p., situat în municipiul Zimnicea, județul Teleorman, cu valoare de impozitare de 1061 RON;

- 140400 părți sociale, fiecare în valoare de 10.00 RON, din capitalul social al S.C. A. S.R.L., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. x/2000 atribuit la data de 11.12.2000, cu sediul social în Aleea x, oraș Zimnicea, județul Teleorman, CUI x, precum și cota de participare la beneficii aferentă acestor părți sociale;

- 1000 părți sociale, fiecare în valoare de 10.00 RON, din capitalul social al S.C. C. S.R.L. înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. x/2008 atribuit la data de 31.07.2008, cu sediul social în str. x Corpul Administrativ - etaj 1, oraș Zimnicea, județul Teleorman, CUI x, precum și cota de participare la beneficii aferentă acestor părți sociale;

- 200 părți sociale, fiecare în valoare de 10.00 RON, din capitalul social al S.C. D. S.R.L., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. x/2010 atribuit la data de 03.06.2010, cu sediul social la județul Teleorman, precum și cota de participare la beneficii aferentă acestor părți sociale;

- 450 părți sociale, fiecare în valoare de 10.00 RON, din capitalul social al S.C. E. S.R.L., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. x/2010 atribuit la data de 16.06.2010, cu sediul social în str. x, județul Teleorman, CUI x, precum și cota de participare la beneficii aferentă acestor părți sociale;

- 2003978 părți sociale, fiecare în valoare de 5.00 RON, din capitalul social al S.C. A. S.A., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. x/1995 atribuit la data de 31.07.1995, cu sediul social în Str. x București, CUI x, precum și cota de participare la beneficii aferentă acestor părți sociale.

S-a constatat că, prin ordonanța nr. 146/D/P/2010 din 28 februarie 2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală, s-a dispus ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului instituită prin ordonanța nr. 146/D/P/2010 din 08 iunie 2012 a aceleiași unități de parchet asupra unui număr de 1500 părți sociale, fiecare în valoare de 10.00 RON, din capitalul social al S.C. F.-G. S.A., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. x/1997 atribuit la data de 18.02.1997, cu sediul social în București, CUI x, precum și asupra cotei de participare la beneficii aferentă acestor părți sociale.

În temeiul art. 2502 C. proc. pen., s-a menținut măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin ordonanța nr. 146/D/P/2010 din 08 iunie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală, asupra celorlalte bunuri mobile și imobile aparținând inculpatului B..

S-a respins cererea formulată de inculpatul B., prin apărător ales, de ridicare a măsurii asigurătorii a sechestrului instituită prin ordonanța nr. 146/D/P/2010 din 08 iunie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală, asupra sumei de 3.550.000 RON disponibilă în contul bancar deschis la H. S.A. (IBAN x), concomitent cu luarea măsurii asigurătorii asupra bunurilor mobile, reprezentând 99 de terenuri aflate în proprietatea numitei I..

În temeiul art. 2502 C. proc. pen., s-a ridicat măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin ordonanța nr. 146/D/P/2010 din 26 iunie 2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală, asupra imobilului situat în Zimnicea, județul Teleorman, având nr. cadastral x și nr. CF x, aparținând inculpatului B..

S-a respins cererea formulată de inculpatul B., prin apărător ales, de ridicare a măsurilor asigurătorii instituite prin ordonanțele nr. 146/D/P/2010 din 04 august 2014 și 23 decembrie 2015 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală.

În temeiul art. 2502 C. proc. pen., s-au menținut măsurile asigurătorii instituite prin ordonanțele nr. 146/D/P/2010 din 4 august 2014 și 23 decembrie 2015 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală, asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului B..

III. În temeiul art. 2502 C. proc. pen., s-a ridicat măsura asigurătorie a sechestrului instituită asupra bunurilor mobile aparținând inculpatei J. prin ordonanța nr. 146/D/P/2010 din 08 iunie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală, astfel cum a fost modificată prin ordonanțele nr. 1119/2012 din 16 iulie 2012 și nr. 1119/2012 din 03 august 2012 ale procurorului șef serviciu din cadrul aceleiași unități de parchet.

În temeiul art. 2502 C. proc. pen., s-a menținut măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin ordonanța nr. 146/D/P/2010 din 04 august 2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală, asupra imobilului înregistrat în CF nr. x, format din teren de 277 m.p. și teren servitute în suprafață de 30,54 m.p. (identificat cadastral sub nr. 3176/1), situat în orașul Voluntari, sat Pipera, județul Ilfov, aparținând inculpatei J..

S-a constatat că prin ordonanța nr. 146/D/P/2010 din 23 decembrie 2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală, nu a fost aplicată măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor aparținând inculpatei J..

IV. S-a admis cererea formulată de inculpatul K., prin apărător ales, de ridicare a măsurii asigurătorii a sechestrului instituită prin ordonanța nr. 146/D/P/2010 din 08 iunie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală.

