Decizia nr. 1734/2025 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — recurs

Deliberând asupra recursului de față și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)", reține următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 02.06.2021, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâții Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Buzău ("U.A.T. Buzău") și Colegiul Național "Mihai Eminescu" Buzău, solicitând ca aceștia să fie obligați, în solidar, să-i plătească suma de 434.633,37 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor pe care le-a executat, astfel cum au fost constatate prin procesul-verbal nr. x/01.04.2020.

Prin încheierea din 19.11.2021, Tribunalul Buzău - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Colegiului Național Mihai Eminescu, iar prin sentința nr. 397/10.06.2022, a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta U.A.T. Municipiul Buzău. Împotriva acestei sentințe și a încheierii din 19.01.2021, a declarat apel S.C. A. S.R.L. Prin decizia nr. 18/10.01.2023, Curtea de Apel Ploiești - secția a II-a Civilă a admis apelul, a anulat hotărârile atacate și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe. În al doilea ciclu procesual, prin sentința nr. 295/15.05.2024, Tribunalul Buzău - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată cererea.

Apelul promovat împotriva acestei sentințe de S.C. A. S.R.L. a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 32/29.01.2025, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești - secția a II-a Civilă. Această decizie a fost recurată de S.C. A. S.R.L., care a solicitat casarea ei în tot și, pe fondul cauzei, admiterea acțiunii. În motivarea recursului, a susținut că hotărârea dată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază și că instanța de apel a încălcat sau a aplicat greșit normele de drept material; a invocat, astfel, cazurile de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Printr-o primă critică, recurenta a arătat că a inițiat anterior un litigiu similar în care Tribunalul Buzău - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a pronunțat sentința civilă nr. 476/21.06.2019, obligând Liceul Tehnologic Costin Nenițescu să încheie contractul de execuție pentru o serie de lucrări.

A mai arătat că, în lipsa lucrărilor consemnate în procesul-verbal nr. x/01.04.2020, spațiile Colegiului Național Mihai Eminescu nu puteau să fie exploatate, iar intimații își procură, prin refuzul de a încheiere a unui contract, o îmbogățire fără justă cauză, în sensul art. 1.345 C. civ. Autoarea recursului a susținut că instanța de apel a depășit atribuțiile puterii judecătorești, iar hotărârea primei instanțe cuprinde motive contradictorii, străine de natura cauzei și este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material. A subliniat că hotărârea nu statuează asupra unei alte posibilități de obținere a sumelor, deși constată întrunite condițiile îmbogățirii fără justă cauză. Din această perspectivă, a reliefat că riscul pe care și l-a asumat prin executarea lucrărilor cu caracter urgent, în lipsa unui contract, se raporta la o instituție publică.

Recurenta a arătat că nu au fost analizate criticile esențiale și hotărârea nu cuprinde motivele pentru care s-au admis, respectiv s-au înlăturat cererile sale. În continuare, a susținut că, făcând o interpretare eronată a normelor de drept aplicabile, instanța de apel a conchis că nu sunt îndeplinite condițiile îmbogățirii fără justă cauză. Prin întâmpinare, U.A.T. Buzău a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Astăzi, în ședință publică, Înalta Curte a invocat din oficiu, în temeiul art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motivul de casare de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor de nelegalitate formulate și a motivului de casare invocat din oficiu, Înalta Curte reține următoarele: Astfel cum rezultă din hotărârile instanțelor devolutive, situația de fapt reflectă că, subsecvent unui prim litigiu - derulat în dosarul nr. x/2019 -, finalizat cu o hotărâre prin care Liceul Tehnologic Costin Nenițescu a fost obligat să încheie cu recurenta contractul de execuție lucrări nr. x/30.10.2018 pentru prețul de 251.396,95 RON, fără TVA, aceasta din urmă a inițiat demersul judiciar de față, prin care a solicitat obligarea Colegiului Național "Mihai Eminescu" Buzău și a U.A.T. Buzău la plata prețului lucrărilor constatate prin procesul-verbal nr. x/01.04.2020, reprezentând reparații curente la corpul principal al liceului și la laboratoare.

