ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1442/2025

Ședința publică din data de 15 octombrie 2025

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 14 octombrie 2024 pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă, petenta A., în contradictoriu cu intimații B. S.A și C., a formulat cerere de strămutare a dosarului nr. x/2022 aflat pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă.

La termenul de judecată din 29 octombrie 2024 petenta A. a formulat oral cerere de renunțare la judecata cererii de strămutare.

Prin încheierea nr. 12 din 29 octombrie 2024, Curtea de Apel București a luat act de renunțarea cererii de strămutare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs C., solicitând, în temeiul art. 406 alin. (6) C. proc. civ., admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre o nouă judecată.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Recurentul susține că încheierea atacată a fost pronunțată cu încălcarea normelor de procedură și cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

Potrivit recurentului, din încheierea recurată nu rezultă dacă a fost prezentată de către consilierul juridic procura specială pentru cererea de renunțare la judecată.

Totodată, autorul recursului susține că instanța de judecată nu a acordat un nou termen de judecată până la care acesta să-și exprime acordul cu privire la cererea de renunțare și să-și exercite dreptul de a solicita cheltuieli de judecată, fiind încălcate prevederile art. 406 C. proc. civ.

În drept, recurentul a indicat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin încheierea din 14 mai 2025, instanța a respins excepția nulității recursului și a acordat termen pentru soluționarea recursului la data de 15 octombrie 2025.

La data de 14 octombrie 2025, intimata - reclamantă a depus note de ședință prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de recurs.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

În ceea ce privește excepția inadmisibilității recursului invocată de către intimată, instanța supremă urmează a o respinge, constatând că decizia recurată este susceptibilă de a fi cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului, potrivit prevederilor art. 406 alin. (6) C. proc. civ., conform cărora:

"Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare."

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Înalta Curte reține că susținerile recurentului prin care arată că au fost încălcate prevederile art. 406 C. proc. civ., întrucât curtea de apel nu a acordat un termen de judecată până la care acesta să-și exprime acordul cu privire la cererea de renunțare a cererii de strămutare și să-și exercite dreptul de a solicita cheltuieli de judecată, nu pot fi primite.

Potrivit art. 406 alin. (1) și (2) C. proc. civ.: "Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă. Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială", iar conform alin. (4):

"Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare."

În cauză, la termenul de judecată din 29 octombrie 2024, intimata A., prin reprezentant, a formulat oral, în ședință, cerere de renunțare la judecata cererii de strămutare.

Înalta Curte reține că strămutarea reprezintă instituția procesuală, prin intermediul căreia părțile pot solicita transferarea procesului spre soluționare la o altă instanță de același grad, dacă există bănuieli în ceea ce privește imparțialitatea judecătorilor.

Prin urmare, strămutarea este un incident procedural în cadrul căruia nu se poate vorbi de o parte căzută în pretenții, întrucât cererea nu vizează fondul pretențiilor deduse judecății, iar față de faptul că obligarea la plata cheltuielilor de judecată are ca temei culpa procesuală a celui care le-a provocat, Înalta Curte constată că în prezenta cauză având ca obiect strămutare, o atare culpă nu poate fi reținută.

Nici susținerile recurentului potrivit cărora din încheierea recurată nu rezultă că reprezentantul intimatei a prezentat o procură specială pentru cererea de renunțare la judecată, nu pot fi primite.

Examinând actele și lucrările dosarului curții de apel, Înalta Curte reține că intimata A., a fost reprezentată la termenul de judecată din 29.10.2025 de către consilier juridic, D., care a depus delegație de reprezentare, din curpinsul căreia rezultă că acesta putea formula cerere de renunțare la judecată. Așadar, intimata a avut mandat conform căruia putea să renunțe la judecata cererii de strămutare, astfel încât nu au fost încălcate prevederile art. 406 C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de apel a pronunțat încheierea recurată cu respectarea normelor procedurale aplicabile în materie, așa încât nu se poate reține un viciu de nelegalitate a încheirii recurate din această perspectivă.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât C. împotriva încheierii nr. 12 din 29 octombrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității.

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât C. împotriva încheierii nr. 12 din 29 octombrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 octombrie 2025.