Decizia nr. 106/2026 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — recurs împotriva sentinței nr. 1770/2022 a Tribunalului Vâlcea

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 02.02.2021, sub nr. x/2021, pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamantul A. a chemat în judecată pe intimata Casa Județeană de Pensii Vâlcea, formulând contestație la decizia nr. 248771/11.12.2020 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, decizie care nu a luat în calcul, pentru perioada 20.09.1986-31.12.1987, drepturile salariale de 4230 RON, salariu, 230 RON - indemnizație de conducere și 6% - spor vechime așa cum a decis Tribunalul Olt prin decizia civilă. Prin sentința civilă nr. 1770 din 11 octombrie 2022, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a respins acțiunea ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de apel contestatorul A., care a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești sub dosar nr. x/2021. Prin încheierea din 23 octombrie 2023, Curtea de Apel Pitești a dispus suspendarea judecății apelului până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2023 aflat pe rolul Tribunalului Olt. La data de 4 februarie 2025 a fost întocmit de către grefier referatul de repunere pe rol a cauzei pentru a se verifica, de către completul de judecată, dacă se mențin sau nu motivele ce au determinat suspendarea pricinii, iar, față de această împrejurare, cauza a primit termen de judecată la 23 iunie 2025. La data de 23 iunie 2025, Curtea de Apel Pitești, din oficiu, a repus cauza pe rol și a invocat excepția perimării apelului, reținând pricina în pronunțare asupra acestei excepții.

Prin decizia civilă nr. 2636/2025 din 23 iunie 2025, Curtea de Apel Pitești - secția I Civilă a admis excepția perimării și a constat perimat apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1770/11.10.2022, pronunțată de Tribunalul Vâlcea. Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul A., indicând dispozițiile art. 488 pct. 5 și 8 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului formulat, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru judecarea apelului. În motivarea cererii formulate, recurentul a susținut că instanța de apel a constatat, în mod greșit, împlinirea termenului de perimare la data de 23.06.2025. Astfel, suspendarea judecății cauzei a fost dispusă până la soluționarea dosarului nr. x/2023 aflat pe rolul Tribunalului Olt, care a fost finalizat prin hotărârea nr. 2359/2024 din 07.11.2024 a Curții de Apel Craiova, moment de la care începe să curgă termenul de perimare.

Curtea de Apel Pitești a repus cauza pe rol, din oficiu, pentru verificarea subzistenței motivului de suspendare a judecății la 04.02.2025. La această dată a fost întocmit referatul grefierului cu propunerea de repunere a cauzei pe rol pentru a se verifica dacă se mențin sau nu motivele ce au determinat suspendarea pricinii, iar pentru a soluționa această propunere, instanța, la 06.02.2025, a citat părțile solicitându-le să se prezinte pentru judecarea cauzei în data de 23.06.2025. Actul de repunere a cauzei pe rol echivalează cu un act de întrerupere a termenului de perimare, chiar dacă actul nu provine de la părți.

Curtea de Apel Pitești a îndeplinit un act de procedură în vederea judecății apelului, indiferent dacă acesta era obligatoriu sau nu, astfel că aceasta nu mai putea, la data termenului de judecată, să constate că termenul de perimare s-a îndeplinit, în condițiile în care a fost emis un act de procedură întocmit la două luni de la momentul în care a început să curgă termenul de perimare. Actul de repunere pe rol a instanței, respectiv referatul de citare a părților și citația emisă și transmisă părților, echivalează cu un act care întrerupe curgerea termenului de perimare. Este un act echivalent cererii de repunere pe rol a părții, astfel că nu are importanță faptul că cererea de repunere pe rol s-a discutat după împlinirea termenului de 6 luni de la data rămânerii definitive a soluției dispuse în dosarul pentru care a fost suspendată cauza.

Dacă cererea de repunere pe rol s-ar fi făcut înăuntrul termenului de perimare nu ar fi avut relevanță dacă judecata cererii se face după împlinirea termenului de perimare, la fel fiind și în situația în care actul întreruptiv a fost îndeplinit de instanță din oficiu, înăuntru termenului de perimare. Odată comunicată citația cu mențiunea de repus pe rol, autorul demersului judiciar a considerat că nu mai este necesar să depună o cerere de repunere pe rol, însă s-a prezentat pentru judecarea apelului. Recurentul a arătat că, doar în situația în care instanța de apel nu ar fi efectuat referatul de citare a părților și nu ar fi emis citațiile aferente, instanța ar fi putut să îl sancționeze pentru starea de pasivitate, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat.

