ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1467/2025

Ședința publică din data de 16 octombrie 2025

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă la data 23 august 2019, sub numărul de dosar x/2019, contestatorul A., a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 41554 din 10.07.2019 emisă de Comisia de Contestații a M.Ap. N cu nr. CCP 4177 din 19.07.2019, prin care a solicitat să se admită contestația împotriva Deciziei de pensie nr. 51089 din 21.03.2019.

Prin sentința civilă nr. 1815 din 28 iunie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Vâlcea a admis excepția lipsei capacității de exercițiu a pârâtului Centrul Militar Județean Vâlcea; a respins excepția autorității de lucru judecat; a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la diferențele de pensie aferente perioadei 01.01.2011-22.08.2016 și în consecință a respins acțiunea vizând plata diferențelor de pensie aferente perioadei 01.01.2011-22.08.2016, ca fiind prescrisă; a respins în rest acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, Centrul Militar Județean Vâlcea și Comisia de Contestații din cadrul Ministerului Apărării Naționale, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 248/2022, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, s-a respins apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1815 din 28 iunie 2021, pronunțate de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2019, ca nefondat.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția I civilă, la data 15 februarie 2022, petentul A. a formulat cerere de îndreptare, lămurire și completare a deciziei civile nr. 248 din 19 ianuarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2019.

Prin decizia civilă nr. 2274/2022, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, s-a respins cererea formulată de petentul A. privind completarea deciziei civile nr. 248 din 19 ianuarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2019, ca neîntemeiată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă la data 23 august 2019, sub numărul de dosar x/2019, contestatorul A., a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 41554 din 10.07.2019 emise de Comisia de Contestații a M.Ap. N cu nr. CCP 4177 din 19.07.2019, prin care a solicitat să se admită contestația împotriva Deciziei de pensie nr. 51089 din 21.03.2019.

Prin sentința civilă nr. 1815 din 28 iunie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Vâlcea a admis excepția lipsei capacității de exercițiu a pârâtului Centrul Militar Județean Vâlcea; a respins excepția autorității de lucru judecat; a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la diferențele de pensie aferente perioadei 01.01.2011-22.08.2016 și, în consecință, a respins acțiunea vizând plata diferențelor de pensie aferente perioadei 01.01.2011-22.08.2016, ca fiind prescrisă; a respins în rest acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, Centrul Militar Județean Vâlcea și Comisia de Contestații din cadrul Ministerului Apărării Naționale, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 248/2022, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, s-a respins apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1815 din 28 iunie 2021, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2019, ca nefondat.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția I civilă, la data 15 februarie 2022, petentul A. a formulat cerere de îndreptare, lămurire și completare a deciziei civile nr. 248 din 19 ianuarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2019.

Prin decizia civilă nr. 2274/2022, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, s-a respins cererea formulată de petentul A. privind completarea deciziei civile nr. 248 din 19 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2019, ca neîntemeiată.

La data de 17 iunie 2022 contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 2274 din 03 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2019.

Prin decizia civilă nr. 4748/2022, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, s-a respins contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 2274 din 03 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2019.

Prin decizia nr. 2562 din 6 decembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă s-a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 248/2022 din 19 ianuarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, ca inadmisibil; s-a anulat recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 26 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Prin cererea înregistrată la data de 16.12.2022, sub nr. x/2022, pe rolul Curții de Apel Pitești, revizuentul A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 4748/2022, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, întemeindu-și cererea de revizuire, așa cum a fost motivată ulterior, pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 5 din C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 1837/2023 din 24 martie 2023, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a respins cererea de revizuire.

Împotriva acestei decizii, revizuentul A. a declarat recurs, respins, ca inadmisibil, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 2429 din 21.11.2023.

Împotriva deciziei nr. 2429/21.11.2023, la data de 22.07.2024 a A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizuentul a arătat că a depus la dosarul cauzei înscrisuri, decizia de pensie nr. 51089, documente depuse la dosarul aflat pe rolul Tribunalului Râmnicu Vâlcea, Decizia nr. 961/2023 pronunțată de ICCJ, secția a II-a civilă și interogatoriu, înscrisuri pe care le apreciază a duce la admisibilitatea cererii de revizuire, în conformitate cu art. 513 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În opinia revizuentului, cererea formulată este fondată, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât instanța nu s-a pronunțat pe tema valorificării expertizelor depuse la Tribunalul Vâlcea, apărătorul acestuia formulând excepții ce i-au fost respinse. Apreciază că instanțele de judecată au fost induse în eroare, nefiind respectate totodată dispozițiile art. 16 din Constituția României, privind egalitatea în drepturi.

Intimata Ministerul Apărării Naționale pentru Comisia de Contestații din cadrul Ministerului Apărării Naționale și Centrul Militar Județean Vâlcea și intimata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale au depus la dosar întâmpinare, prin care au invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire și excepția nulității acesteia, iar pe fondul cererii, au solicitat respingerea ca neîntemeiată.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 22.07.2024 și a fost repartizat aleatoriu Completului nr. 3, astfel cum reiese din fișa Ecris, fiind acordat prim termen de judecată la data de 10.10.2024.

La termenul din 16.10.2025, după dezbateri contradictorii, instanța a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității cererii de revizuire, invocată prin întâmpinările formulate.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând, în temeiul art. 513 alin. (1) și (3), raportat la art. 509 și următoarele C. proc. civ., admisibilitatea cererii de revizuire, Înalta Curte reține următoarele:

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 și art. 511 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de revizuire, în esență, s-au adus critici referitoare la fondul litigiului, au fost prezentate hotărârile pronunțate în cauză și au fost evidențiate dispoziții legale din Constituția României.

Potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ., "revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

1.s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

2.obiectul pricinii nu se află în ființă;

3.un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul ori în urma judecății, când aceste împrejurări au influențat soluția pronunțată în cauză. În cazul în care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanța de revizuire se va pronunța mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenței sau inexistenței infracțiunii invocate. În acest ultim caz, la judecarea cererii va fi citat și cel învinuit de săvârșirea infracțiunii;

4.un judecător a fost sancționat disciplinar definitiv pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență, dacă aceste împrejurări au influențat soluția pronunțată în cauză;

5.după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților;

6.s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;

7.statul ori alte persoane juridice de drept public, minorii, persoanele care beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială ori curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să îi apere;

8.există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;

9.partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa;

10

1

.Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat în cauză un aviz consultativ asupra unei chestiuni de principiu privind interpretarea sau aplicarea unor drepturi și libertăți prevăzute de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau de protocoalele adiționale la această convenție, care are o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii, dacă aceasta a fost pronunțată anterior comunicării de către Agentul guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului a avizului consultativ, tradus în limba română;

11.după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții.

Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1), pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7 - 11 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul".

Prin urmare, analizarea admisibilității unei cereri de revizuire presupune, în primul rând, verificarea obiectului său, dacă hotărârea atacată este pronunțată asupra fondului sau evocă fondul și, astfel cum impune art. 459 alin. (1) C. proc. civ., este executorie sau definitivă; numai dacă aceste condiții sunt îndeplinite, devine necesară verificarea cerințelor privind ipoteza de revizuire invocată.

În cauza de față, hotărârea atacată, decizia nr. 2429 din 21.11.2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, este definitivă, dar nu este pronunțată asupra fondului, atât timp cât a fost respinsă, ca inadmisibilă, calea de atac exercitată, circumstanță care denotă inadmisibilitatea cererii de revizuire, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, constituind un remediu procesual pentru corectarea unor erori de fapt, revizuirea se îndreaptă împotriva unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul.

Revizuentul A. a solicitat revizuirea, în temeiul art. 509-513 C. proc. civ., unei decizii pronunțate în soluționarea unei cereri de recurs, iar în jurisprudența sa, un exemplu în acest sens fiind Decizia nr. 156/14.03.2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 414/27.05.2019 -, Curtea Constituțională a reținut că revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs se poate cere atunci când aceasta evocă fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în faza de judecată anterioară, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră constatate, în oricare dintre ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea dată până la acel moment; mai specific, Curtea a arătat că evocă fondul hotărârile instanțelor de recurs prin care se admite recursul și, rejudecându-se cauza, se modifică în tot sau în parte hotărârea recurată.

Aceste considerente îndreptățesc concluzia că nu pot fi considerate circumscrise categoriei hotărârilor care evocă fondul, deciziile instanței de recurs prin care se anulează sau se respinge ca tardiv sau nefondat recursul și nici cele intermediare, prin care, admițându-se calea de atac, se casează hotărârea atacată și se reține cauza spre rejudecare; în principiu, numai actele jurisdicționale pronunțate în conformitate cu art. 498 C. proc. civ., atunci când conduc la modificarea situației de fapt reținută de instanțele devolutive, sunt susceptibile de a fi atacate în acest temei.

Transpunând aceste considerente în examenul deciziei atacate, instanța supremă reține că, prin decizia nr. 2429 din 21.11.2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 1837 din 24 ianuarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a I civilă.

Așadar, prin decizia pronunțată, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat asupra motivelor evocate de A. și, deci, nu a evocat fondul în sensul art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

Autorul prezentului demers judiciar a invocat, în mod formal și necircumstanțiat, incidența dispozițiilor prevăzute în art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 și art. 511 C. proc. civ., indicând în mod succint faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra expertizelor depuse la Tribunalul Vâlcea și nu au fost avute în vedere adeverințele de venituri pe care le-a depus.

Motivele de fapt și de drept indicate nu permit încadrarea în vreunul dintre cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute în art. 509 C. proc. civ., autorul formulând, în realitate, critici cu privire la fondul litigiului, fiind prezentate hotărârile pronunțate în cauză și indicând dispoziții legale din Constituția României.

Or, în mod evident, aceste susțineri nu se încadrează în vreunul dintre cazurile de revizuire prevăzute de lege.

Se mai reține că instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în asigurarea respectării principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Este știut că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Deopotrivă, respingerea cererii de revizuire de față, ca inadmisibilă, nu încalcă dreptul revizuentului de acces la justiție, consacrat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Constituția României, în acest sens instanța supremă reținând că, în cauza Botten împotriva Norvegiei, instanța de contencios european a reamintit că modalitatea de aplicare a art. 6 depinde de caracteristicile procedurii în justiție, de întreaga procedură internă și de rolul cuvenit instanțelor în ordinea juridică internă, urmând să se țină seama de natura situației de drept intern, de competența instanțelor, de modul în care interesele reclamantului au fost expuse și prezentate în fața instanței și, în special, de natura problemei pe care aceasta a trebuit să le soluționeze. De altfel, în același sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională a României în exercitarea controlului de constituționalitate asupra dispozițiilor art. 509 alin. (1), C. proc. civ., prin Decizia nr. 250 din 20 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 16 iulie 2021.

Față de cele arătate, având în vedere dispozițiile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, constatând că excepția inadmisibilității este întemeiată, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la dispozițiile art. 509 C. proc. civ., Înalta Curte o va admite și va respinge, în consecință, cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2429 din 21 noiembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 octombrie 2025.