ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1232/2025

Ședința publică din data de 4 iunie 2025

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 21 februarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2025, a fost suspendată judecarea cererii de strămutare formulate de petentul A., în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în raport cu lipsa nejustificată a părților și cu faptul că nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs petentul A..

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 18 martie 2025 și repartizat aleatoriu spre soluționare completului nr. 3.

Prin cererea de recurs, recurentul a arătat că declară recurs împotriva suspendării dispuse în dosarul nr. x/2025.

Examinând recursul, în raport cu excepția nulității recursului, invocată din oficiu, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., se constată următoarele:

Luând în examinare excepția nulității recursului pentru lipsa semnăturii, invocată din oficiu, Înalta Curte reține că potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ.:

"Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: e) semnătura părții sau, după caz, a mandatarului părții, a reprezentantului legal al părții sau a consilierului juridic."

Conform art. 486 alin. (3) C. proc. civ.:

"Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că recurentul a depus cererea de recurs prin e-mail, recursul nepurtând semnătura olografă sau electronică a acestuia.

Urmare a adresei instanței din 21 martie 2025, comunicată în 31 martie 2025, potrivit procesului-verbal de înmânare aflat la dosar, recurentului i s-a pus în vedere să semneze cererea de recurs sau să depună un exemplar al cererii de recurs care să conțină semnătura acestuia.

Întrucât recurentul nu a dat curs solicitării instanței, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condițiile de formă ale recursului prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., recursul necuprinzând semnătura părții, motiv pentru care îl va anula, ca nesemnat.

Totodată, Înalta Curte constată că recursul dedus judecății este nemotivat.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În cauză, prin încheierea din data de 21 februarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2025, a fost suspendată judecarea cererii de strămutare formulate de petentul A., în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în raport cu lipsa nejustificată a părților și cu faptul că părțile nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Prin cererea de recurs, recurentul nu a arătat în ce constă nelegalitatea încheierii recurate, ci doar a precizat că declară recurs împotriva suspendării dispuse în dosar.

În aceste condiții, având în vedere că recurentul nu a motivat recursul declarat și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din același act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 21 februarie 2025 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2025.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 21 februarie 2025 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2025.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 4 iunie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.