În temeiul art. 2502 C. proc. pen., s-a ridicat măsura asigurătorie a sechestrului instituită asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului K. prin ordonanța nr. 146/D/P/2010 din 08 iunie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală, astfel cum a fost modificată prin ordonanța nr. 1771/2012 din 05 octombrie 2012 a procurorului șef serviciu din cadrul aceleiași unități de parchet.

S-a respins cererea formulată de inculpatul K., prin apărător ales, de ridicare a măsurilor asigurătorii instituite prin ordonanțele nr. 146/D/P/2010 din 04 august 2014 și 23 decembrie 2015 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală.

În temeiul art. 2502 C. proc. pen., s-au menținut măsurile asigurătorii instituite prin ordonanțele nr. 146/D/P/2010 din 04 august 2014 și 23 decembrie 2015 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală, asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului K..

V. În temeiul art. 2502 C. proc. pen., s-a ridicat măsura asigurătorie a sechestrului instituită asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului L. prin ordonanța nr. 146/D/P/2010 din 08 iunie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală.

VI. În temeiul art. 2502 C. proc. pen., s-a ridicat măsura asigurătorie a sechestrului instituită asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului M. prin ordonanța nr. 146/D/P/2010 din 08 iunie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală.

În temeiul art. 2502 C. proc. pen., s-a menținut măsura asigurătorie instituită prin ordonanța nr. 146/D/P/2010 din 23 decembrie 2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală, asupra sumei de bani aparținând inculpatului M..

VII. S-a admis cererea formulată de inculpatul N., prin apărător ales, de ridicare a măsurii asigurătorii a sechestrului instituită prin ordonanța nr. 146/D/P/2010 din 08 iunie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală.

În temeiul art. 2502 C. proc. pen., s-a ridicat măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin ordonanța nr. 146/D/P/2010 din 08 iunie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală, asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului N..

În temeiul art. 2502 C. proc. pen., s-a menține măsura asigurătorie instituită prin ordonanța nr. 146/D/P/2010 din 23 decembrie 2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală, asupra sumei de bani aparținând inculpatului N..

VIII. S-a admis cererea formulată de inculpatul O., prin apărător ales, de ridicare a măsurilor asigurătorii instituite prin ordonanțele nr. 362/D/P/2011 din 24 septembrie 2013 și nr. 362/D/P/2011 din 26 septembrie 2013 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală.

În temeiul art. 2502 C. proc. pen., s-au ridicat măsurile sechestrului și popririi asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile instituite, în privința inculpatului O., prin ordonanțele nr. 362/D/P/2011 din 24 septembrie 2013 și nr. 362/D/P/2011 din 26 septembrie 2013 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală.

În temeiul art. 2502 C. proc. pen., s-a menținut măsura asigurătorie instituită prin ordonanța nr. 146/D/P/2010 din 23 decembrie 2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală, asupra sumei de bani aparținând inculpatului O..

IX. În temeiul art. 2502 C. proc. pen., s-a ridicat măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin ordonanța nr. 146/D/P/2010 din 08 iunie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală, asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului P..

În temeiul art. 2502 C. proc. pen., s-a menținut măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin ordonanța nr. 146/D/P/2010 din 04 august 2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală, asupra bunurilor imobile aparținând inculpatului P..

X. În temeiul art. 2502 C. proc. pen., s-a ridicat măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin ordonanța nr. 146/D/P/2010 din 08 iunie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală, asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului Q..

În temeiul art. 2502 C. proc. pen., s-a menținut măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin ordonanța nr. 146/D/P/2010 din 04 august 2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală, asupra bunurilor imobile aparținând inculpatului Q..

XI. În temeiul art. 2502 C. proc. pen., s-a ridicat măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin ordonanța nr. 146/D/P/2010 din 08 iunie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală, asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului R..

În temeiul art. 2502 C. proc. pen., s-a menținut măsura asigurătorie instituită prin ordonanța nr. 146/D/P/2010 din 23 decembrie 2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală, asupra sumei de bani aparținând inculpatului R..

XII. În temeiul art. 2502 C. proc. pen., s-a ridicat măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin ordonanța nr. 146/D/P/2010 din 08 iunie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală, asupra bunurilor mobile aparținând inculpatei S..

În temeiul art. 2502 C. proc. pen., s-a menținut măsura asigurătorie instituită prin ordonanța nr. 146/D/P/2010 din 23 decembrie 2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală, asupra sumei de bani aparținând inculpatei S..

XIII. S-a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de petenții T. și U. de ridicare a măsurii asigurătorii a sechestrului aplicat asupra bunurilor numitului V. prin ordonanța nr. 146/D/P/2010 din 08 iunie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte, secția penală a procedat, conform dispozițiilor art. 2502 din C. proc. pen., la verificarea subzistenței temeiurilor care au determinat în cursul urmăririi penale, luarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile aparținând celor 12 inculpați trimiși în judecată în prezenta cauză și a constatat că acestea se mențin doar în parte.

