ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1826/2025
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1826/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 22 octombrie 2025
Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată la data de 15.05.2025 pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, petenta A. a formulat cerere de strămutare a judecății dosarului nr. x/2023 aflat pe rolul Tribunalului Ialomița, secția Civilă.
La data de 30.05.2025, prin intermediul poștei electronice, petenta a depus la dosarul cauzei o cerere de suspendare a judecății dosarului a cărui strămutare o cere.
Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București
Prin încheierea din 10 iunie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2025, Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata cererii de strămutare și judecata cererii de suspendare a judecății dosarului a cărui strămutare se cere, formulate de petenta A..
Calea de atac a recursului exercitată în cauză
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petenta A., arătând că aceasta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, semnând cererea olograf, nepermițându-și achitiționarea unei semnături electronice, sens în care solicită repunerea cauzei pe rol și judecarea cererii de strămutare și suspendare a executării silite formulate, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru aceasta.
Apărările formulate în cauză
La 31 iulie 2025, intimata B., a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția nulității pentru netimbrare, nesemnarea cererii de recurs și neîncadrarea criticilor în motivele de casare iar, în subsidiar, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Examinând recursul, în raport cu excepția de necompetență materială, invocată de instanță, din oficiu, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Prin încheierea recurată, Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., a suspendat judecata cererii de strămutare și a cererii de suspendare a judecății dosarului a cărui strămutare se cere, formulate de petenta A., în contradictoriu cu BEJ C. și D. și B..
Măsura suspendării judecății a fost determinată de lipsa părților la termenul de judecată acordat, coroborat cu faptul că acestea nu ar fi solicitat judecata în lipsă, instanța apreciind că cererea formulată de petentă pentru respectivul termen de judecată, de judecare în lipsă, nu este valabilă, întrucât nu ar purta semnătura acesteia.
Prin recursul formulat, petenta A. nu a indicat niciun aspect de nelegalitate al încheierii menționate, ci a arătat că a semnat olograf cererea de judecare în lipsă și că solicită repunerea cauzei pe rol și continuarea judecății cererii de strămutare și suspendare, fiind îndeplinite toate condițiile pentru luarea unei atare măsuri.
Având în vedere conținutul cererii înregistrate sub nr. x/2025/a1, la termenul de judecată din 22 octombrie 2025, Înalta Curte a constatat că demersul judiciar al recurentei nu este unul care să se circumscrie exercitării căii de atac extraordinare a recursului, ci reprezintă o manifestare de voință în sens procesual cu scopul continuării judecății în dosarul în care s-a luat măsura suspendării prin încheierea din 10 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Constatând că cererea formulată de parte a fost calificată, în conformitate cu art. 22 alin. (4) din C. proc. civ., ca reprezentând cerere de repunere a cauzei pe rol și că, potrivit dispozițiilor art. 415 alin. (1) din C. proc. civ., judecata cauzei suspendate se reia, prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părți, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părților sau din cauza lipsei lor, precum și că o astfel de cerere de repunere pe rol este în competența instanței care a dispus suspendarea judecății, Înalta Curte apreciază că revine Curții de Apel București competența de soluționare a cererii, ca instanță învestită cu soluționarea pricinii în cadrul căreia s-a dispus măsura procesuală.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 131 alin. (1) coroborat cu art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va declina competența materială de soluționare a cererii de repunere pe rol formulate de petenta A. în dosarul nr. x/2025 în favoarea Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competența soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Fără cale de atac.
Pronunțată astăzi, 22 octombrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.