ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1394/2025

Ședința publică din data de 25 septembrie 2025

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 104F din 6 noiembrie 2024, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a luat act de renunțarea petentei A.. la judecata cererii formulată de aceasta privind strămutarea judecății procesului ce constituie obiectul dosarului nr. x/2022 al Tribunalului București, secția a VII-a civilă și a respins cererea intimatului B. de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, B. a declarat recurs, solicitând casarea în parte a hotărârii, în ceea ce privește dispoziția de respingere a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata A.. a depus întâmpinare la 24.03.2025, prin care a invocat excepția nulității recursului și, pe fond, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Intimata C. S.A. nu a depus întâmpinare.

Recurentul nu a răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 03.07.2025, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Nu au fost depuse puncte de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Din analiza acestui text de lege care consacră unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil - legalitatea căilor de atac - rezultă că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Prin raportare la aceste considerații, instanța supremă constată că recurentul B. a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 104F din 6 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin care s-a luat act de renunțarea la judecata unei cereri de strămutare, criticile sale fiind îndreptate împotriva dispoziției curții de apel privind respingerea cheltuielilor de judecată.

În acest sens, prezintă relevanță faptul că hotărârea recurată a fost pronunțată într-o cauză având ca obiect "cerere de strămutare", iar conform art. 144 alin. (2) C. proc. civ. "hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare și este definitivă".

Din interpretarea textului de lege evocat rezultă că hotărârile pronunțate în cadrul incidentului procedural al strămutării sunt definitive de la pronunțare, conform art. 634 alin. (1) pct. I și alin. (2) teza finală C. proc. civ., împotriva lor neputând fi exercitat apelul sau recursul.

În consecință, raportând dispozițiile legale evocate la datele concrete ale speței, rezultă că sentința instanței de apel, fiind pronunțată în soluționarea unei cereri de strămutare, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

De asemenea, prevederile art. 406 C. proc. civ. referitoare la "renunțarea la judecată" nu pot fi avute în vedere ca deschizând dreptul la prezenta cale de atac, câtă vreme dispozițiile art. 144 C. proc. civ. sunt imperative și de strictă interpretare.

Instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

Or, recunoașterea unei căi extraordinare de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii consacrat de art. 16 din Constituția României, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul B. împotriva sentinței civile nr. 104F din 6 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul B. împotriva sentinței civile nr. 104F din 6 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimatele A.. și C. S.A.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 septembrie 2025.