Decizia nr. 539/2026 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — recurs împotriva sentinței nr. 652/2023 a Tribunalului București

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 03 august 2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta B. S.R.L. solicitând să fie obligată aceasta din urmă la plata sumei de 726.779,26 RON, reprezentând contravaloarea contribuției pentru amenajarea spațiului, efectuată de către reclamantă (din care suma de 677.728,08 RON debit principal și restul penalități de întârziere), cu cheltuieli de judecată. Pârâta a formulat cerere reconvențională solicitând obligarea reclamantei-pârâte la desființarea tuturor lucrărilor edificate fără autorizație de construire și aducerea spațiului la starea inițială, de la momentul preluării, și restituirea sumei de 112.000 RON, la care se adaugă dobânda legală.

Prin sentința civilă nr. 652 din 20 martie 2023, Tribunalul București - secția a VI-a Civilă a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată, a admis în parte cererea reconvențională, a obligat reclamanta-pârâtă să aducă spațiul închiriat la starea de la momentul preluării și a respins în rest cererea reconvențională ca neîntemeiată. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta A. S.A. solicitând în principal, anularea în parte a sentinței apelate și, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. (3) C. proc.

civ., trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului București în ceea ce privește cererea sa de chemare în judecată și primul petit al cererii reconvenționale formulate de B. S.R.L., vizând desființarea lucrărilor pretins a fi edificate fără autorizație de construire și aducerea spațiului la starea inițială de la momentul preluării, iar în subsidiar, anularea în parte a sentinței apelate și schimbarea acesteia în sensul: admiterii cererii de chemare în judecată promovată de către pârâtă, astfel cum aceasta a fost formulată, iar, pe cale de consecință, să se dispună obligarea intimatei la plata contribuției pentru amenajarea spațiului, compusă din suma de 677.728,08 RON, reprezentând rest de plată din suma de 136.000,00 Euro + T.V.A., calculată la cursul de schimb valutar al B.N.R.

aplicabil la data emiterii facturilor, cu titlu de debit principal restant și penalități de întârziere în valoare de 0,02% pe zi de întârziere, datorate conform contract, calculate până la momentul achitării integrale a debitului principal; respingerea cererii reconvenționale promovate de B. S.R.L. în ceea ce privește solicitarea vizând desființarea lucrărilor pretins a fi edificate fără autorizație de construire și aducerea spațiului la starea inițială de la momentul preluării. Prin cererea de apel înregistrată, apelanta-pârâtă B. S.R.L. a solicitat, schimbarea în parte a sentinței apelate și pe cale de consecință admiterea în tot a cererii reconvenționale, în sensul obligării intimatei și la restituirea către pârâtă a sumei de 112.000 RON, achitată cu titlu de contribuție pentru amenajarea spațiului.

Prin decizia nr. 1431A/2025 din 20 noiembrie 2025, Curtea de Apel București - secția a VI-a Civilă, în temeiul dispozițiilor art. 408 C. proc. civ. a luat act de renunțarea apelantei-reclamante A. S.A. la dreptul dedus judecății prin cererea principală și a apelantei pârâte B. S.R.L., la dreptul dedus judecății prin cererea reconvențională, a anulat sentința apelată, a respins în fond cererea principală și cererea reconvențională și a respins cererea apelantei-pârâte de restituire a contravalorii de 1/2 din taxa judiciară de timbru ca nefondată. Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel a declarat recurs pârâta B. S.R.L, solicitând casarea în parte a deciziei recurate sub aspectul soluției de respingere a cererii de restituie a contravalorii de 1/2 din taxa judiciară de timbru achitată și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

După o amplă prezentare a circumstanțelor cauzei, subsumat motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a invocat formalismul excesiv al instanței de apel în analizarea cererii de restituire a taxei judiciare de timbru. În opinia acesteia, instanța de prim control judiciar nu a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 2267 C. civ. în condițiile în care părțile au convenit stingerea litigiului prin renunțarea la drepturile subiective pretinse, iar instanța a luat act de desistare cu consecința încetării procesului. Potrivit acesteia, dispozițiile art. 45 din. O.U.G. nr. 80/2013 afirmă un drept de creanță al petiționarului. Recurenta a susținut că în speță sunt incidente dispozițiile art. 45 alin. . (1) lit. i) 1 ) din O.U.G.

