ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 325/2026

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța - secția I Civilă la 14 aprilie 2025, sub nr. x/2025, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., recunoașterea și încuviințarea executării silite a sentinței pronunțate de Consiliul de conciliere din C. din 16 septembrie 2020. Cererea a fost întemeiată pe dispozițiie art. 1095 și urm. și art. 1103 și urm. C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 2509 din 14 august 2025, Tribunalul Constanța - secția I Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că, întrucât domiciliul pârâtului este în Norvegia, stabilirea competenței în cauză se realizează în baza art. 1099 alin. (2) C. proc. civ. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București - secția a VI-a Civilă la 28 august 2025, sub același număr unic. Prin sentința civilă nr. 2625/2025 din 18 decembrie 2025, Tribunalul București - secția a VI-a Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța; constatând ivit conflictul negativ de competență a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., întrucât, așa cum rezultă din cuprinsul întâmpinării depuse la dosar, domiciliul pârâtului se află în județul Constanța, sat Dulcești, comuna 23 august. Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit, Înalta Curte, constatând în prealabil legalitatea învestirii, reține următoarele: Obiectul prezentei cauze este reprezentat de cererea reclamantei formulată, în contradictoriu cu pârâtul B., în condițiile art. 1905 și urm. și art. 1103 și urm. C. proc. civ., de recunoaștere și încuviințarea a executării pe teritoriul României a hotărârii pronunțate de Consiliul de conciliere din C. din 16 septembrie 2020. Potrivit art. 1099 alin. (1) din C. proc.

civ., "cererea de recunoaștere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripția căruia își are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoașterea hotărârii străine", iar, conform alin. (2) al aceluiași text de lege, "în cazul imposibilității de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competența aparține Tribunalului București". Normele de competență în materia executării silite a hotărârilor civile străine prevăd, la art. 1103 C. proc. civ., că cererile de încuviințare a executării sunt în competența tribunalului în circumscripția căruia urmează să se efectueze executarea. Prin hotărârea a cărei recunoaștere și executare se solicită, pârâtul a fost obligat să restituie reclamantei sumele aferente împrumutului acordat de aceasta, precum și bunul reprezentând autoturism cu număr de înregistrare x. Conform actului de identitate aflat în copie la dosarul Tribunalului Constanța, pârâtul figurează cu domiciliul în județul Constanța.

Ca atare, în măsura în care pârâtul, în calitate de persoană care refuză recunoașterea hotărârii și de debitor împotriva căruia se solicită executarea, domiciliază în circumscripția Tribunalului Constanța, în considerarea normelor evocate, competent să judece cererea reclamantei este chiar acesta. De aceea, pentru rațiunile înfățișate anterior, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 februarie 2026.