Decizia nr. 334/2026 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — conflict de competență împotriva sentinței nr. 443/2025 a Judecătoriei Reghin

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Reghin la 29 aprilie 2025, sub nr. x/2025, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta B. P.F.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună rezoluțiunea contractului de vânzare din 28 iunie 2024, încheiat între reclamantă și pârâtă, conform facturii x din 28 iunie 2024, din culpa pârâtei, repunerea părților în situația anterioară prin obligarea pârâtei la restituirea sumei de 15.610 RON, achitată cu titlu de preț și cheltuieli de transport și obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 1.337,62 RON, reprezentând dobânda legală penalizatoare, calculată de la 31 iulie 2024 până la data cererii de chemare în judecată, precum și în continuare, până la restituirea efectivă a sumei, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 443 din 29 aprilie 2025, Judecătoria Reghin a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmației. În justificarea măsurii dispuse, reținând că dispozițiile art. 107 C. proc. civ. sunt norme de ordine publică că sediul pârâtei se află în municipiul Sighetu Marmației, județul Maramureș, a apreciat că în speță competentă să judece cauza este judecătoria de la sediul acestei părți. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sighetu Marmației la 25 mai 2025, sub același număr unic.

Prin sentința civilă nr. 186/2025 din 26 ianuarie 2025, Judecătoria Sighetu Marmației a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența în soluționarea pricinii în favoarea Judecătoriei Reghin; constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casației și Justiție în vederea soluționării acestuia. Pentru a hotărî astfel, a reținut că încălcarea dispozițiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ. putea fi invocată numai de către pârât, potrivit art. 129 și art. 130 alin. (1) și (3) C. proc. civ., și nu de către instanță, din oficiu, context în care instanța inițial învestită rămâne competentă să judece litigiul. Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit, Înalta Curte, constatând în prealabil legalitatea învestirii, reține următoarele: Reclamanta a învestit Judecătoria Reghin cu o cerere în rezoluțiunea contractului de vânzare și repunerea părților în situația anterioară.

Regula de drept comun în materia competenței teritoriale, aplicabilă în raport cu obiectul și datele dosarului, o constituie prevederile art. 107 C. proc. civ., în temeiul căruia astfel de cereri sunt în competența instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului. Prin urmare, litigiului nu îi sunt aplicabile norme privitoare la competență cu caracter imperativ care să antreneze o competență de ordine publică sau absolută, ci de ordine privată, care, în conformitate cu art. 130 alin. (3) raportat la art. 129 alin. (3) C. proc. civ., putea fi contestată numai de către pârât, prin întâmpinare sau, dacă întâmpinare nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Cum, în speță, întâmpinarea era obligatorie, însă pârâta nu a depus-o și nici nu a contestat competența teritorială a instanței inițial învestite, în termenul prevăzut de art. 201 alin. (1) C. proc. civ., prima instanță sesizată a devenit în mod competentă să judece procesul. În atare condiții, pentru considerentele expuse anterior, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reghin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reghin. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 februarie 2026.