ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 25/2022

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2022

Deliberând asupra cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 04 septembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.A. a solicitat obligarea pârâtului Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii S.A. - I.F.N. la plata garanției asumate pentru societatea comercială B. S.R.L. și a dobânzii penalizatoare aferente, constatând ca motivele de respingere a cererii de plată sunt neîntemeiate, respectiv obligarea acestuia la plata următoarelor sume: 394.470,62 RON, reprezentând 80% din soldul restant în sumă de 493.088,28 RON, al creditului acordat societății B. S.R.L. prin Contractul de credit nr. x/13.08.2013, sumă la garantarea căreia pârâtul s-a obligat în mod irevocabil și necondiționat, și daune-interese, reprezentând dobânda legală penalizatoare la nivelul ratei dobânzii de referință plus 8 puncte procentuale aferente sumelor indicate la punctul 1, calculată de la data de 18.07.2018, data respingerii cererii de plată, până la data achitării integrale a acesteia.

Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 192 și art. 194 din C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 2.280, art. 2.293, art. 1.170, art. 1.266, art. 1.270 și art. 1530 din C. civ., prevederile legii contabilității și ale Legii nr. 31/1990 privind societățile.

Prin sentința civilă nr. 865 din 29 martie 2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, s-a admis cererea de chemare în judecată și a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 394.470,62 RON, debit principal, a sumei de 5.560,41 RON, reprezentând dobândă legală penalizatoare calculată până la data de 04.09.2018, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare în continuare până la data achitării integrale a debitului principal. De asemenea, a obligat pârâta la plata sumei de 12.619,66 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei soluții, la 04 mai 2020, a declarat apel pârâtul Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii S.A. - I.F.N., cererea de apel fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă la data de 14 septembrie 2020.

Prin apelul declarat pârâtul a solicitat schimbarea în tot a sentinței apelate, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta A. S.A.

Prin decizia civilă nr. 19A din 11 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, s-a respins apelul ca nefondat și a fost obligat apelantul la plata sumei de 4.872,8 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

La 15 martie 2021, pârâtul Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii S.A. - I.F.N., a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 19A din 11 ianuarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

Intimata-reclamantă, a depus la 19 mai 2021 întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

La 10 iunie 2021 recurentul a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimată, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de aceasta și admiterea recursului.

La 02 iulie 2021 recurentul a depus o cerere de renunțare la judecata recursului, autentificată sub nr. x din 1 iulie 2021 de C., invocând dispozițiile art. 463 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 12 octombrie 2021, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) din același cod, recurentul-pârât formulând punct de vedere prin care a solicitat să se ia act de cererea de renunțare la judecata recursului, potrivit dispozițiilor art. 463 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte constată că, prin înscrisul înregistrat la dosar la 02 iulie 2021, recurentul-reclamant a formulat cerere de renunțare la judecata căii de atac exercitate împotriva deciziei civile nr. 19A din 11 ianuarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Recurentul și-a întemeiat cererea de renunțare la judecată pe dispozițiile art. 463 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit temeiului de drept invocat, achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre.

Art. 22 alin. (6) C. proc. civ., prevede că judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.

În cauză, manifestarea de voință a recurentului, în sensul de a renunța la judecata recursului reprezintă un act de dispoziție al acestuia, care îndeplinește cerințele prevăzute de dispozițiile legale evocate.

Pentru aceste considerente, constatând că cererea de renunțare la judecata căii de atac a fost formulată cu respectarea dispozițiilor art. 463 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de manifestarea de voință exprimată de recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea recurentului-pârât Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A.- I.F.N. la judecata recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 19A din 11 ianuarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 ianuarie 2022.