ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 642/2024

Ședința publică din data de 06 martie 2024

Deliberând supra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 8 decembrie 2022 pe rolul Înaltei Curți de Casație, secția I civilă sub dosarul nr. x/2020, petentul A. a solicitat strămutarea dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul secției a II-a civile a instanței supreme.

În cuprinsul cererii de strămutare, s-a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 alin. (4) din vechiul C. proc. civ., ca urmare a încălcării prevederilor art. 1, art. 16, art. 21 și art. 24 din Constituția României și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin notele scrise comunicate la 8 februarie 2023, în sinteză, petentul a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 37 coroborat cu art. 39 din vechiul C. proc. civ., dat fiind faptul că această normă este neclară și ambiguă, fiind încălcate dispozițiile art. 16, art. 21 și art. 24 din Constituția României, precum și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin încheierea nr. 222 din 09 februarie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a art. 37, art. 39 și art. 40 din vechiul C. proc. civ.

Totodată, a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea dosarului nr. x/2021 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, prin încheierea nr. 222 din 09 februarie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2022, a formulat recurs petentul A., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2023.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 1, 3, 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ. de la 1865, recurentul a criticat încheierea atacată, arătând, în esență, că atât secția I civilă, cât și secția a II-a civilă ale Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au declarat competente în soluționarea cererii de strămutare, astfel că trebuia judecat conflictul pozitiv de competență de către Completul de 5 judecători sau de complete speciale.

Totodată, critică recurentul și lipsa constituirii unui dosar asociat în vederea judecării excepției de neconstituționalitate invocată, în conformitate cu Regulamentul de Ordine Interioară H.C.S.M. 1375/2015, nefiind nici comunicată părților din dosar în vederea exprimării unui punct de vedere.

Mai invocă recurentul faptul că hotărârea pronunțată asupra strămutării nu a fost motivată, fiind încălcat dreptul acestuia la un proces echitabil și principiul egalității în drepturi în condițiile în care încheierile de strămutare pronunțate de secția penală se motivează, în timp ce cele civile nu se motivează.

Conchizând, recurentul, în ceea ce privește motivele cererii de neconstituționalitate a art. 37 C. proc. civ., solicită a se constata că acestea rezultă din chiar cuprinsul ei.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul declarat în cauză, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale relevante, Înalta Curte constată că acesta nu este fondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:

Prioritar, se reține că, în ceea ce privește criticile din recurs vizând existența unui conflict de competență între cele două secții civile ale Înaltei Curți, și cele prin care se invocă lipsa motivării soluției pe cererea de strămutare, acestea vizează soluția pronunțată de instanță pe cererea de strămutare, și care nu pot face obiectul prezentului recurs, instanța fiind învestită, prin declarația de recurs, doar cu soluționarea căii de atac îndreptate împotriva dispoziției din încheierea nr. 222/09.02.2023, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale. Ca atare, instanța nu va proceda la analiza acestora, ci doar a acelor motive formulate în legătură cu modul de soluționare al excepției de neconstituționalitate formulate în cadrul dosarului nr. x/2022 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Prin cererea formulată în cadrul dosarului nr. x/2022, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, având ca obiect "strămutare", petentul A. a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 37, art. 39 și art. 40 din vechiul C. proc. civ., articole care, în opinia acestuia, contravin art. 1, 16, 21 și 24 din Constituție, și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Dispozițiile a căror neconstituționalitate se invocă statuează în sensul că:

Art. 37 din C. proc. civ. "(1) Când una dintre părți are două rude sau afini până la gradul al patrulea inclusiv printre magistrații sau asistenții judiciari ai instanței, cealaltă parte poate să ceară strămutarea pricinii la o altă instanță de același grad. (2) Strămutarea pricinii se mai poate cere pentru motive de bănuială legitimă sau de siguranță publică. Bănuiala se socotește legitimă de câte ori se poate presupune că nepărtinirea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurării pricinii, calității părților ori vrăjmășiilor locale. Constituie motive de siguranță publică acele împrejurări care creează presupunerea că judecata procesului la instanța competentă ar putea produce tulburarea ordinii publice".

Art. 39 din C. proc. civ. "Cererea de strămutare întemeiată pe motive de rudenie sau de afinitate se depune la instanța imediat superioară. (2) Cererea de strămutare întemeiată pe motive de bănuială legitimă sau de siguranță publică se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție".

Art. 40 din C. proc. civ. "Cererea de strămutare se judecă în camera de consiliu. (2) Președintele instanței va putea cere dosarul pricinii și să ordone, fără citarea părților, suspendarea judecării pricinii, comunicând de urgență această măsură instanței respective. (3) În caz de admitere, pricina se trimite spre judecată unei alte instanțe de același grad. (4) Hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare și nu este supusă nici unei căi de atac. Ea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de instanță înainte de strămutare urmează să fie păstrate. (5) Această instanță va fi înștiințată de îndată despre admiterea cererii de strămutare. În cazul în care instanța a săvârșit acte de procedură sau a procedat între timp la judecarea pricinii, actele de procedură îndeplinite ulterior strămutării și hotărârea pronunțată sunt desființate de drept prin efectul admiterii cererii de strămutare".