Astfel, din examinarea actelor dosarului, a rezultat că în cursul anchetei penale, măsurile asigurătorii au fost dispuse, în mod etapizat, inclusiv pentru garantarea reparării pagubei pretins produse în patrimoniul părții civile S.N.G.N. Romgaz S.A. prin faptele pentru care s-a început urmărirea penală față de inculpații B., O., M., K., N., J., L., P., Q., R., S. și S.C. A. S.A., fapte care, pe parcursul desfășurării urmăririi penale, au primit mai multe încadrări juridice și pentru care s-a dispus, apoi, trimiterea acuzaților în judecată, considerându-se de către procuror că întrunesc elementele de tipicitate ale infracțiunii de delapidare cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 295 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 309 din C. pen., în forma autoratului sau, după caz, a complicității ori a participației improprii.

S-a constat că primele măsuri asigurătorii au fost instituite, în cauză, prin ordonanțele nr. 146/D/P/2010 din 08 iunie 2012 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală, constând în aplicarea sechestrului asupra mai multor bunuri mobile și imobile ale inculpaților B., M., K., N., J., L., P., Q., R. și S., și prin ordonanțele nr. 362/D/P/2011 din 24 septembrie 2013 și nr. 362/D/P/2011 din 26 septembrie 2013 ale aceleiași unități de parchet cu privire la inculpatul O., aceștia fiind acuzați de săvârșirea infracțiunilor de complot și subminarea economiei naționale, prevăzute de art. 167 alin. (1) C. pen. (1969) și art. 165 alin. (1) și (2) C. pen. (1969).

Ulterior, ca urmare a modificărilor legislative intervenite la 01 februarie 2014, faptele imputate inculpaților au primit o altă încadrare juridică, respectiv infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) și (2) C. pen., și abuz în serviciu (în forma autoratului și, după caz, a instigării), prevăzută de art. 297 alin. (1) cu referire la art. 309 C. pen. (prin ordonanța nr. 146/D/P/2010 din 10 februarie 2014), pentru ca, în final, prin ordonanțele din datele de 01 septembrie 2016 și, respectiv, 20 martie 2017, să fie calificate juridic în infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) și (2) C. pen., și delapidare cu consecințe deosebit de grave (în forma autoratului și, după caz, a complicității sau a participației improprii), prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen. corelat cu art. 309 C. pen.

Prin ordonanțele nr. 146/D/P/2010 din 26 iunie 2014 și, respectiv, din 04 august 2014 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală, au fost luate și alte măsuri asigurătorii asupra unor bunuri imobile aflate în proprietatea inculpaților B. și, respectiv, J., K., P. și Q., pentru ca, prin ordonanța nr. 146/D/P/2010 din 23 decembrie 2015 a aceleiași unități de parchet, să fie indisponibilizate sumele virate de inculpații B., M., K., R., S., N. și O. în contul nr. x de la W.. S.A. al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală.

În acest context, Înalta Curte, secția penală a apreciat că analiza subzistenței temeiurilor ce au determinat inițial luarea măsurilor asigurătorii în cauză trebuie să se raporteze la criteriile stabilite în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia protecției proprietății și a dreptului la un proces echitabil, din perspectiva duratei procedurii, respectiv prin evaluarea complexității cauzei, în ansamblul său, a comportamentului acuzaților și a celui al autorităților judiciare implicate, dar și a multitudinii și valorii importante a bunurilor ce au format obiectul indisponibilizării și a intervalului mare de timp în care acestea s-au aflat sub puterea sechestrului.

Astfel, s-a observat că prezenta cauză are o complexitate ridicată, în cursul urmăririi penale fiind efectuate cercetări cu privire la un număr de 49 persoane fizice și juridice, fiind întreprinse ample activități de anchetă penală în vederea conturării contribuției concrete a fiecărui participant la comiterea activității infracționale presupus desfășurată în perioada 2005 - 2010, aspect la care se adaugă și faptul că, în anul 2014, au intervenit modificări legislative de substanță, care au presupus reluarea unora din proceduri și efectuarea unor acte de urmărire penală suplimentare.

S-a reținut că ulterior, prin rechizitoriul nr. x/2010 din 31 mai 2017 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, au fost trimiși în judecată un număr de 12 inculpați, procedura de cameră preliminară fiind finalizată, în primă instanță, la data de 07 iunie 2018. Începerea judecății în cauză s-a dispus prin încheierea nr. 23/C din 14 iulie 2020 pronunțată de completul de 2 judecători de cameră preliminară în dosarul nr. x/2017.3 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. În perioada septembrie 2020 - aprilie 2021, s-a desfășurat cercetarea judecătorească, fiind audiați un număr de 14 martori, a căror reaudiere s-a dispus având în vedere modificarea, începând cu 01 mai 2021, a componenței formațiunii de judecată învestită cu soluționarea prezentei cauze, prin participarea a doi membri noi.

