Decizia nr. 289/2026 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — contestație în anulare

Asupra contestației în anulare, din actele dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 5 decembrie 2024 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2024, petenta A. a solicitat strămutarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă. Prin încheierea nr. 233 din 5 februarie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție - secția a II-a Civilă a respins cererea de strămutare, constatând că nu este incident cazul reglementat de prevederile art. 140 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ. Prin cererea de revizuire înregistrată la 28 martie 2025 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2025, A. a solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 și 5 C. proc.

civ., anularea încheierii nr. 233 din 5 februarie 2025 pronunțate în dosarul nr. x/2024 și, potrivit art. 145 alin. (2) C. proc. civ., desființarea de drept, prin efectul admiterii cererii de strămutare, a deciziei nr. 21 din 27 februarie 2025 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă. Prin încheierea din 14 octombrie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție - secția a II-a Civilă a calificat notele scrise depuse de revizuentă ca fiind cerere de recuzare a completului de judecată C1 și a înaintat dosarul completului imediat următor, respectiv completului C2, în vederea soluționării cererii de recuzare. Prin încheierea din 15 octombrie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2025, a fost amânată pronunțarea asupra cererii de recuzare la data de 22 octombrie 2025, în vederea emiterii unei adrese către petentă cu mențiunea de a timbra cererea, potrivit dispozițiilor art. 9 lit. a) din O.U.G.

nr. 80/2013. Prin încheierea din 22 octombrie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2025, Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat ca netimbrată cererea privind recuzarea completului de judecată C1, compus din doamnele judecător B., C. și D., învestit cu soluționarea dosarului nr. x/2025 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția a II-a Civilă. Împotriva încheierii din 22 octombrie 2025, a formulat contestație în anulare A., în temeiul dispozițiilor art. 503 alin. (1) C. proc. civ., solicitând anularea încheierii prin care s-a anulat ca netimbrată cererea de recuzare, inclusiv a încheierii de amânare a pronunțării din 15 octombrie 2025. De asemenea, a solicitat daune morale și materiale actualizate cu dobânda legală aferentă, al căror cuantum urmează a fi cuantificat ulterior.

În motivarea contestației în anulare, contestatoarea a criticat faptul că în mod greșit s-a reținut că, prin adresa emisă la 16 octombrie 2025, i s-a pus în vedere achitarea taxei judiciare de timbru aferente cererii de recuzare, obligație căreia nu i s-ar fi conformat, în contextul în care nu a fost legal citată nici pentru termenul din 15 octombrie 2025 și nici pentru cel din 22 octombrie 2025, nefiind prezentă la niciunul dintre aceste termene de judecată. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 18 noiembrie 2025, sub nr. x/2025. Intimata ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ "APELE ROMÂNE" prin Administrația Bazinală de Apă Mureș a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.

La termenul de judecată din 24 februarie 2026, instanța supremă a calificat excepția inadmisibilității contestației în anulare, invocată prin întâmpinare, ca fiind o apărare de fond. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate, urmează a respinge contestația în anulare pentru următoarele considerente: Contestația în anulare, cale extraordinară de atac de retractare, este deschisă exclusiv pentru motivele expres determinate de lege, care sunt de strictă interpretare. În cauză, cererea contestatoarei este întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc.

civ., conform cărora "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul la când a avut loc judecata." Contestația în anulare de drept comun poate fi introdusă împotriva oricăror hotărâri judecătorești definitive și vizează sancționarea judecării unei cauze cu încălcarea dispozițiilor art. 153 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că "Instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel." Prin citarea părților se asigură respectarea principiilor fundamentale ale procesului civil, respectiv contradictorialitatea și dreptul de apărare.

Rezultă, astfel, că, pentru a putea face obiectul contestației în anulare vizate de art. 503 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea atacată trebuie să fie pronunțată într-o procedură care presupune citarea obligatorie, autorul contestației să nu fi fost deloc citat sau citarea să fi fost viciată la termenul la care a avut loc judecata, iar partea să fi lipsit la acel termen. Or, raportat la aceste considerente de principiu, se reține că obiectul contestației în anulare pendinte îl constituie o încheiere pronunțată asupra unei cereri de recuzare. Sub acest aspect, se va avea în vedere că, deși contestatoarea critică inclusiv încheierea de amânare a pronunțării, aceasta din urmă face corp comun cu hotărârea prin care s-a dezînvestit instanța, fiind parte integrantă a acesteia.

Astfel, contestatoarea invocă lipsa citării pentru termenul de judecată din 15 octombrie 2025, când s-a dispus amânarea pronunțării asupra cererii de recuzare, în vederea emiterii unei adrese către autoarea cererii cu mențiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru conform dispozițiilor art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, cât și pentru termenul de pronunțare din 22 octombrie 2025, dată la care cererea a fost anulată ca netimbrată. Potrivit art. 51 alin. (1) C. proc. civ., "Instanța hotărăște de îndată, în camera de consiliu, fără prezența părților și ascultându-l pe judecătorul recuzat sau care a declarat că se abține, numai dacă apreciază că este necesar. În aceleași condiții, instanța va putea asculta și părțile." Sintagma "fără prezența părților" din cuprinsul dispoziției legale anunțate semnifică desfășurarea procedurii de judecată fără citarea părților.

Astfel, fiind un incident procedural, și nu o acțiune de sine stătătoare, recuzarea nu presupune dezbateri contradictorii, legiuitorul având în vedere instituirea unei proceduri simple și operative de soluționare a acestei cereri. Prin urmare, în dosarul nr. x/2025, având ca obiect recuzare, instanța nu avea obligația citării părților pentru termenul de judecată din 15 octombrie 2025 și, cu atât mai puțin, pentru termenul acordat în vederea pronunțării, din 22 octombrie 2025, astfel că nu au fost încălcate dispozițiile art. 153 alin. (1) C. proc. civ. Totodată, se reține că, în cadrul contestației în anulare, instanța nu este abilitată să reevalueze modalitatea în care contestatoarei i s-a comunicat obligația de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru, din perspectiva soluției de anulare ca netimbrată a cererii de recuzare, susținerile sub acest aspect neavând nicio legătură cu neregulile procedurale sancționate de art. 503 alin. (1) C. proc.

civ. În consecință, constatând că, raportat la argumentele expuse și dispozițiile legale menționate, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 503 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 508 C. proc. civ., va respinge contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva încheierii din 22 octombrie 2025 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/2025. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 februarie 2026.