ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1795/2025

Ședința publică din data de 2 decembrie 2025

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, la 14 octombrie 2024, sub nr. x/2024, petenta A.. a solicitat, în temeiul prevederilor art. 140 alin. (1) și (2) C. proc. civ., strămutarea dosarului nr. x/2022 aflat pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă la o altă instanță de același grad din circumscripția Curții de Apel București.

La termenul din 11 iunie 2025, prin cererea formulată verbal, dar depusă și în scris, petenta a arătat că renunță la judecata cererii de strămutare.

Prin sentința civilă nr. 60 din 11 iunie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a luat act de renunțarea petentei la judecata cererii de strămutare și a respins ca neîntemeiată cererea intimatului B. privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe, la 28 iulie 2025, intimatul din dosarul de strămutare, B., a formulat recurs, solicitând casarea în parte a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată cu privire la cererea acestuia de obligare a petentei A.. la plata cheltuielilor de judecată pretinse în strămutare.

Invocând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susținut, în esență, că instanța a respins în mod nelegal cererea acestuia privind obligarea petentei la plata cheltuielilor de judecată, deoarece în mod greșit s-a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 406 alin. (3) și alin. (4) C. proc. civ.

A precizat că, deși cererea de strămutare este o cerere incidentală, sunt aplicabile prevederile art. 406 C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul renunțării la judecată ulterior comunicării cererii, culpa procesuală pentru demararea litigiului aparține părții care a renunțat la cerere, indiferent de motivele care au determinat-o să renunțe, articolul de lege stabilind expres că, în acest caz, partea va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Recurentul a mai învederat că, întrucât nu se află în ipotezele expres prevăzute de art. 454 C. proc. civ., nu prezintă relevanță că, în litigiul de fond, soluția este favorabilă părții care a solicitat strămutarea.

Prin notele de ședință depuse la 2 decembrie 2025, intimata A.. a solicitat admiterea, în principal, a excepției inadmisibilității recursului, întrucât este formulat împotriva unei sentințe definitive, iar, în subsidiar, admiterea excepției nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea căii de atac, ca neîntemeiată.

Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, conform dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata A.., reține următoarele considerente:

Cererea de strămutare reprezintă un incident procedural și, totodată, un mecanism procedural pus de legiuitor la îndemâna părții ce are îndoieli cu privire la imparțialitatea unei instanțe de judecată învestite cu soluționarea unei pricini, iar judecarea unei astfel de cereri este reglementată de art. 144 C. proc. civ.

Totodată, se reține că, indiferent de instanța care soluționează o cerere de strămutare, potrivit art. 142 C. proc. civ., un astfel de incident procedural este soluționat printr-o încheiere definitivă, conform art. 144 alin. (2) C. proc. civ., astfel încât, actul final al judecății unei astfel de cereri nu este supus apelului și nici recursului, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În litigiul pendinte, recursul are ca obiect sentința civilă nr. 60 din 11 iunie 2025, prin care Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a luat act de renunțarea petentei A.. la judecata cererii de strămutare și prin care, totodată, s-a respins ca neîntemeiată cererea intimatului B. privind acordarea cheltuielilor de judecată. Criticile recurentului vizează exclusiv soluția de respingere a cererii sale privind acordarea cheltuielilor de judecată solicitate în dosarul de strămutare din perspectiva încălcării sau aplicării greșite a dispozițiilor art. 406 alin. (3) și alin. (4) C. proc. civ.

Cât privește implicațiile pe care soluționarea unui astfel de incident procedural le are asupra cheltuielilor de judecată efectuate de intimat, în condițiile în care partea care a formulat cererea de strămutare renunță la judecata acesteia, iar instanța a luat act de această manifestare de voință, Înalta Curte formulează observația că, spre deosebire de renunțarea la judecată și renunțarea la drept, reglementate la art. 406 și art. 407 din Capitolul III. Unele incidente procedurale, din Cartea a II-a a C. proc. civ. având ca denumire marginală "Procedura contencioasă", unde legiuitorul a statuat în mod expres și asupra problematicii cheltuielilor de judecată, strămutarea proceselor este tratată distinct, alături de alte incidente procedurale privitoare la competența instanței, în Capitolul IV-Incidente procedurale privitoare la competența instanței, din Cartea I a C. proc. civ. având ca denumire marginală "Dispoziții generale", într-o procedură care, în sine, nu tranșează drepturi sau pretenții deduse judecății.

Or, împrejurarea că recursul vizează dispoziția de respingere ca neîntemeiată a cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată solicitate în strămutare, în contextul în care instanța a luat act de renunțarea intimatei din prezenta cauză la judecata incidentului procedural al strămutării, nu este de natură să conducă la concluzia admisibilității recursului din perspectiva aplicării art. 406 C. proc. civ., câtă vreme dispozițiile art. 144 alin. (2) C. proc. civ. sunt imperative și de strictă interpretare, iar renunțarea la judecata cererii de strămutare, spre deosebire de renunțarea la judecată în prevăzută la art. 406 C. proc. civ., nu este exprimată în cadrul unei proceduri contencioase, în care părțile pot formula (reciproc) pretenții derivând din același raport juridic sau strâns legate de acesta.

Prin urmare, regimul juridic al sentinței recurate, sub aspectul căii de atac, este cel instituit de art. 144 alin. (2) C. proc. civ., și nu de art. 406 alin. (6) C. proc. civ.

Așa fiind, cum încheierea pronunțată cu privire la cererea de strămutare este definitivă, în aceeași logică, și hotărârea prin care s-a luat act de renunțarea petentei la solicitarea incidentală formulată, de a se strămuta cauza la altă instanță, nu este susceptibilă de vreo cale de atac, iar recursul declarat împotriva unei astfel de hotărâri este inadmisibil.

Totodată, faptul că în dispozitivul sentinței atacate a fost menționată calea de atac a recursului nu poate crea părților o cale de atac în afara cadrului legal, așa cum impun și dispozițiile art. 457 din C. proc. civ.:

"(1) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei; (2) Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege. (……)".

Prin urmare, având în vedere că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală contravine principiilor legalității căilor de atac și al egalității în fața legii care guvernează procesul civil, mențiunea din dispozitivul sentinței atacate, "cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare", nu este de natură să confere instanței posibilitatea de a considera admisibil recursul de față și nici să recunoască părților un drept procesual neprevăzut de lege în situația dată.

În considerarea celor arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1), raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul B. împotriva sentinței civile nr. 60 din 11 iunie 2025 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul B. împotriva sentinței civile nr. 60 din 11 iunie 2025 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 decembrie 2025.