Înalta Curte, secția penală a constatat că nu se identifică perioade de stagnare a procedurii judiciare din culpa autorităților, însă, a apreciat că, din perspectiva ingerinței statului în dreptul de proprietate, durata de 9 ani și, respectiv, de aproape 8 ani în care inculpații M., K., N., J., L., P., Q., R., S. și O. au fost lipsiți de posibilitatea de a dispune de bunurile mobile și imobile asupra cărora s-au instituit măsuri asigurătorii la datele de 08 iunie 2012 și, respectiv, de 24 septembrie 2013 și 26 septembrie 2013 nu mai răspunde, la acest moment, criteriului proporționalității măsurilor cu scopul urmărit prin luarea lor, având în vedere, pe de o parte, multitudinea bunurilor indisponibilizate prin ordonanțele procurorului din acele date, dar și comportamentul procesual corect adoptat de acuzați pe parcursul întregii proceduri judiciare, inclusiv în raport cu dispoziția de indisponibilizare a unei părți importante din proprietățile pe care le dețineau, nefiind identificate indicii în sensul intenției acestora de a ascunde, distruge sau înstrăina bunurile ce le aparțineau sau de a se sustrage de la obligația de plată a prejudiciului, în cazul admiterii acțiunii civile promovată în speță de partea civilă S.N.G.N. Romgaz S.A.

În plus, s-a apreciat că, atâta timp cât, în prezenta cauză, cercetarea judecătorească se află la debut, urmând a fi audiați încă aproximativ 60 de martori și experți și cei 11 inculpați persoane fizice, se poate considera rezonabil că păstrarea, în continuare, a măsurilor asigurătorii instituite asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților M., K., N., J., L., P., Q., R., S. și O. prin ordonanțele nr. 146/D/P/2010 din 08 iunie 2012 și, respectiv, nr. 362/D/P/2011 din 24 septembrie 2013 și nr. 362/D/P/2011 din 26 septembrie 2013 este de natură a afecta justul echilibru între interesul general al societății (constând în acoperirea prezumptivei pagube produsă prin infracțiune) și interesul celor 10 inculpați, care ar fi obligați să suporte o sarcină disproporționată și excesivă în ipoteza prelungirii măsurilor pe o perioadă nedeterminată, ceea ce ar echivala cu însăși încălcarea dreptului lor de proprietate asupra bunurilor. Pentru aceste considerente, instanța de fond a ridicat măsurile sechestrului și popririi asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile instituite, în privința celui din urmă, prin ordonanțele nr. 362/D/P/2011 din 24 septembrie 2013 și nr. 362/D/P/2011 din 26 septembrie 2013 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală, precum și măsurile asigurătorii dispuse asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților J., K., L., M., N., P., Q., R. și S. prin ordonanțele nr. 146/D/P/2010 din 08 iunie 2012 ale aceleiași unități de parchet.

S-a reținut faptul că bunurile mobile și imobile ale inculpatului B. au fost indisponibilizate prin ordonanța nr. 146/D/P/2010 din 08 iunie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală, dar, în privința sa, la acest moment, se păstrează caracterul proporțional al măsurilor asigurătorii cu restrângerea dreptului de proprietate, prin raportare la comportamentul manifestat de acuzat pe parcursul procedurii judiciare.

Sub acest aspect, s-a observat că ulterior instituirii măsurilor asigurătorii prin ordonanța din 08 iunie 2012, dar înainte de punerea lor în aplicare, inculpatul B. a înstrăinat către numitele X. și Y. o parte din bunurile sale mobile și imobile în privința cărora s-a dispus sechestrul și care aveau o valoare însemnată, acțiune care, deși s-a stabilit de către procuror că nu întrunește condițiile de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de sustragere de sub sechestru, dându-se o soluție de clasare (pct. X din dispozitivul rechizitoriului), denotă reaua credință a acuzatului care a încercat să își protejeze drepturile, cu toate că avea cunoștință despre procesul penal derulat în privința sa, care viza inclusiv comiterea unor infracțiuni cauzatoare de prejudiciu, având în vedere că îi fusese adusă la cunoștință învinuirea încă din 09 ianuarie 2012.

În aceste condiții, prin raportare și la suma de 282.630.330,49 RON, reținută în actul de sesizare ca fiind pretinsul prejudiciu cauzat prin faptele ce formează obiectul acuzației, s-a apreciat că riscul de înstrăinare, ascundere și sustragere a bunurilor acestui inculpat de la folosirea lor în scopul reparării pagubei ce se susține că a fost produsă prin faptele ce formează obiectul cauzei este unul actual, împrejurare în care se justifică pe deplin menținerea în continuare a măsurilor asigurătorii instituite prin ordonanța nr. 146/D/P/2010 din 08 iunie 2012 a aceleiași unități de parchet.

