ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 403/2024

Ședința publică din data de 28 februarie 2024

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 25.10.2022 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2022, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă având ca obiect recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 1476/15.06.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

În cuprinsul cererii de strămutare, petentul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 din Codul de procedură de la 1865, iar prin notele de ședință depuse la dosar, prin e-mail, la 14 decembrie 2022, petentul a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 37, art. 39 din Codul de procedură de la 1865.

Prin încheierea de ședință nr. 561 din 09 martie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de strămutare.

Împotriva acestei decizii, recurentul A. a declarat recurs, în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate invocată în cauză, cu mențiunea că motivele de recurs urmează să fie depuse după comunicarea hotărârii.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2023.

Prin încheierea din 17 mai 2023 a fost suspendată judecata recursului în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

La data de 16 noiembrie 2023 recurentul a formulat cerere de repunere pe rol, iar la data de 27 februarie 2024, acesta a depus motivele de recurs.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul critică, în esență, soluția instanței de fond în ceea ce privește nepronunțarea asupra condițiilor de admisibilitate conform normelor prevăzute de Legea nr. 47/1992.

În drept, recurentul a invocat dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 1, 3, 5, 7, 8 și pct. 9 din C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepția inadmisibilității cererii de recurs și a reținut următoarele:

Conform prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia", iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, "nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din aceeași lege, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) și (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale, încheierea putând fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Din interpretarea dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, rezultă că poate fi atacată cu recurs doar încheierea prin care se respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate.

În cauză, instanța supremă reține că în cuprinsul cererii de strămutare, recurentul a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 40 din Codul de procedură de la 1865, iar prin notele de ședință depuse la dosar, prin e-mail, la 14 decembrie 2022, petentul a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 37 și art. 39 din Codul de procedură de la 1865.

Prin încheierea de ședință nr. 561 din 09 martie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a respins ca inadmisibilă cererea de strămutare.

Înalta Curte constată că în considerentele acestei încheieri, instanța supremă a reținut că se va pronunța, cu prioritate, asupra admisibilității cererii de strămutare și prin urmare, nu va analiza excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 37, art. 39 și art. 40 din Codul de procedură de la 1865 invocate de către petent.

În acest context, se reține că deși A. a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 37, art. 39 și art. 40 din Codul de procedură de la 1865, care se referă la modul de soluționare al cererii de strămutare, precum și la modalitatea de redactare a hotărârii date în strămutare, acestea nu au făcut obiectul analizei din punctul de vedere al verificării condițiilor de admisibilitate a sesizării conform art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992, deoarece instanța a analizat cu prioritate admisibilitatea cererii de strămutare.

Cum, în speță, instanța de judecată în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate nu s-a pronunțat asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale, analizând cu prioritate admisibilitatea cererii de strămutare, partea care a formulat cererea respectivă nu avea la îndemână calea de atac a recursului.

Potrivit dispozițiilor art. 129 din Constituția României, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Față de cele anterior expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii nr. 561 din 09 martie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de repunere pe rol.

Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 17 mai 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2023, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 februarie 2024.