ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 861/2023

Ședința publică din data de 6 aprilie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea atacată.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin încheierea nr. 560 din Camera de Consiliu de la 9 martie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, a respins excepția de necompetență a secției a II-a Civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a respins cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimații A. (senior), B. și C. S.R.L..

În cuprinsul încheierii, prin raportare la considerentele reținute și față de cererea, inadmisibilă, de strămutare, Înalta Curte a constatat că nu poate analiza excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 37, art. 39 și art. 40 din Codul de procedură de la 1865, invocate de către petent, care se referă la modul de soluționare al cererii de strămutare, precum și la modalitatea de redactare a hotărârii date în strămutare.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs, petentul A., de altfel, o simplă declarație de recurs, arătând că recursul său este formulat în ceea ce privește respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 37, art. 39 și art. 40 din Codul de procedură de la 1865, invocate în dosarul nr. x/2022, urmând ca motivele de recurs să fie redactate după primirea încheierii motivate.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 14.03.2023, sub nr. x/2023.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Fiind luată în examinare cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, excepția inadmisibilității căii extraordinare de atac a recursului, invocată din oficiu, raportat la prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o admită și să respingă recursul, ca inadmisibil, având în vedere următoarele considerente:

Prin dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, legiuitorul a impus în sarcina părților îndeplinirea actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Potrivit art. 129 din Constituția României, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii", iar, conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

În cauză, Înalta Curte reține că obiectul recursului de față îl constituie încheierea nr. 560 din 9 martie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022, prin care s-a respins excepția de necompetență a secției a II-a Civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție și s-a respins cererea formulată de petentul A., privind strămutarea judecării procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Iar, potrivit prevederilor art. 40 alin. (4) teza I C. proc. civ. de la 1865, "Hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare și nu este supusă niciunei căi de atac".

Este adevărat că recursul declarat de recurent este formulat, așa cum însuși recurentul A. precizează, față de respingerea cererii sale de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 37, art. 39 și art. 40 din Codul de procedură de la 1865, invocată în cadrul dosarului nr. x/2022, însă, cu privire la această cerere, în considerentele încheierii, instanța a reținut următoarele:

"Prin raportare la considerentele anterior evocate, față de cererea inadmisibilă de strămutare, Înalta Curte nu poate analiza excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 37, art. 39 și art. 40 din Codul de procedură de la 1865 invocate de către petent, care se referă la modul de soluționare al cererii de strămutare, precum și la modalitatea de redactare a hotărârii date în strămutare.

Dispozițiile la care se referă petentul și care, în opinia sa, ar fi neconstituționale nu au legătură cu condițiile de admisibilitate pe care trebuie să le întrunească prezenta cerere de strămutare și, ca atare, instanța supremă este ținută a se pronunța, cu prioritate, asupra admisibilității cererii de strămutare care vizează revizuirea unui alt dosar de pe rolul secției a II-a civile, în chiar contextul analizării excepției de necompetență a secției a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție".

Astfel, încheierea recurată nu conține o soluție exprimată nici în practica, și nici în dispozitiv asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale, astfel cum impun dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, motiv pentru care, ea nu poate fi recurată, potrivit regulilor generale.

Conform art. 299 alin. (1), C. proc. civ. de la 1865, sunt supuse recursului "(1) Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională ...".

Din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului și față de prevederile legale arătate, calea de atac astfel declarată, câtă vreme este exclusă în mod expres de către legiuitor, este inadmisibilă, recurentul, în speță, neavând deschisă calea procesuală a recursului pe care a înțeles să o folosească.

Pentru argumentele expuse, în aplicarea art. 299 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, coroborat cu art. 40 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii nr. 560 din Camera de Consiliu de la 9 martie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2023.