S-a apreciat că, în cazul inculpatului O., cu toate că și în situația acestui din urmă acuzat au existat suspiciuni cu privire la comiterea unei infracțiuni în legătură cu înstrăinarea unui număr de 80 de acțiuni ale S.C. Z. S.A., prin decizia penală nr. 117 din 26 iunie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2017, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat faptul că inculpatul a transmis cele 80 de acțiuni la purtător către soția sa AA. (28 acțiuni) și cei doi copii, BB. (26 acțiuni) și CC. (26 acțiuni) încă din 20 august 2013, așadar anterior începerii urmăririi penale în privința sa și a datei la care i-a fost adusă la cunoștință învinuirea și cu mai mult de o lună înainte de momentul instituirii măsurii asigurătorii asupra bunurilor sale.

În plus, referitor la inculpatul B., s-a constatat că prin ordonanța nr. 146/D/P/2010 din 08 iunie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală, s-a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului și asupra mai multor bunuri mobile și imobile care, în prezent, nu mai sunt proprietatea inculpatului B., fiind înstrăinate în cursul lunii iunie 2012, înainte de punerea în aplicare a măsurii, către membri ai familiei sale sau persoane apropiate lui, respectiv către numitele X. și Y..

Având în vedere că aceste bunuri au fost înstrăinate unor terți, iar în legătură cu această faptă, prin rechizitoriul nr. x/2010 din 31 mai 2017 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală, față de inculpatul B. s-a dispus o soluție de clasare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de sustragere de sub sechestru, prevăzută de art. 261 alin. (1) din C. pen., reținându-se că nu sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă, Înalta Curte, secția penală a apreciat că nu mai subzistă temeiurile ce au stat la baza instituirii măsurii asigurătorii asupra respectivelor imobile și părți sociale și, în consecință, cu privire la acestea, în temeiul art. 2502 din C. proc. pen., a ridicat măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin respectiva ordonanță.

Totodată, s-a constatat că, prin ordonanța nr. 146/D/P/2010 din 28 februarie 2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală, s-a dispus ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului instituită prin ordonanța nr. 146/D/P/2010 din 08 iunie 2012 a aceleiași unități de parchet asupra unui număr de 1500 părți sociale, fiecare în valoare de 10.00 RON, din capitalul social al S.C. F.-G. S.A., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. x/1997 atribuit la data de 18.02.1997, cu sediul social în București, CUI x, precum și asupra cotei de participare la beneficii aferentă acestor părți sociale.

De asemenea, a respins cererea formulată de inculpatul B. de ridicare a măsurii asigurătorii a sechestrului instituită prin ordonanța nr. 146/D/P/2010 din 08 iunie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală, asupra sumei de 3.550.000 RON disponibilă în contul bancar deschis la H. S.A. (IBAN x), concomitent cu luarea măsurii asigurătorii asupra bunurilor mobile, reprezentând 99 de terenuri aflate în proprietatea numitei I., având în vedere că, deși în cuprinsul cererii s-a menționat că, în dovedirea temeiniciei solicitării, se va depune un raport de expertiză tehnică extrajudiciară în specialitatea Evaluare imobiliară din care rezultă valoarea actuală a respectivelor terenuri, la dosar nu a fost transmis niciun înscris în acest sens, iar bunurile imobile nu au fost individualizate și nu s-a făcut dovada că acestea ar aparține în proprietate persoanei indicate.

În ceea ce privește măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin ordonanța nr. 146/D/P/2010 din 26 iunie 2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală, asupra imobilului situat în Zimnicea, județul Teleorman, având nr. cadastral x și nr. CF x, aparținând inculpatului B., Înalta Curte, secția penală a constatat că în cuprinsul actului procesual se menționează că a fost dispusă observând întinderea mare a prejudiciului, văzând și dispozițiile art. 32 din Legea nr. 656/2002 republicată.

S-a reținut că măsura a fost justificată de extinderea/începerea urmăririi penale față de inculpatul B., prin ordonanța nr. 146/D/P/2010 din 23 iunie 2014 a aceleiași unități de parchet, însă potrivit mențiunilor din actul de sesizare, în privința acestor infracțiuni, atât față de funcționarii cadastrali și cumpărătorii bunurilor, cât și față de inculpatul B., s-a dispus o soluție de clasare întemeiată pe dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., astfel încât, neconstituind obiect al acuzației penale formulate împotriva celui din urmă, respectivele infracțiuni pentru care s-a extins/început urmărirea penală prin ordonanța nr. 146/D/P/2010 din 23 iunie 2014 nu mai pot fundamenta menținerea măsurii asigurătorii instituită la data de 26 iunie 2014 și a dispus ridicarea respectivei măsuri aplicate asupra imobilului situat în Zimnicea, județul Teleorman, având nr. cadastral x și nr. CF x.

