ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 738/2023

Ședința publică din data de 4 mai 2023

asupra cauzei de față, constată următoarele:

La data de 24.11.2022 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. x/2022, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea dosarului nr. x/2022 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II a civilă.

La data de 08.02.2023, la termenul acordat pentru soluționarea cererii de strămutare, petentul a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 37, art. 39 și art. 40 C. proc. civ., despre care a arătat că sunt contrare dispozițiilor art. 16, 21 și 24 din Constituția României.

Pentru soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale a fost creat dosarul asociat nr. x/2022

Prin încheierea de ședință din data de 8 februarie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 37, art. 39 și art. 40 C. proc. civ., formulată de petentul A..

Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte a avut în vedere, în esență, că petentul nu invocă o veritabilă excepție de neconstituționalitate. Deși susține că dispozițiile legale obiect al excepției sunt contrare dispozițiilor constituționale, nu învederează și nu argumentează în mod corespunzător pretinsa neconformitate cu legea fundamentală, ci se arată nemulțumit de faptul că legiuitorul nu a prevăzut mecanisme juridice pentru situația în care motivele de strămutare vizează însăși instanța supremă.

S-a reținut că, în realitate, petentul invocă, pe calea excepției de neconstituționalitate, o veritabilă omisiune legislativă, în condițiile în care obiect al unei atare solicitări nu poate fi decât textul legal și consecința aplicării lui, iar nu eventualele lacune ale acestuia ori inexistența unor reglementări, întrucât vidul legislativ nu poate fi remediat prin intermediul acestei proceduri judiciare, împrejurare față de care, acest aspect al sesizării nu se circumscrie condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs petentul A.. Prin declarația de recurs a precizat că motivele de recurs vor fi formulate după comunicarea încheierii recurate.

La data de 7 aprilie 2023, încheierea de ședință din data de 8 februarie 2023 a fost comunicată recurentului, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare aflat la dosarul x/2022

Recursul a fost comunicat intimaților, care nu au depus întâmpinare.

La data de 4 mai 2023, prin e-amil, recurentul a transmis instanței o cerere cuprinzând motive de recurs.

Examinând recursul în raport de excepția nulității, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit prevederilor art. 302

1

alin. (1) lit c din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 304 C. proc. civ. casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute la pct. 1-9 din acest text legal.

În acord cu dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. (2)". Conform prevederilor alin. (2) al aceluiași articol "Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbaterea părților".

Interpretarea acestor prevederi legale impune, totodată, și concluzia că cerința motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluția și motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să se constituie într-o critică pertinentă a hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în acelea prevăzute de art. 304 din C. proc. civ. și, în același timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea recurată pentru ca instanța învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar eficient.

Examinând cererea de recurs, se constată că aceasta nu este motivată, fiind o simplă declarație de recurs ce nu conține vreo critică de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. De altfel, în cuprinsul declarației, recurentul a indicat în mod expres împrejurarea că, după comunicarea încheierii recurate, va formula și depune un memoriu cuprinzând criticile de nelegalitate ale încheierii recurate.

Motivele de recurs comunicate prin intermediul poștei electronice la data de 4 mai 2023 sunt formulate cu nerespectarea dispozițiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs".

Încheierea din data de 8 februarie 2023, pronunțată în dosarul x/2022, a fost comunicată recurentului la data de 7 aprilie 2023, așa cum rezultă din procesul-verbal de înmânare aflat la dosarul x/2022, termenul de motivare expirând la data de 11 aprilie 2023, ora 00:00. Recurentul nu a formulat, așadar, în scris și în termen procedural, critici de nelegalitate cu privire la soluția adoptată de instanță.

Decizia Curții Constituționale nr. 321/2017, invocată de recurent, nu este aplicabilă în cauză. Prin această decizie, Curtea Constituțională a statuat în sensul că "...în acest caz particular, în temeiul art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1)-(3) și art. 129 din Constituție, în lipsa unei reglementări exprese cuprinse în art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, cererea de recurs astfel formulată angajează, în mod intrinsec, o competență de recurs pe orizontală, respectiv o judecată realizată de un complet aflat pe același nivel ierarhic. Prin urmare, până la adoptarea soluției legislative corespunzătoare, ca o consecință a prezentei decizii de admitere a excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că instanțele judecătorești urmează să aplice în mod direct art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1)-(3) și art. 129 din Constituție, devenind, astfel, competente să soluționeze recursul formulat împotriva hotărârii judecătorești, pronunțate în ultimul grad de jurisdicție, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate". Decizia nu prevede, așadar, posibilitatea motivării recursului declarat împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale până la primul termen de judecată, cum greșit susține recurentul.

În aceste condiții se constată că motivele de recurs înaintate instanței la data de 4 mai 2023 sunt tardiv formulate, astfel încât nu au învestit, în mod legal, instanța de recurs.

Având în vedere că recursul nu este motivat, sancțiunea care intervine, în sensul prevederilor art. 306 alin. (1) din C. proc. civ., este cea a nulității.

Cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 306 alin. (2) din C. proc. civ., motive de ordine publică, pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) din același cod, va anula recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din data de 8 februarie 2023 pronunțată în dosarul x/2022

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de ședință din 8 februarie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă pronunțată în dosarul nr. x/2022.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 mai 2023.