Decizia nr. 397/2026 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — conflict de competență împotriva sentinței nr. 169/2026 a Tribunalului Brașov

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: 1. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov la 18 decembrie 2025 sub nr. dosar x/2025, S.C. P..E.J. A. și Asociații a solicitat, la cererea creditorului B., încuviințarea executării silite împotriva debitorilor Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Brașov în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 439 din 22 februarie 2021 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia civilă nr. 1060 din 07 aprilie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, astfel cum a fost completată prin sentința civilă nr. 1404 din 11 mai 2021 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și îndreptată prin încheierea de îndreptare eroare materială din 14 septembrie 2021. În drept, a invocat art. 666 alin. (1) coroborat cu art. 651 C. proc.

civ. Prin sentința civilă nr. 169 din 12 ianuarie 2026, instanța sesizată, constatând că Tribunalul Brașov și Curtea de Apel Brașov, instanțe superioare în grad acesteia, au calitatea de debitori, a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (2) și alin. (2 1 ) C. proc. civ. În raport cu particularitatea fazei procesuale a executării silite, de inversare a calităților de reclamant și pârât, în sensul că într-o eventuală contestație la executare promovată de către debitori, aceștia ar deține calitate procesuală activă, iar nu creditorul, respectiv cu principiul unicității instanței de executare conturat prin decizia pronunțată în interesul legii nr. 20/2021, a precizat că, în măsura în care executarea silită ar fi încuviințată de aceasta, tot Judecătoria Brașov ar soluționa o eventuală contestație la executare formulată de Tribunalul Brașov, iar acestuia i-ar reveni competența de a soluționa eventualul apel.

A conchis în sensul că se impunea ca organul de executare să se adreseze unei instanțe judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate Curții de Apel Brașov. În consecință, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătorei Sinaia. 2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătorei Sinaia la 26 ianuarie 2026 sub același număr. Prin sentința civilă nr. 28 din 03 februarie 2026, această instanță a reținut că art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu este aplicabil, având în vedere lipsa calității de magistrat/grefier a creditorului, moștenitor al unuia dintre reclamanții din dosarul nr. x/2020.

De asemenea, a subliniat că eventualitatea unei contestații la executare, introdusă de debitori, nu poate reprezenta un motiv care să atragă competența Judecătoriei Sinaia; stabilirea unei alte instanțe decât cea de executare, prin asimilarea calității de creditor cu cea de reclamant și a celei de debitor cu cea de pârât, cu consecința că toate incidentele de pe parcursul executării silite ar fi de competența instanței aleasă de creditor, încalcă dreptul părții care formulează o contestație sau o altă cerere cu caracter contencios pe parcursul executării de a alege instanța care să o soluționeze. Nu în ultimul rând, a evidențiat că alegerea instanței nu poate fi făcută chiar de către instanța care a fost sesizată cu cererea de încuviințare a executării silite, la momentul declinării către o instanță de același grad din circumscripția unei curți de apel învecinate.

În consecință, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Brașov și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență. 3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția a II-a Civilă la 11 februarie 2026 sub același număr. Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care și-au declinat reciproc competența să judece același proces, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc.

civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov, pentru următoarele considerente: Conflictul negativ de competență ivit între cele două instanțe derivă din interpretarea și aplicarea diferită a dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., în condițiile în care calitatea de debitor aparține Tribunalului Brașov, respectiv Curții de Apel Brașov. Încuviințarea executării silite este de competența exclusivă a instanței de executare, astfel cum statuează prevederile art. 666 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc.

civ., potrivit cărora "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe". Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) din același cod, instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului. În raport cu particularitatea cauzei, determinată de calitatea debitorilor, Înalta Curte reține incidența dispozițiilor art. 127 alin. (2) și (2 1 ) C. proc.

civ., potrivit cărora "(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

(2 1 ) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz". Ca atare, constată că Judecătoria Brașov în mod greșit și-a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite, reținând aplicabilitatea dispozițiilor legale precitate și calitatea de debitor a Tribunalului Brașov, instanță superioară acesteia, întrucât, atunci când respectiva calitate îl vizează pe cel împotriva căruia este formulată cererea, încrederea în imparțialitatea obiectivă a instanței este lăsată de legiuitor la aprecierea exclusivă a reclamantului, iar nu și a instanței de judecată. Astfel, dispozițiile art. 127 alin. (2) și alin. (2 1 ) C. proc.

civ., reglementează o competență facultativă pentru situația în care judecătorul sau, după caz, procurorul, asistentul judiciar, grefierul sau instanța de judecată sunt părți pârâte în litigiu. În ipoteza acestor texte de lege, legiuitorul a prevăzut că, pentru cererea introdusă împotriva unui judecător sau, după caz, procuror, asistent judiciar, grefier care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece pricina sau împotriva instanței competente sau unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în circumscripția căreia se află instanța care ar fi competentă potrivit legii.

Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului poate, ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă se prevalează sau nu de această posibilitate, putând renunța la beneficiul oferit de lege. Sintagma "cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul dispozițiilor art. 127 C. proc. civ. vizează cererile adresate instanței de judecată, în spectrul acestora fiind incluse și cererile de încuviințare a executării silite, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ. În condițiile în care creditorul B. nu a uzat de prevederile art. 127 alin. (2 1 ) C. proc. civ. și a introdus cererea la Judecătoria Brașov, instanța de la sediul debitorului Tribunalul Brașov, Înalta Curte constată că, prin alegerea făcută, a stabilit în mod definitiv competența teritorială în favoarea acestei instanțe.

Ca atare, nu putea să opereze prorogarea de competență, reglementată de dispozițiile art. 127 C. proc. civ., și nici instanța nu putea să dispună, din oficiu, fără a încălca voința creditorului, declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 martie 2026.