Opus actului sesizator, care le afirma distincte de obiectul convenției încheiate în temeiul hotărârii judecătorești, prin întâmpinarea depusă în fața primei instanțe, intimata U.A.T. Buzău a expus ipoteza potrivit căreia lucrările în litigiu ar fi prevăzute în caietul de sarcini ce a stat la baza respectivei convenții. În primul ciclu procesual, tribunalul a încuviințat proba cu expertiză, în scopul identificării lucrărilor care excedează obiectul contractului încheiat în temeiul amintitei sentințe. Respingând acțiunea, a reținut că obiectul demersului judiciar îl constituie obligarea pârâtelor la plata unui preț ce nu a fost stabilit printr-un contract de achiziție publică, încheiat în urma unei proceduri de atribuire.

Reformând sentința, curtea de apel a trasat primei instanțe sarcina de a verifica admisibilitatea și temeinicia acțiunii, prin prisma situației de fapt, stabilită pe baza probelor administrate și a temeiurilor juridice incidente. În ciclul procesual de față, premisa respingerii acțiunii și a apelului este statuarea instanței de fond potrivit căreia lucrările al căror preț este pretins nu sunt cuprinse în contractul încheiat inițial, deci excedează obiectul acestuia. Raționamentul logico-judiciar debutează în ambele hotărâri cu această teză, expusă axiomatic, dar nu ca rezultat al decelării situației de fapt, printr-o analiză transparentă a probelor, astfel cum instanța de apel impusese în ciclul procesual anterior.

Or, întemeindu-și hotărârea pe această premisă neargumentată și, prin urmare, lipsită de fundament, instanța de prim control judiciar nu a oferit soluției o motivare care să respecte exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. Astfel, deși trăsătura procesului civil de a fi unul al intereselor particulare se repercutează în abilitatea și posibilitatea părților de a aduce în proces probele pe care le consideră necesare și utile pentru demonstrarea drepturilor lor, rolul judecătorului rămâne constant subordonat obligației de statuare a adevărului judiciar, prin aplicarea legii la o stare de fapt deplin stabilită. Numai o hotărâre în care situația de fapt este astfel expusă îndeplinește exigențele cu privire la motivare, desprinse din art. 6 § 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc.

civ., fiind astfel creată baza controlului judiciar pe care îl realizează instanța de casare, în calea extraordinară de atac, nedevolutivă, a recursului. În cauză, esențială era, în primul rând, cercetarea prin probe a măsurii în care lucrările în litigiu au făcut sau nu parte dintre cele circumscrise achiziției "CPV:454530000-7 lucrări de reparații generale și de renovare", inițiată de Liceul Tehnologic Costin Nenițescu, constatare ce nu putea fi realizată în lipsa examinării anunțului publicat în sistemul electronic de achiziții publice, dar și a ofertei întocmite de reclamantă. Numai în măsura în care pe baza acestor înscrisuri și a altor probe pe care le-ar fi administrat, instanțele de fond ar fi stabilit că obiectul contractului de achiziție publică este determinat și nu include lucrările în litigiu, analiza acțiunii putea avea loc în coordonatele actio de in rem verso, configurată de reclamantă.

Dimpotrivă, abilitarea autoarei demersului judiciar de a accesa acțiunea subsidiară întemeiată pe faptul juridic urma a fi judecată prin raportare la cadrul contractual, în măsura în care se determina că lucrările în litigiu erau cuprinse în obiectul contractului de achiziție publică. În absența acestor clarificări ale situației de fapt, instanța de recurs este lipsită de fundația controlului judiciar pe care este chemată să îl exercite potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ. și astfel nu poate examina hotărârea atacată din perspectiva normelor de drept material ce reglementează îmbogățirea fără just temei, așa cum pretinde recurenta, din perspectiva ipotezei reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ. Ca atare, se impune casarea deciziei recurate și reluarea judecății apelului, pentru a se determina legătura dintre lucrările în litigiu și cele ce au făcut obiectul achiziției nr. CPV:454530000-7. De aceea, în temeiul art. 496 și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia atacată și va trimite cauza instanței de apel, spre o nouă judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 32/29.01.2025, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești - secția a II-a Civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza instanței de apel spre o nouă judecată. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 noiembrie 2025.