ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1321/2021

Ședința publică din data de 10 iunie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la 19 martie 2020, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., obligarea pârâtei la plata sumei de 2.024 euro, în RON, la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de daune materiale reprezentând valoarea achitată pentru circuitul achiziționat în baza contractului de comercializare a pachetelor de servicii turistice nr. x din 11 decembrie 2018, precum și la plata sumei de 5.000 RON cu titlu de daune morale pentru prejudiciul cauzat prin executarea în mod necorespunzător a obligațiilor contractuale și a conduitei acesteia ulterior sesizării executării necorespunzătoare a obligațiilor contractuale.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1350 C. civ.

Pârâta a invocat, prin întâmpinarea depusă la 9 iulie 2020, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca, având în vedere că în convenția încheiată părțile au stabilit la pct. X subpct. 10.8 competența de soluționare a litigiilor în favoarea instanței de la locul încheierii contractului, respectiv sediul agenției de turism organizatoare; în speță instanța competentă fiind Judecătoria Sectorului 1 București.

II. Hotărârea Judecătoriei Cluj-Napoca:

Prin sentința civilă nr. 5647 din 28 octombrie 2020 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, secția civilă a fost admisă excepția necompetentei teritoriale invocată de pârâtă și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că voința părților stabilită anterior prin convenție primează dispozițiilor art. 113 pct. 8 C. proc. civ., competența alternativă la latitudinea reclamantului fiind posibilă atunci când părțile nu au stabilit, ele însele, contractual, și sunt mai multe instanțe competente; în caz contrar, dispoziția contractuală este golită de conținut, unilateral, de către partea interesată.

De asemenea, a reținut că dispozițiile art. 113 pct. 8 C. proc. civ. nu pot fi avute în vedere în privința domiciliului consumatorului, deoarece acestea reglementează competența teritorială alternativă în ceea ce privește consumatorul, fiind în favoarea acestuia doar atunci când are posibilitatea de a alege între mai multe instanțe, deopotrivă competente, nu și atunci când există o clauza contractuală semnată și asumată de către consumator.

III. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 1 București:

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 1 București, secția a II-a civilă a pronunțat sentința civilă nr. 1980 din 17 martie 2021 prin care a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată de reclamantă prin notele scrise din 24 februarie 2021, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În considerentele hotărârii pronunțate, instanța a constatat că, potrivit art. 113 pct. 8 C. proc. civ., competentă teritorial să judece prezenta cauză este atât judecătoria în circumscripția căreia își are domiciliul reclamanta, cât și cea în circumscripția căreia se află sediul pârâtei.

În conformitate cu dispozițiile art. 116 C. proc. civ. reclamantul este cel care are opțiunea între mai multe instanțe deopotrivă competente, iar în cauza de față, reclamanta și-a exercitat această opțiune prin introducerea cererii la Judecătoria Cluj-Napoca. Astfel, instanța reține că în aceste situații, după ce consumatorul a efectuat alegerea instanței, aceasta din urmă nu se poate dezînvesti prin declinarea competenței de soluționare a cauzei, din oficiu sau la cererea pârâtei, însă nici reclamanta nu poate reveni asupra alegerii în favoarea unei alte instanțe competente, acest din urmă aspect fiind statuat prin dispozițiile art. 130 alin. (4) C. proc. civ.

Instanța a reținut că nu poate reține aplicabilitatea dispozițiilor din contractul de comercializare a pachetelor de servicii turistice nr. x din 11 decembrie 2018, prin care se stabilește competența de soluționare a litigiilor născute în legătură cu acest contract în favoarea instanței de judecată de la locul încheierii contractului, respectiv sediul agenției de turism organizatoare.

De asemenea, a reținut că dispozițiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ. cenzurează convenția părților în ceea ce privește alegerea de competență însă dacă a fost încheiată o astfel de convenție, ea nu poate produce efecte, teza finală a art. 126 alin. (2) C. proc. civ. prevăzând că orice convenție contrară este considerată ca fiind nescrisă.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 2.024 euro, în RON, la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de daune materiale, precum și la plata sumei de 5.000 RON cu titlu de daune morale.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1350 C. civ.

Se observă că dezînvestirea reciprocă a instanțelor aflate în conflict a fost generată de aplicarea normelor de competență teritorială prevăzute de art. 113 alin. (1) pct. 8, art. 116 și art. 126 alin. (2) C. proc. civ., prin prisma calificării raporturilor juridice dintre părți și a incidenței dispozițiilor speciale privind alegerea de competență.

Un prim aspect ce se impune a fi lămurit vizează natura raportului juridic dintre părți și calitatea acestora. În speță, se constată că litigiul a fost inițiat de către un consumator împotriva unui profesionist, astfel cum aceste categorii sunt definite prin art. 2 pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor și art. 2 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori.

Conform dispozițiilor art. 2 pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992, prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.

De asemenea, în sensul Legii nr. 193/2000, prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența legii, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.

În conformitate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 193/2000, prin profesionist se înțelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența legii, acționează în cadrul activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, precum și orice persoană care acționează în același scop în numele sau pe seama acesteia.

Prin urmare, în ceea ce privește raportul juridic dedus judecății, Înalta Curte reține atât calitatea de consumator a reclamantei, cât și calitatea de profesionist a pârâtei.

Calitatea părților și natura raportului juridic determină incidența normelor de competență reglementate de dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 8, art. 116 și art. 126 alin. (2) C. proc. civ.

Raportat la calitatea reclamantei de consumator sunt incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. care reglementează competența teritorială alternativă în cazul cererilor având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor.

Astfel, competentă teritorial să judece prezenta cauză este atât judecătoria în circumscripția căreia are domiciliul reclamanta, cât și judecătoria în circumscripția căreia se află sediul pârâtei.

Alegerea instanței revine reclamantei, potrivit art. 116 C. proc. civ., iar aceasta și-a exercitat opțiunea prin introducerea cererii pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, aceasta fiind instanța de la domiciliul consumatorului.

Astfel, după ce consumatorul a efectuat alegerea instanței, aceasta din urmă nu se poate dezînvesti, prin declinarea competenței, de soluționarea cauzei, din oficiu sau la cererea pârâtei, însă nici reclamanta nu poate reveni asupra alegerii în favoarea unei alte instanțe competente, acest din urmă aspect fiind statuat prin dispozițiile art. 130 alin. (4) C. proc. civ.

În ceea ce privește prorogarea convențională de competență, aceasta intervine în temeiul unei înțelegeri a părților, în acele cazuri în care legea permite derogarea de la regulile de competență.

Față de prevederile art. 126 alin. (2) C. proc. civ., clauza atributivă de competență ce se regăsește în contractul de comercializare a pachetelor de servicii turistice nr. x din 11 decembrie 2018 nu poate produce efecte, deoarece a fost inserată în contractul încheiat între părți anterior nașterii dreptului la despăgubire.

Dispozițiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ. se referă în mod expres la litigiile în materia protecției drepturilor consumatorilor, fiind interzisă convenția asupra competenței înainte de a se naște dreptul la acțiune, în scopul protejării anumitor categorii de persoane și preîntâmpinării unor abuzuri în cazul unor convenții încheiate fără negociere (contracte de adeziune). Dacă a fost încheiată o astfel de convenție, aceasta nu poate produce efecte, teza finală a art. 126 alin. (2) C. proc. civ. prevăzând că orice convenție contrară este considerată ca fiind nescrisă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 iunie 2021.