ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1144/2025

Ședința publică din data de 3 iulie 2025

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă sub nr. x/2024, la 14 octombrie 2024, petenta A. a solicitat strămutarea dosarului nr. x/2022 aflat pe rolul Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în temeiul art. 140 alin. (1) si (2) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 109SC din 4 noiembrie 2024, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a luat act că petenta A. a renunțat la judecata cererii de strămutare formulată în contradictoriu cu intimații B. și C. S.A. și a obligat petenta petenta să plătească intimatei suma de 3.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, petenta A. a declarat recurs, solicitând, în baza art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea parțială a hotărârii atacate, în ceea ce privește dispoziția instanței de apel de obligare a petentei la plata cheltuielilor de judecată.

Intimații nu au formulat întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., în cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului prin care s-a reținut că sentința atacată este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de recurs; raportul a fost depus la dosar și, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport; numai recurenta și-a prezentat punctul de vedere.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, verificând cu prioritate legalitatea recursului, sub aspectul admisibilității căii extraordinare de atac, reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, numai de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel încât nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional de art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ., de art. 457 alin. (1), potrivit căruia "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Recursul are ca obiect sentința civilă nr. 109 SC din 4 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în soluționarea incidentului procedural al strămutării, apect ce atrage incidența prevederilor imperative ale art. 144 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "încheierea asupra strămutării se dă fără motivare și este definitivă" și din care rezultă că pentru această hotărâre legiuitorul a suprimat atât calea de atac a apelului, cât și cea a recursului.

Prin urmare, sentința civilă nr. 109 SC din 4 noiembrie 2024 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, împotriva căreia s-a inițiat demersul judiciar de față, este o hotărâre definitivă, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., nesusceptibilă de calea extraordinară de atac exercitată.

Împrejurarea că recursul vizează numai dispoziția instanței învestite cu cererea de strămutare de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată în condițiile renunțării la judecata incidentului procedural nu este de natură să conducă spre o altă concluzie, întrucât manifestării de voință a recurentei în fața curții de apel, în sensul renunțării la judecata cererii de strămutare, nu i se pot atribui efectele juridice ale unei renunțări la judecată, așa cum aceasta este prevăzută de art. 406 C. proc. civ.

Aceasta, întrucât textul legal reglementează renunțarea la cererea de chemare în judecată, ca act începător al procedurii judiciare, iar nu renunțarea la judecata unui incident procedural ivit în cursul procesului, chestiune de drept ce se deduce și din prevederile alin. (5) din același care fac referire la faptul că efectul renunțării la judecată într-o cale de atac îl constituie anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză.

În consecință, regimul juridic al sentinței recurate, sub aspectul căii de atac, este cel instituit de art. 144 alin. (2) C. proc. civ., și nu de art. 406 alin. (6) C. proc. civ.

Mențiunea din dispozitivul deciziei atacate, "cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare", nu este de natură să confere instanței posibilitatea de a considera admisibil recursul de față și nici părților un drept procesual suprimat de lege, întrucât recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală contravine principiilor de drept care guvernează procesul civil, respectiv al legalității căilor de atac și al egalității în fața legii.

De aceea, dând eficiență textelor de lege enunțate, în temeiul art. 496 alin. (1), coroborat cu art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A.. împotriva sentinței civile nr. 109SC din 4 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimații B. și C. S.A.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 iulie 2025.