Referitor la măsurile asigurătorii instituite prin ordonanțele nr. 146/D/P/2010 din 04 august 2014 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală, asupra unor bunuri imobile aflate în proprietatea inculpaților B., J., K., P. și Q. și prin ordonanța nr. 146/D/P/2010 din 23 decembrie 2015 a aceleiași unități de parchet constând în indisponibilizarea sumelor virate de inculpații B. (100.000 RON), M. (15.000 RON), K. (15.000 RON), R. (10.000 RON), S. (10.000 RON), N. (10.000 RON) și O. (70.000 RON) în contul nr. x de la W.. S.A. al unității de parchet, Înalta Curte, secția penală, evaluând actele dosarului din perspectiva dispozițiilor art. 2502 C. proc. pen., a constatat că, la acest moment, subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurilor, având în vedere, pe de o parte, natura acuzațiilor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, respectiv infracțiunea de delapidare cu consecințe deosebit de grave (în forma autoratului, complicității și participației improprii, după caz), care este susceptibilă de producerea unei pagube materiale, iar, pe de altă parte, faptul că S.N.G.N. Romgaz S.A. a înțeles să se constituie parte civilă în cauză cu suma de 282.630.330,49 RON, condiții în care pentru atingerea scopului prevăzut de art. 249 C. proc. pen., și anume pentru a asigura recuperarea unui eventual prejudiciu, se impune menținerea, în continuare, a respectivelor măsuri procesuale.

Astfel, aceste măsuri procesuale au fost dispuse de procuror la datele de 04 august 2014 și 23 decembrie 2015, respectiv la 2 ani și la 3 ani și 6 luni după instituirea primelor măsuri asigurătorii, în considerarea acelorași fapte pentru care s-a dispus inițial începerea urmăririi penale și vizează un număr mai mic de bunuri indisponibilizate, așa încât ingerința autorităților în dreptul de proprietate al acuzaților are o intensitate mai redusă și nu a depășit un termen rezonabil, spre deosebire de măsurile luate în anul 2012, în privința cărora s-a arătat că nu mai întrunesc cerința de proporționalitate.

Referitor la imobilul situat în orașul Voluntari, satul Pipera, județul Ilfov, format din teren de 277 m.p. și teren servitute în suprafața de 30,54 m.p cu privire la care inculpata J. a susținut că se află în proprietate comună devălmașă, Înalta Curte, secția penală a subliniat că, potrivit dispozițiilor art. 667 C. civ., proprietatea comună în devălmășie presupune că dreptul de proprietate aparține concomitent mai multor persoane fără ca vreuna dintre acestea să fie titularul unei cote-părți determinate din respectivul drept, neputând fi ridicată măsura asigurătorie în ceea ce privește o cotă de 50% întrucât o asemenea soluție ar încălca principiile ce guvernează această formă de proprietate și ar fi lipsită de efecte juridice.

Referitor la solicitarea inculpatului M., prin apărător ales, de ridicare a măsurii asigurătorii instituită în 23 decembrie 2015, invocând împrejurarea că faptele pentru care acesta a fost inițial cercetat (complot și subminarea economiei naționale) au fost dezincriminate prin noua codificare penală generală, secția penală a Înaltei Curți a notat că excedează procedurii de față verificarea unui asemenea aspect care, de altfel, a fost invocat și în fața judecătorului de cameră preliminară, care a constatat că respectiva critică nu este întemeiată.

În ceea ce o privește pe inculpata S.C. A. S.A., Înalta Curte, secția penală a menținut măsura asigurătorie a sechestrului instituită asupra bunurilor acesteia prin ordonanța nr. 146/D/P/2010 din 02 septembrie 2016 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală.

Astfel, s-a observat că măsura a fost dispusă asupra bunurilor inculpatei persoană juridică la aproximativ 4 ani de la luarea pentru prima dată în cauză a unor asemenea măsuri, iar trimiterea acesteia în judecată, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de delapidare cu consecințe deosebit de grave în formă continuată (55 de acte materiale), s-a realizat după aproximativ 9 luni, situație în care Înalta Curte, având în vedere manifestarea de voință a S.N.G.N. Romgaz S.A. de a se constitui parte civilă cu suma de 282.630.330,49 RON, precum și stadiul procedurii, a apreciat că perioada în care S.C. A. S.A. a fost lipsită de posibilitatea de a dispune de bunurile imobile ce au fost indisponibilizate răspunde cerințelor de proporționalitate dintre interesul general legitim al statului și limitarea exercitării dreptului de proprietate al persoanei juridice, sarcina impusă nefiind una excesivă.

Înalta Curte, secția penală a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de petenții T. și U. de ridicare a măsurii asigurătorii a sechestrului instituit asupra bunurilor numitului V. prin ordonanța nr. 146/D/P/2010 din 08 iunie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

Astfel, s-a constatat că prin rechizitoriul nr. x/2010 din 31 mai 2017 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, s-a dispus, printre altele, și clasarea cauzei față de suspectul V., în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) și (2) C. pen., abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., și delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 5 și art. 38 alin. (1) C. pen. (pct. XVI din dispozitivul actului de sesizare), întrucât, la data de 27 februarie 2015, a intervenit decesul acestuia. În plus, s-a dispus, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., menținerea măsurilor asigurătorii instituite asupra bunurilor imobile și mobile ce au aparținut suspectului V., precizându-se că această măsură va înceta de drept dacă persoana vătămată/partea civilă nu introduce acțiune în fața instanței civile, în termen de 30 de zile de la comunicarea soluției.