nr 80/2013, deoarece efectul pe care l-a avut cererea părților de renunțare în mod simultan la dreptul dedus judecății în fața instanței de apel, a fost de încetare a procesului prin acordul părților, în acest fel, fiind respectate dispozițiile art. 2267 C. civ. ce consfințesc tranzacția. Astfel, a susținut recurenta, prin încheierea actului adițional la contractul de închiriere din 24 ianuarie 2019 (clauza 7), este îndeplinită sub aspect formal și cerința prevăzută de dispozițiile art. 439 C. proc. civ., tranzacția fiind încheiată în forma scrisă, fiind important efectul procesual avut, de încetare a procesului. A mai învederat aceasta că în aceste condiții este îndreptățită să solicite restituirea taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de dispozițiile art. 45 alin. (2) din O.U.G.

nr. 80/2013. Intimata reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. În continuare, examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului, precum și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte reține următoarele: Subsumat cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta invocă greșita aplicare de către instanța de apel a dispozițiilor art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, susținând aceasta incidența în speță a dispozițiilor alin. (1) lit. i) 1 ) din același act normativ potrivit căruia: "Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, în următoarele situații: (...) i 1 ) când părțile pun capăt procesului, prin încheierea unei tranzacții în condițiile art. 438 și următoarele din C. proc.

civ.." Argumentele invocate de către recurenta-pârâtă nu pot fi reținute. Dispozițiile art. 45 alin. (1) lit. i) 1 ) din O.U.G. nr. 80/2013 instituie condiția încheierii unei tranzacții în condițiile impuse de dispozițiile art. 438 și următoarele din C. proc. civ. Astfel, C. civ. român reglementează tranzacția judiciară ca pe un contract special, fiind calificat drept un contract sinalagmatic, cu titlu oneros care trebuie să îndeplinească toate condițiile de fond și de formă ale actelor juridice. Esența naturii juridice a contractului de tranzacție judiciară constă în faptul că este un act aflat la granița dintre dreptul material obligațional și dreptul procesual, fiind un contract confirmat printr-o hotărâre judecătorească - hotărârea de expedient - și calificat drept un contract judiciar cu privire la fondul judecății conform dispozițiilor art. 438 C. proc.

civ. Acordul părților cu privire la stingerea litigiului dintre ele va fi prins în dispozitivul unei hotărâri judecătorești - hotărârea de expedient, prin care se ia act de învoiala părților, astfel încât contractul părților va fi prins finalmente într-un act jurisdicțional, dar fără ca instanța să facă o evaluare jurisdicțională a litigiului dedus judecății. Contrar alegațiilor recurentei, pentru ca tranzacția să poată avea finalitatea conferită de dispozițiile art. 439 C. proc. civ., aceasta nu poate fi dedusă din interpretarea probelor aflate la dosarul cauzei. Împrejurarea că între părți a fost încheiat un act adițional la contractul de închiriere din 24 ianuarie 2019, nu poate avea forța probantă corespunzătoare încheierii unei tranzacții, cu toate consecințele ce izvorăsc din acest aspect.

Mai mult, în condițiile în care părțile au ales ca formă de manifestare a înțelegerii intervenite între ele, incidentul procedural al renunțării la însuși dreptul dedus judecății, înțelegând să stingă litigiu intervenit între ele printr-o renunțare reciprocă la aceste drepturi, nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 45 alin. (1) lit. i) 1 ) din O.U.G. nr. 80/2013, această ipoteză nefiind prevăzută de dispozițiile invocate. Prin urmare, în aceste circumstanțe, instanța de apel nu putea lua act de stingerea litigiului prin tranzacție, pentru a putea dispune restituirea taxei judiciare de timbru în cuantumul solicitat. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc.

civ., va respinge, recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1431A/2025 din 20 noiembrie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a VI-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.A. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 martie 2026.