Prin încheierea din 09 februarie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă cererea formulată de petentul A. privind sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 37, art. 39 și art. 40 C. proc. civ., reținându-se, în esență, că nu este îndeplinită condiția de admisibilitate prevăzută de art. 29 din Legea nr. 47/1992, care impune existența unei legături între dispozițiile a căror neconstituționalitate se invocă și soluția ce urmează a se pronunța în cauza dedusă judecății.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, instanța de control constituțional decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Corelativ, alin. (5) din același articol, dispune că, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanței de a putea respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate este limitată de textul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, la constatarea condițiilor de admisibilitate, respectiv excepția să fie ridicată în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, de către părți, instanță din oficiu sau de procuror, în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă; excepția să privească neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; prevederile a căror neconstituționalitate se invocă să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și legea sau ordonanța ori dispoziția din lege sau din ordonanță să aibă legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 trebuie îndeplinite cumulativ, dar analiza lor este graduală, astfel încât dacă una dintre acestea nu este îndeplinită, instanța va respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

În cauza dedusă judecății, Înalta Curte, având a aprecia asupra admisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, atunci când a constatat că nu se impune învestirea instanței de contencios constituțional cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, întrucât nu sunt întrunite cerințele textului legal care să facă posibilă sesizarea, respectiv, dispozițiile invocate de către recurent ca fiind neconstituționale nu au legătură cu soluționarea cererii de strămutare, prin care se exprimă îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorilor.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 27, art. 39 și art. 40 C. proc. civ. de la 1865 se referă la cazurile în care se poate formula cererea de strămutare, instanța care este învestită să judece o atare cerere și procedura de judecată, respectiv modalitatea de redactare a hotărârii, fără a cuprinde o motivare.

Or, aceste aspecte nu au, în concert, nicio înrâurire în soluționarea cererii strămutare a dosarului nr. x/2021 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, neprivind aspectele ce urmau a fi analizate în respectivul dosar.

Ceea ce urmărea, în fapt, recurentul-petent, prin formularea excepției de neconstituționalitate, era recunoașterea admisibilității formulării unei cereri de strămutare într-un dosar aflat pe rolul instanței supreme, având în vedere că nu ar exista o instanță "imediat superioară" care ar putea să judece cererile de strămutare ale unui dosar de pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție întemeiate pe motive de rudenie sau afinitate.

Sub acest aspect, însă, în mod corect s-a reținut prin încheierea atacată, că pe calea excepției de neconstituționalitate legiuitorul a pus la dispoziția părților un mijloc procedural prin care acestea pot susține critici de neconstituționalitate a unor dispoziții legale în vigoare, iar nu critici privind omisiunea de reglementare legislativă într-o anumită materie.

În ceea ce privește unica critică a recurentului din recurs, în legătură cu modul de soluționare a excepției de neconstituționalitate, prin care se invocă lipsa constituirii unui dosar asociat celui având ca obiect "strămutare", și lipsa comunicării cererii către intimați în vederea exprimării unui punct de vedere la aceasta, Înalta Curte urmează a o respinge.

Astfel, pe de-o parte, așa cum s-a arătat și anterior, excepția de neconstituționalitate a art. 40 alin. (4) C. proc. civ. a fost invocată prin însăși cererea de strămutare, cerere care a fost comunicată intimaților la 09 ianuarie 2023 și 14.12.2022, astfel cum reiese din dovezile de comunicare aflate la dosarul nr. x/2022.

Cât privește completarea cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 37 și 39, precum și art. 40 C. proc. civ. în integralitatea sa, aceasta s-a realizat printr-un înscris intitulat "note de ședință", care conform normelor procedurale civile, nu se comunică, cu atât mai mult cu cât au fost formulate în cadrul unei cereri de strămutare, care se judecă în regim de urgență. Mai mult, punctele de vedere ale părților despre care se vorbește în cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, puteau fi exprimate și în fața instanței de judecată, cu ocazia dezbaterilor, legiuitorul neimpunând condiția formulării de puncte de vedere scrise la excepțiile de neconstituționalitate invocate de părțile adverse.

Totodată, Înalta Curte are în vedere că, deși prezent în fața instanței la termenul de judecată din 09 februarie 2023, recurentul-petent nu a solicitat instanței comunicarea respectivelor note de ședință, pentru ca intimații să formuleze puncte de vedere la acestea, și nici nu a solicitat judecarea acestei cereri de sesizare într-un dosar asociat distinct, motiv pentru care nu mai poate justifica, la acest moment, vreo vătămare din această perspectivă, în conformitate cu dispozițiile art. 105 alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865.

Mai mult, crearea unui dosar asociat pentru judecarea cererii de sesizare a Curții Constituționale reprezintă o măsură administrativă, nefiind impusă de lege, sub sancțiunea nulității, acest obiect neregăsindu-se nici printre cauzele pentru care a fost prevăzută o atare măsură prin dispozițiile art. 97 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea nr. 3.243 din 22 decembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1254 din 27 decembrie 2022.

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea încheierii recurate, în temeiul dispozițiilor art. 312 din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte va respinge recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii nr. 222 din 09 februarie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii nr. 222 din 09 februarie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2022.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 martie 2024.