Totodată, s-a constatat că, prin încheierea nr. 484 din 15 septembrie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017 (la care a fost reunit dosarul nr. x/2017) s-a dispus respingerea, ca nefondată, a cererii formulate de petenta T. de ridicare a măsurii asigurătorii a sechestrului instituit, reținându-se că respectiva măsură nu a încetat de drept având în vedere că partea civilă S.N.G.N. Romgaz S.A. Mediaș a exercitat, în termenul de 30 de zile prevăzut de lege, acțiune civilă în vederea recuperării prejudiciului estimat provizoriu la suma de 282.630.330,49 RON, aceasta formând obiectul dosarului civil nr. x/2017 înregistrat pe rolul Tribunalului Sibiu, secția I civilă.

Înalta Curte, secția penală a observat că în cursul procesului penal, după sesizarea instanței cu rechizitoriul și începerea judecății în cauză, verificarea ce se poate realiza conform art. 2502 C. proc. pen. nu poate viza decât măsurile asigurătorii instituite asupra bunurilor mobile sau imobile aparținând inculpaților trimiși în judecată, iar nu și cele aplicate asupra bunurilor persoanelor față de care s-a dispus o soluție de clasare, întrucât rechizitoriul determină obiectul și limitele învestirii instanței cu privire la infracțiunile și inculpații la care se referă dispoziția de trimitere în judecată, celelalte fapte și/sau persoane în legătură cu care s-a efectuat urmărirea penală, dar pentru care s-a dispus, în final, clasarea sau renunțarea, neconstituind obiect al judecății în sensul art. 371 din C. proc. pen.

Împotriva încheierii din data de 29 iunie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2017, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT, inculpații S.C. A. S.A., O., K., B., petenții T. și U., precum și partea civilă DD. S.A. au formulat contestație, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători Penal 1 - 2021 sub nr. x/2021, primul termen de judecată fiind fixat în mod aleatoriu la data de 6 septembrie 2021, termen la care s-a dispus amânarea cauzei pentru data de 4 octombrie 2021, având în vedere lipsa de apărare a intimatului inculpat L..

La termenul de judecată din data de 4 octombrie 2021 au avut loc dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public, respectiv ale apărătorilor aleși și din oficiu pentru contestatorii inculpați, respectiv intimații inculpați, precum și ale apărătorului ales al contestatoarei parte civilă fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, prin contestația formulată, a criticat încheierea primei instanțe solicitând admiterea contestației, desființarea în parte a încheierii din data de 29 iunie 2021, pronunțate de Înalta Curte, secția penală în dosarul nr. x/2017, în sensul înlăturării dispozițiilor prin care:

- pentru inculpatul O. s-a dispus ridicarea măsurilor asigurătorii instituite prin ordonanțele nr. 362/D/P/2011 din data de 24.09.2013, respectiv din data de 26.09.2013;

- pentru inculpații B., M., K., N., J., L., P., Q., R., S. s-a dispus ridicarea măsurilor asigurătorii instituite prin ordonanța nr. 146/D/P/2010 din data de 08.06.2012.

Parchetul a susținut că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurilor asigurătorii instituite prin ordonanțele nr. 362/D/P/2011 din 24.09.2013, respectiv din 26.09.2013 și nr. 146/D/P/2010 din data de 08.06.2012, arătând faptul că aceste măsuri sunt în continuare necesare întrucât au fost luate în vederea reparării pagubei produse prin săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților.

S-a apreciat că durata acestor masuri nu este excesivă prin raportare la natura și gravitatea acuzațiilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, în special prin raportare la infracțiunea de delapidare cu consecințe deosebit de grave și prin raportare la prejudiciul mare reclamat în cauză, DD. S.A. constituindu-se parte civilă cu suma de 282.630.330,49 RON, neputând fi omisă complexitatea ridicată a cauzei ce a reclamat o durată mai mare a procedurilor, nefiind identificate perioade de stagnare a procedurilor care să poată conduce la ideea unei culpe a autorităților în privința duratei procedurilor.

Parchetul a reținut că ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituit prin cele trei ordonanțe, periclitează dreptul persoanei vătămate să obțină o reală reparație a pagubei, în situația admiterii acțiunii civile, iar dreptul de proprietate al inculpaților a fost afectat doar în componenta ce privește dreptul de dispoziție asupra imobilelor, valoarea bunurilor nefiind diminuată pe durata în care măsurile au fost în ființă.

