ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1794/2025

Ședința publică din data de 21 octombrie 2025

După deliberare, asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cererii:

Prin cererea înregistrată la data de 13 ianuarie 2025 pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, sub nr. x/2025, petentul A. a solicitat strămutarea dosarului nr. x/2025 aflat pe rolul Tribunalului București.

I.2. Încheierea pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă

Prin încheierea din 09 mai 2025 pronunțată în dosarul nr. x/2025, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecarea cererii de strămutare formulate de petentul A. privind dosarul nr. x/2025 aflat pe rolul Tribunalului București, în contradictoriu cu intimatul B..

I.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei încheieri, petentul A. a declarat recurs, calea de atac fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 22 mai 2025, sub nr. x/2025/a1, dosarul fiind repartizat aleatoriu spre soluționare completului C9, așa cum rezultă din fișa ECRIS și procesul-verbal aflate la dosar.

Prin cererea formulată, recurentul-petent a solicitat admiterea recursului, desființarea încheierii recurate și repunerea cauzei pe rol în vederea soluționării cererii de strămutare.

În susținerea recursului, recurentul-petent a învederat, în esență, că nu i-a fost respectat dreptul la un proces echitabil, întrucât, deși a depus la dosar în termen legal concluzii scrise, instanța a considerat lipsa fizică de la termen ca fiind un motiv suficient pentru suspendare. Or, existența concluziilor scrise echivalează cu solicitarea judecării cauzei în lipsă.

De asemenea, a mai susținut că instanța a aplicat greșit dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât, potrivit interpretării jurisprudențiale, în cazul în care părțile trimit concluzii scrise, iar procedura de citare este legal îndeplinită, cauza nu trebuie automat suspendată, ci se poate soluționa în lipsă, dacă instanța are toate elementele necesare.

Totodată, a învederat că există un interes public și personal urgent în soluționarea cererii de strămutare, având în vedere posibila lipsă de imparțialitate și condițiile de desfășurare a procesului în dosarul nr. x/2025 aflat pe rolul Tribunalului București.

I.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul nu a formulat întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate - care se impun a fi analizate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât se tinde a se demonstra aplicarea greșită a dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. - prin raportare la actele și lucrările dosarului, precum și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată caracterul fondat al recursului.

În acest sens, se reține că, în speța pendinte, prin încheierea recurată, instanța a suspendat judecarea cererii de strămutare formulată de recurent în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că, deși legal citate, niciuna dintre părți nu s-a prezentat la termenul de judecată și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

De asemenea, se reține că prin suspendarea judecății se înțelege oprirea cursului judecății datorită apariției unor împrejurări voite de părți, care nu mai stăruie în soluționarea pricinii, ori independente de voința lor, când părțile sunt în imposibilitatea fizică sau juridică de a se prezenta la judecată.

Conform dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.

Această normă de procedură consacră unul dintre cazurile de suspendare voluntară a judecății, care rezultă din voința tacită a părților de a nu mai continua judecata, voință dedusă din împrejurarea că nici una dintre ele, deși legal citate, nu se prezintă la termenul de judecată. Însă, chiar dacă părțile, legal citate, nu se prezintă, instanța este obligată să treacă la judecarea pricinii, în cazul în care cel puțin una dintre ele a cerut judecata în lipsă.

Așadar, suspendarea voluntară a procesului nu operează dacă s-a solicitat în scris judecarea în lipsă, potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 teza finală C. proc. civ.

În cauză, contrar celor reținute de către curtea de apel, recurentul-petent și-a exprimat în mod clar intenția de a se proceda la judecarea cauzei și în lipsă, această solicitare fiind făcută prin cererea transmisă curții de apel, prin poștă electronică, la data de 25 aprilie 2025 (primind dată certă la instanță la 28 aprilie 2025), căreia i-a anexat o serie de înscrisuri în susținerea cererii de strămutare .

Este adevărat că din actele dosarului înaintat Înaltei Curți în vederea soluționării recursului nu rezultă că instanța curții de apel a avut la dispoziție această cerere, însă ea este înregistrată în Sistemul ECRIS, astfel cum s-a arătat supra, la data de 28 aprilie 2025, anterior termenului din 9 mai 2025, când s-a dispus suspendarea judecării pricinii pentru lipsa părților.

Prin urmare, indiferent de împrejurarea că, fără culpa sa, instanța nu a avut la dispoziție cererea părții, faptul că nu s-a dat eficiență manifestării de voință a petentului de a se proceda la judecata pricinii în lipsa sa și dispunerea măsurii suspendării judecății sunt de natură a conduce la încălcarea drepturilor sale procesuale, printr-o atare măsură. Or, această neregularitate este susceptibilă de înlăturare în coordonatele cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În consecință, prin suspendarea judecării recursului, curtea de apel a încălcat prevederile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., vătămarea procesuală a recurentului-petent, care nu poate obține o hotărâre asupra cererii de strămutare, fiind evidentă.

În plus, Înalta Curte mai reține că jurisprudența recentă a instanței supreme a statuat în sensul că lipsa unei solicitări de judecare a cauzei în lipsă nu împiedică soluționarea cererii de strămutare, întrucât strămutarea este un incident procedural privitor la instanța sesizată, incident ce privește buna desfășurare a procesului, iar nu judecata pe fond a cauzei, care trebuie soluționat cu celeritate și pentru care legea a prevăzut o procedură simplificată.

Prin urmare, având în vedere pentru toate aceste argumente și având în vedere dispozițiile art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurentul-petent, va casa încheierea recurată și va trimite cauza, pentru continuarea judecății, aceleiași curți de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-petent A. împotriva încheierii de ședință din 9 mai 2025 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pronunțate în dosarul nr. x/2025, în contradictoriu cu intimatul B..

Casează încheierea recurată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 octombrie 2025.