Prin urmare, instanța de apel a făcut o greșită interpretare a normelor de procedură, constatând în mod nelegal perimarea apelului, față de dispozițiile art. 416 alin. (2) C. proc. civ. Instanța a constatat în mod nelegal perimarea cererii de apel, în condițiile în care deja, din oficiu, a dispus repunerea cauzei pe rol la data de 06.02.2025, așadar, înainte de trecerea intervalului legal de 6 luni de la data finalizării dosarului nr. x/2023 al Tribunalului Olt, soluționat prin hotărârea nr. 2359/2024 din 07.11.2024 a Curții de Apel Craiova. Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: Recurentul a indicat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc.

civ. Înalta Curte reține că din memoriul de recurs nu se desprind critici de nelegalitate care să poată fi analizate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acesta fiind invocat în mod formal. Cât privește art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se reține că, potrivit acestui motiv de recurs, casarea hotărârii se poate cere atunci când aceasta a fost pronunțată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Înalta Curte va înlătura criticile prin care recurentul susține că instanța a constatat în mod nelegal perimarea cererii de apel, reținând că normele de procedură incidente au fost corect aplicate. Astfel, conform art. 416 alin. (1) C. proc.

civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni", iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că "termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță". Potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (3) C. proc. civ., când termenul se socotește pe luni, el se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima lună. Instanța supremă notează că prin încheierea de ședință din 23 octombrie 2023, judecata apelului formulat în dosarul nr. x/2021 a fost suspendată până la soluționarea definitivă a cauzei nr. 1736/104/2023 aflată pe rolul Tribunalului Olt.

Această din urmă cauză a fost soluționată definitiv prin decizia nr. 2359 din 07 noiembrie 2024 a Curții de Apel Craiova . La data de 4 februarie 2025 a fost întocmit de către grefier referatul de repunere pe rol a cauzei pentru a se verifica, de către completul de judecată, dacă se mențin sau nu motivele ce au determinat suspendarea pricinii, iar, față de această împrejurare, cauza a primit termen de judecată la 23 iunie 2025. Trebuie menționat că, potrivit art. 418 alin. (1) C. proc. civ., cursul perimării este suspendat "cât timp durează suspendarea judecății, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute la art. 413" din același cod. Judecata apelului a fost suspendată în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ. la 23 octombrie 2023, iar motivul suspendării a încetat prin soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2023 la 7 noiembrie 2024. Termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 C. proc. civ. a început să curgă la 7 noiembrie 2024 și s-a împlinit la 7 mai 2025, iar, în toată această perioadă, apelantul nu a manifestat diligența necesară pentru a demonstra instanței că stăruie în judecarea apelului, întrucât nu a formulat cerere de repunere pe rol în cadrul termenului prevăzut de lege. Nu poate fi primită interpretarea dată de recurent actelor săvârșite de instanță după ce a fost dispusă suspendarea cauzei prin încheierea din 23 octombrie 2023, anume referatul din 4 februarie 2025 de repunere pe rol a cauzei pentru a se verifica dacă se mențin sau nu motivele ce au determinat suspendarea pricinii, respectiv referatul de citare a părților și citația emisă și transmisă părților, ca fiind acte care întrerup cursul perimării.

Astfel, în conformitate cu art. 417 C. proc. civ., "perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes". Actul întrerupător de perimare trebuie să provină numai de la partea interesată, deoarece pentru a întrerupe termenul de perimare, actul de procedură trebuie să aibă ca scop repunerea pe rol în vederea judecării cauzei. Documentele la care face referire recurentul nu pot constitui acte de procedură cărora să li se recunoască efectul de întrerupere a termenului de perimare, în condițiile în care în situația suspendării facultative a judecății dispuse în temeiul prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., procesul se reia la cererea părții interesate. În cauză s-au efectuat proceduri administrative de verificare a menținerii sau nu a temeiurilor suspendării, partea interesată nedepunând nici o cerere de repunere pe rol care să întrerupă astfel cursul perimării, criticile formulate de recurent fiind nefondate. Trebuie subliniat că perimarea este o sancțiune procesuală care se bazează pe prezumția de desistare a părții de la cererea făcută, dedusă din faptul nestăruinței în termenul prevăzut de lege, sancțiune determinată de necesitatea de a se înceta starea de incertitudine creată asupra raporturilor juridice deduse judecății prin cererea de chemare în judecată lăsată în nelucrare timp de 6 luni, din motive imputabile părții.

De asemenea, art. 10 alin. (1) C. proc. civ. stabilește că părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia. Or, de la data soluționării definitive a dosarului nr. x/2023, când a încetat cauza de suspendare a cursului judecății, respectiv 7 noiembrie 2024, apelantul a avut posibilitatea de a formula cerere de repunere pe rol a pricinii și de a solicita continuarea judecății, însă acesta nu și-a manifestat voința de a continua judecata, cauza rămânând în nelucrare din vina sa.

În speță, întrucât de la data soluționării definitive a dosarului nr. x/2023, prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de șase luni, din vina părții, nefiind formulată nicio cerere de repunere pe rol și neîndeplinindu-se niciun act de procedură în vederea judecării apelului, părțile fiind singurele care justifică un interes în acest sens, se constată că sancțiunea perimării a fost aplicată în mod corect de curtea de apel. Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 2636/2025 din 23 iunie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Pitești - secția I Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 2636/2025 din 23 iunie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Pitești - secția I Civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2026.