Decizia nr. 336/2026 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — conflict de competență împotriva sentinței nr. 335/2024 a Judecătoriei Caransebeș

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 335 din 8 mai 2024, Judecătoria Caransebeș a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului A., invocată de pârâta B. S.A., a admis acțiunea civilă formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâta, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 900 euro, reprezentând avansul achitat pentru pachetul turistic și a sumei de 318,08 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. Împotriva acestei hotărâri, pârâta a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 534 din 25 noiembrie 2024, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin - secția I Civilă, a fost respins.

Pârâta B. S.A. a recurat această hotărâre, recursul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara - secția I Civilă care, prin încheierea civilă nr. 199 din 20 noiembrie 2025, și-a declinat competența în favoarea secției de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi a Curții de Apel Timișoara. Pentru a dispune astfel, a reținut că, date fiind particularitățile pricinii, litigiul se poartă între o persoană fizică/consumator și un profesionist și este în strânsă legătură cu domeniul de activitate al celui din urmă, fiind generat de raporturile contractuale preexistente, constând în achiziționarea unor servicii de turism.

Astfel, apreciind că nici prima instanță și nici instanța de apel nu au în componență complete specializate în soluționarea unor astfel de cauze și că pricina se circumscrie prevederilor art. 226 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 71/2011, a stabilit că, în speță, competentă să judece litigiul în recurs este secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi din cadrul Curții de Apel Timișoara. Dosarul a fost înregistrat pe rolul secției a II-a Civile la 24 noiembrie 2025, sub nr. x/2023*. Prin decizia nr. 21/R din 5 februarie 2026, Curtea de Apel Timișoara - secția a II-a Civilă și-a declinat, la rândul său, competența de soluționare a recursului în favoarea secției I Civile a Curții de Apel Timișoara; constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția a II-a Civilă în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivarea hotărârii, instanța a reținut că în primă instanță, pricina a fost soluționată de Judecătoria Caransebeș, de o secție civilă de drept comun, iar, în apel, de către Tribunalul Caraș-Severin - secția I Civilă, fără a se pune în discuție excepția necompetenței sale materiale și că acest tribunal are în organigrama sa secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal ce soluționează litigii cu profesioniștii, litigii privind insolvența și litigii de contencios administrativ și fiscal. Din această perspectivă, a apreciat că, raportat la prevederile art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1) și ale art. 136 alin. (1) C. proc.

civ., competența rămâne câștigată de secția I Civilă, având în vedere că, în apel, cauza a fost soluționată de secția I Civilă a tribunalului, invocarea excepției necompetenței în recurs nemaifiind posibilă, în acord și cu decizia nr. 4/2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii. Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit, Înalta Curte, constatând în prealabil legalitatea învestirii, reține următoarele: Chestiunea litigioasă asupra căreia instanțele au statuat în mod divergent, declarându-se deopotrivă necompetente, vizează competența materială procesuală a instanței de control judiciar, respectiv a instanței de recurs.

Asupra corespondenței dintre competența specializată a instanței de fond și a celei din calea de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat, prin decizia nr. 18/2016, că, potrivit principiului învestirii instanțelor de control judiciar din treaptă în treaptă, competența materială procesuală a instanței care a judecat litigiul în fond se păstrează în mod corespunzător și în căile de atac. Aceeași concluzie derivă și din decizia nr. 40/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a stabilit că: "organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare și art. 94-97 din C. proc.

civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare; (…) astfel, în condițiile reglementării în vigoare în perioada avută în vedere în prezenta cauză, competența trebuie atribuită instanței ierarhic superioare celei care a pronunțat hotărârea în fond, prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului ierarhic din treaptă în treaptă (…)". Problema competenței materiale procesuale a instanței de control judiciar a fost dezlegată în mod definitiv prin decizia nr. 4/2023, în cuprinsul căreia Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit că determinarea competenței materiale procesuale a instanței de control judiciar se va realiza cu respectarea specializării primei instanțe (complet/secție), care se va aplica în mod corespunzător și în calea de atac, sau în considerarea obiectului și naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanța de fond, în cazul soluționării în prim grad de jurisdicție a litigiului de către o instanță care nu cuprinde structuri specializate (secții/completuri).

Prin urmare, pentru ipoteza în care litigiul a fost soluționat în primă instanță de o instanță/secție/complet specializată/specializat, verificarea competenței materiale procesuale a instanței de control judiciar va respecta specializarea primei instanțe, care se va aplica în mod corespunzător și în calea de atac, iar în situația în care procesul a fost judecat în primă etapă procesuală de către o instanță care nu cuprinde structuri specializate, secții/completuri, verificarea acestei competențe se va realiza în raport cu obiectul și natura litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite deja în fața instanței de fond. Litigiul, obiect al dosarului de față, a fost soluționat în primă instanță de Judecătoria Caransebeș, care nu este organizată în formațiuni specializate.

Apelul declarat împotriva hotărârii primei instanțe a fost repartizat spre soluționare Tribunalului Caraș-Severin - secția I Civilă, competența acestuia nefiind contestată. Or, în măsura în care competența acestei instanțe s-a definitivat în favoarea secției I Civile a acestei instanțe, iar în cadrul tribunalului există secții specializate, determinarea competenței materiale procesuale în recurs se realizează prin raportare la specializarea instanței, fără a se mai putea proceda la o recalificare a obiectului sau naturii juridice a procesului (par. 123 din decizia nr. 4/2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii).

În consecință, având în vedere că recursul vizează hotărârea unei instanțe care este structurată în secții specializate și că la nivelul Curții de Apel Timișoara sunt constituite, de asemenea, secții organizate, potrivit art. 39 alin. (2) din Legea nr. 304/2022, competența de soluționare a litigiului în recurs revine secției I Civile din cadrul acestei curți de apel. Așa fiind, pentru rațiunile înfățișate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în recurs în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara - secția I Civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 februarie 2026.