Decizia nr. 1924/2025 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — recurs împotriva sentinței nr. 3131/2023 a Tribunalului București

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - secția a VI-a Civilă la 17 august 2021, sub nr. x/2021, astfel cum a fost modificată ulterior, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A., Primăria Municipiului București și Federația Comunităților Evreiești din România, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâtele B. S.A., B. S.A.

- Sucursala Academiei să elibereze garanțiile de bună execuție din următoarele conturi deschise pe numele său: contul de depozit IBAN nr. x, constituit exclusiv din garanții de bună execuție, care la data cererii înregistra un sold de 491.515,90 RON, contul de garanții de bună execuție IBAN nr. x, care la data acțiunii avea un sold de 62.931,83 RON, contul de garanții de bună execuție IBAN nr. x, care la data cererii avea un sold de 1.173,00 RON, sume la care se va adăuga dobânda legală, calculată începând cu 9 februarie 2018 și până la eliberarea lor și virarea sumelor în contul unic de insolvență, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 3131/2023 din 19 decembrie 2023, Tribunalul București - secția a VI-a Civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, ca neîntemeiată și a respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, ca neîntemeiată și a obligat reclamanta să achite pârâtei B. S.A.

suma de 17.850 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat apel care, prin decizia civilă nr. 705A din 5 mai 2025, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a V-a Civilă, s-a respins ca nefondat, apelanta fiind obligată la plata către intimata B. S.A. a sumei de 13.090 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, sumă ce va fi suportată din averea apelantei, debitoare în insolvență. Reclamanta A. S.A., prin administrator judiciar C. format din D.. și E. - Filiala București, a recurat decizia curții de apel, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de prim control judiciar. În susținere, a arătat, în primul rând, că hotărârea cuprinde motive contradictorii în ceea ce privește garanția pentru obiectivul din șoseaua x, în cuantum de 45.582 RON, fiind incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc.

civ.. Aceasta, în condițiile în care instanța de apel a reținut că nu se poate stabili cuantumul acesteia, deși conturile de depozit sau de bună garanție indicate în petitul cererii de chemare în judecată a fost virată, iar la dosar fusese depus un înscris, necontestat de părți, din care rezultă în concret cuantumul fiecărei garanții, defalcate în funcție de obiective/contracte de achiziție publică la poziția 5 regăsindu-se și acest obiectiv. În al doilea rând, a afirmat că în mod greșit instanța de apel a apreciat că susținerile părții referitoare la faptul că H.G. nr. 925/2006 nu era în vigoare la momentul încheierii contractelor de achiziție publică în discuție, este pur formală și lipsită de substanță, de vreme ce prevederile H.G.

nr. 291/1991, aplicabile în speță, potrivit recurentei, referitoare la natura juridică a garanției de bună execuție, la modul în care aceasta a fost constituită și funcționează, nu coincid cu cele ale H.G. nr. 925/2006; astfel a invocat incidența art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. La 17 octombrie 2025, intimata B. S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepțiile netimbrării și nulității recursului și pe fond, respingerea recursului ca nefondat. Prin întâmpinarea formulată la 27 octombrie 2025, Primăria Municipiului București a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Asupra excepțiilor netimbrării și nulității recursului, instanța supremă, prin încheierea din 20 noiembrie 2025, constatând că în speță sunt incidente dispozițiile art. 115 din Legea nr. 85/2014 și că memoriul de recurs cuprinde critici ce pot fi susbsumate art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc.

civ., s-a pronunțat în sensul respingerii lor. Analizând decizia atacată în limitele controlului de legalitate, Înalta Curte reține următoarele: Pentru a răspunde exigențelor impuse de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., ipoteza "hotărârea cuprinde motive contradictorii" nu poate viza decât cuprinsul hotărârii recurate. Altfel spus, contradicția afirmată trebuie să existe fie între considerentele hotărârii, fie între considerente și dispozitivul acesteia și să fie de așa natură încât să lipsească practic raționamentul care fundamentează soluția.

Verificând în aceste coordonate criticile expuse în susținerea acestui motiv de nelegalitate, Înalta Curte constată că, deși recurenta afirmă motivarea contradictorie a hotărârii în ceea ce privește stabilirea cuantumului garanției indicată de reclamantă ca fiind de 45.582 RON, întreaga argumentație dezvoltată în justificare este fundamentată pe existența unei contradicții între considerente și actele procesuale ale acestei părți și probele administrate. O astfel de ipoteză nu se poate circumscrie motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sens în care va fi înlăturată, fără o analiză pe fond.