Contestatorii inculpați B., K. și S.C. A. S.A., prin contestația formulată, au criticat încheierea primei instanțe, solicitând admiterea contestației, desființarea în parte a încheierii contestate și rejudecând, să se dispună:

În mod concret, în privința contestatorului inculpat K., s-a susținut că instanța de fond a motivat respingerea cererii de ridicare a măsurilor asigurătorii luate prin ordonanțele nr. 146/D/P/2010 din datele de 04.08.2014 și 23.12.2015 față de inculpatul K., printr-un raționament per a contrario, față de situația în care a dispus ridicarea măsurilor asiguratorii, întemeiat pe considerente de ordin subiectiv.

S-a susținut că aprecierile instanței sunt nejustificate, câtă vreme cauza a stagnat o perioadă lungă de timp în faza de urmărire penală, respectiv 7 ani împrejurare imputabilă autorităților, iar nu inculpaților, iar diferența între momentul luării unor măsuri asigurătorii referitor la care s-a dispus ridicarea și data celor mai vechi dintre cele pentru care s-a dispus menținerea în privința inculpatului K. este de aproximativ 10 luni.

Referitor la inculpata A. S.A., s-a susținut că împrejurarea potrivit căreia după 11 ani de la debutul anchetei, cercetarea judecătorească în primă instanță se află într-o fază incipientă, nu poate fi imputabil inculpaților, astfel că depășirea unei durate rezonabile a tuturor măsurilor asigurătorii este inevitabilă, iar menținerea acestora pe criteriul momentului la care au fost dispuse, lipsește de conținut scopul instituirii acestora.

S-a arătat faptul că din concluziile Raportului de expertiză tehnică judiciară specialitatea evaluare imobiliară rezultă o valoare actuală de piață a terenurilor de 3.802.091 RON, net superioară sumei de 3.550.000 RON disponibilă în contul inculpatului B., fiind invocată în susținerea cererii și înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Contestatorul inculpat O. a solicitat admiterea contestației formulate și desființarea în parte a încheierii atacate în sensul excluderii de sub incidența sechestrului asigurător a sumei care a reprezentat plata cotei părți din onorariul expertului ce a efectuat expertiza în timpul urmăririi penale considerând că este o măsură excesivă față de împrejurarea că respectiva plată s-a făcut de bună voie de către inculpat și nu s-a pus problema revenirii asupra plății.

Contestatoarea parte civilă DD. S.A., prin contestația formulată, a criticat încheierea primei instanțe, solicitând admiterea contestației, desființarea încheierii contestate și rejudecând, să se dispună menținerea integrală a măsurilor asiguratorii luate în cauză.

Contestatoarea parte civilă a arătat că este adevărat că prezenta cauză se află în curs de cercetare de aproape 10 ani, însă nu se poate găsi vreo culpă organelor judiciare în ceea ce privește durata procedurilor, durată determinată de numărul inculpaților cercetați, volumul de înscrisuri solicitate, audierea acestora și a martorilor, realizarea unei constatări tehnico/științifice și a unei expertize, ce au reprezentat cauze obiective pentru desfășurarea unei urmăriri penale îndelungate, dar și a procedurii de Cameră preliminară și a fazei de judecată.

S-a apreciat că ceea ce contrabalansează intervalul îndelungat de timp în care inculpații au fost lipsiți de exercițiul liber al dreptului lor de proprietate sunt acuzațiile grave care li se aduc acestora și prejudiciul reclamat de partea civilă care este unul considerabil. Contestatoarea a subliniat faptul că ridicarea acestor măsuri va crea situația în care nu va mai exista nicio garanție de executare a obligațiilor civile la momentul la care se va soluționa latura civilă a cauzei.

S-a susținut că bunurile asupra cărora s-au luat aceste măsuri nu pot suferi devalorizări, nu se degradează prin existența măsurilor, singura restricție efectivă fiind aceea a dreptului de dispoziție, grevare de sarcini și înstrăinare, iar inculpații B. și O. nu au dat dovadă de un comportament procesual corect pe durata procesului penal, invocând faptul că primul a încercat să sustragă de sub sechestru o serie de bunuri și/sau să împiedice indisponibilizarea altor bunuri, iar cel de-al doilea a înstrăinat cu o intenție frauduloasă membrilor familiei activul său de acțiuni astfel încât acestea să nu fie indisponibilizate și să nu servească acoperirii prejudiciului.

De asemenea, referitor la cuantumul prejudiciului, a fost criticat faptul că instanța de fond s-a raportat pe tot cuprinsul încheierii din data de 29 iunie 2021 la suma reținută prin rechizitoriu care reprezintă aproximativ 60% din prejudiciul actualizat de 516.406.999,76 RON.

Contestatorii petenți T. și U., prin contestația formulată, precum și prin notele de ședință, au criticat încheierea primei instanțe, apreciind că soluția instanței de respingere a cererii, ca inadmisibilă, este nelegală și creează o situație discriminatorie.

Contestatorii petenți au arătat că, în condițiile în care se constată inadmisibilitatea cererii de ridicare a măsurii asiguratorii, singura cale de a se adresa instanțelor de judecată rămâne formularea unei acțiuni civile, întemeiate pe dispozițiile art. 957 din C. proc. civ., prevederi care impun