ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 702/2023

Ședința publică din data de 22 martie 2023

Examinând recursul în raport de excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, instanța supremă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 25 octombrie 2022 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2022, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

La data de 7 decembrie 2022 petentul A. a transmis la dosar note de ședință, prin care a invocat, raportat la art. 39 și art. 37 alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865, excepția necompetenței materiale a secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea cererii de strămutare.

În cuprinsul notelor de ședință, petentul a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 37 din C. proc. civ. de la 1865, coroborate cu art. 39 din același cod, apreciind că această normă este neclară și ambiguă în privința cererii de strămutare, ca în cazul de față, astfel că se încalcă art. 16, art. 21 și art. 24 din Constituția României, art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Prin încheierea de ședință nr. 2667 din 08.12.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a respins cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, ca inadmisibilă, încheierea fiind dată fără nicio cale de atac.

Împotriva acestei încheieri, prin cererea depusă la 9 decembrie 2022, petentul A. a arătat că înțelege să formuleze recurs referitor la "soluția privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 37 vechiul C. proc. civ., coroborat cu art. 39 CPC", cu mențiunea că motivele de recurs urmează a fi depuse după primirea motivării încheierii de respingere a cererii formulate.

La 21 martie 2023, recurentul a depus motive de recurs.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2022*.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate pentru exercitarea căii de atac a recursului împotriva încheierii de ședință nr. 2667 din 08.12.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, instanța supremă reține că acestea nu sunt îndeplinite, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Conform prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia", iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, "nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.".

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din aceeași lege, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) și (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale, încheierea putând fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Din interpretarea acestor prevederi legale, rezultă că poate fi atacată cu recurs doar încheierea prin care se respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate.

Or, în cauză nu a fost pronunțată o astfel de încheiere.

Înalta Curte, examinând considerentele încheierii recurate a constatat că, raportat la stadiul dosarului a cărui strămutare s-a solicitat, instanța nu a analizat cererea petentului de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 37 din C. proc. civ. din 1865, coroborate cu art. 39 din același cod, considerând că astfel s-ar antama fondul cererii de strămutare, prioritar la acel moment fiind aspectul admisibilității incidentului procedural cu privire la instanța sesizată, al cărui scop era acela de a asigura condițiile optime pentru desfășurarea activității de judecată.

Prin urmare, cum în speță, nu a fost pronunțată o încheiere în condițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, petentul nu avea la îndemână calea de atac exercitată, hotărârea judecătorească fiind supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Instanța supremă reține că principiul liberului acces la justiție, prevăzut de art. 21 din Constituție, nu poate fi considerat încălcat, întrucât acesta presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiția se înfăptuiește, ceea ce nu înseamnă că el trebuie asigurat la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor.

Este de necontestat faptul că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

În plus, se constată că, prin încheierea nr. 2667 din 08.12.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a respins cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, ca inadmisibilă.

În acest context, trebuie menționat că, astfel cum rezultă din interpretarea prevederilor art. 40 alin. (4) și art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ. din 1865, precum și din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 299 alin. (1) din același cod, în materia strămutării nu este reglementată calea de atac a recursului.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de recurs formulată de recurentul A. împotriva încheierii de ședință nr. 2667 din 08.12.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Având în vedere că recursul este inadmisibil, întrucât în cauză nu a fost pronunțată o încheiere în condițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte apreciază că nu mai este necesar a se pronunța cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 29 alin. (5) teza a II-a din Legea nr. 47/1992 formulată în cadrul cererii de recurs pendinte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii nr. 2667 din 8 decembrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2023.