Mai mult, nu se poate reține că există o contradicție între considerentele instanței prin care se reține dovada procesului-verbal de recepție finală pentru obiectivul din șoseaua Panduri și cele prin care apreciază că o atare situație nu poate conduce la admiterea acestui capăt de cerere întrucât nu se poate stabili cuantumul garanției, întrucât cele două, distinct de împrejurarea că ele vizează aspecte diferite - recepția finală și valoarea garanției - nu se exclud reciproc, ci vin să susțină concluzia instanței de apel în privința garanției, raționamentul ei fiind unul clar, lipsit de echivoc. Așa fiind, Înalta Curte va respinge criticile recurentei întemeiate pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc.

civ. Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., constată că în apel, asupra susținerilor recurentei de față privind inaplicabilitatea H.G. nr. 925/2006 prin raportare la principiul neretroactivității legii civile, instanța de prim control judiciar a reținut că acestea sunt formal invocate, de vreme ce reclamanta nu a contestat aserțiunile primei instanțe referitoare la natura juridică a garanției de bună execuție, la modul în care aceasta a fost constituită și funcționează prin prisma acestui act normativ și a prevederilor contractuale, dar și a celorlalte înscrisuri depuse la dosar, nefiind apte să conducă la anularea sau schimbarea soluției atacate.

Din considerentele instanței de apel rezultă că evaluarea modalității în care prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 6 C. civ. nu a făcut obiect de preocupare în apel, motivul de apel fiind înlăturat fără a fi analizat pe fond. Prin urmare, nu se pot reține susținerile recurentei cu privire la încălcarea acestei norme legale, acestea fiind străine de raționamentului instanței care a fundamentat motivul de apel. Mai mult, prin recursul promovat, recurenta nu combate statuările instanței de prim control judiciar în ceea ce privește lipsa efectelor acestui motiv de apel asupra soluției ce s-ar pronunța în apel, în condițiile necontestării considerentelor primei instanțe asupra naturii juridice a garanției de bună execuție, modului în care aceasta a fost constituită și funcționează, ci își fundamentează teza de nelegalitate pe ipoteza examinării motivului de apel pe fond.

Distinct, Înalta Curte reține că și în măsura în care s-ar da eficiență susținerilor recurentei, argumentele sale nu sunt apte să justifice măsura casării hotărârii, de vreme ce aplicabilitatea în timp a H.G. nr. 291/1991 a fost una limitată, abrogarea acestui act realizându-se cu mult anterior constituirii garanțiilor pretinse, fiind în vigoare de la 22 mai 1991 până la 1 decembrie 1993. Or, în speță, constituirea lor s-a realizat ulterior. Mai mult, Înalta Curte notează că, în speță, chestiunea litigioasă de interes pentru demersul judiciar inițiat de către reclamantă a constituit-o acordul beneficiarului lucrărilor pentru eliberarea garanțiilor de către pârâta B. S.A., și nu persoana căreia i-ar fi revenit obligația efectuării recepției finale, conform legislației achizițiilor publice.

Chiar și în ipoteza în care s-ar admite, că incidente în cauză sunt prevederile H.G. nr. 291/1991, desființarea hotărârii recurate tot nu ar putea fi dispusă în măsura care art. 11.10. din Regulamentul privind organizarea licitațiilor, prezentarea ofertelor și adjudecarea lucrărilor publice din 20.04.199, aprobat prin H.G. nr. 291/1991, prevede că "Garanția de bună execuție se va restitui antreprenorului pe baza notificării investitorului către agentul bancar. (..)", iar, în speță, așa cum a reținut instanța de apel, o atare dovadă nu a fost depusă. Așa fiind, Înalta Curte constată că și criticile recurentei circumscrise art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt nefondate. În consecință, reținând că deciziei recurate nu i se poate imputa niciun viciu de legalitate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc.

civ., urmează să respingă ca nefondat recursul promovat de recurenta-reclamantă A. S.A. Totodată, reținând culpa procesuală a recurentei, în aplicarea art. 453 alin. (1) C. proc. civ., o va obliga la plata către intimata-pârâtă B. S.A. a sumei de 10.890 RON, reprezentând cheltuieli de judecată dovedite în acord cu prevederile art. 452 din același Cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A., prin administrator judiciar C. format din D.. și E. Filiala București, împotriva deciziei civile nr. 705A din 5 mai 2025, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatele-pârâte B. S.A., B. S.A. - Sucursala Academiei, Primăria Municipiului București, prin Primar General, și Federația Comunităților Evreiești din România - Cultul Mozaic Centrul de Administrare a Patrimoniului Imobiliar. Obligă recurenta-reclamantă la plata către intimata-pârâtă B. S.A. a sumei de 10.890 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 decembrie 2025.