ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2562/2022

Ședința publică din data de 6 decembrie 2022

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

În acest sens, contestatorul a solicitat să se dispună anularea, recalcularea deciziei de pensie și luarea în considerare a primelor și grupa de muncă, respectiv 6 luni grupa a II-a, să fie obligată pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale să plătească contestatorului suma reprezentând diferențe dintre pensia cuvenită și pensia efectiv încasată începând cu luna ianuarie 2011 și până la emiterea unei noi decizii de pensionare, sume care urmează a fi actualizate.

Prin sentința civilă nr. 1815 din 28 iunie 2021, pronunțată de Tribunalul Vâlcea –Secția I Civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a admis excepția lipsei capacității de exercițiu a pârâtului Centrul Militar Județean Vâlcea, s-a respins excepția autorității de lucru judecat, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la diferențele de pensie aferente perioadei 01.01.2011-22.08.2016 și, în consecință, s-a respins acțiunea vizând plata diferențelor de pensie aferente perioadei 01.01.2011-22.08.2016, ca fiind prescrisă.

Totodată, a fost respinsă în rest acțiunea ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 248 din 19 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a respins apelul formulat ca nefondat.

La termenul de judecată din data de 19 aprilie 2022, petentul a arătat că obiectul cererii formulate este completarea deciziei civile nr. 248 din 19.01.2022.

La 19.04.2022 petentul a formulat o cerere de recuzare a unui membru al completului în temeiul art. 41 alin. (1) și 42 alin. (1) C. proc. civ., care a fost respinsă prin încheierea din 26 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Prin decizia nr. 2274 din 3 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă cererea de completare a deciziei civile nr. 248 din 19 ianuarie 2022, ca neîntemeiată.

La 20 iulie 2022, recurentul a depus precizări, prin care a solicitat amânarea judecății cauzei și acordarea unui termen de judecată ulterior soluționării dosarului nr. x/2022, aflat pe rolul Curții de Apel Pitești.

Prin întâmpinarea depusă la 11 august 2022, intimata Comisia de Contestații din Cadrul Ministerului Apărării Naționale a invocat excepția inadmisibilității raportat la prevederile art. 96 și art. 103 din Legea nr. 223/2015, precum și excepția nulității recursurilor formulate împotriva celor două hotărârii, pentru lipsa motivării acestora.

De asemenea, intimata-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale a depus întâmpinare, prin care a invocat excepțiile inadmisibilității și nulității recursurilor, iar la 5 septembrie 2022, recurentul a formulat răspuns la întâmpinare.

La 4 octombrie 2022, recurentul a depus un memoriu prin care a arătat că recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și că înțelege să completeze înscrisurile depuse la dosar.

Prin încheierea din 18.10.2022, Înalta Curte a acordat termen la 06.12.2022 pentru soluționarea cererilor de recuzare, care au fost respinse prin încheierile din 01.11.2022.

Prin notele scrise depuse la 29.11.2022, recurentul prezintă situația de fapt și cea privind dosarele în care acesta figurează ca parte, indică motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. fără a preciza norma de drept material încălcată sau aplicată greșit, susține că membrii completurilor de judecată de la tribunal și curtea de apel aveau posibilitatea de a se abține și reiterează solicitarea de atașare a dosarelor x/2014 și y/2014

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (2) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepția inadmisibilității recursului împotriva deciziei nr. 248 din 19 ianuarie 2022 și excepția nulității recursului împotriva încheierii din 26 aprilie 2022, reținând următoare considerente:

A. În ceea ce privește recursul declarat de reclamant împotriva deciziei nr. 248 din 19 ianuarie 2022, Înalta Curte urmează a-l respinge ca inadmisibil pentru următoarele motive:

Cauza are ca obiect recursul formulat împotriva unei decizii pronunțate în apel, într-un litigiu privind drepturi de asigurări sociale, prin care se solicită recalcularea pensiei prin valorificarea în mod corect a stagiului de cotizare și plata retroactivă a diferentei.

Întrucât reclamantul a avut calitatea de cadru militar sunt incidente dispozițiile Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat.

Potrivit art. 100-101 din Legea nr. 223/2015 "jurisdicția în sistemul pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale și curți de apel. Litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale" iar conform art. 103 "hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel".

De asemenea, potrivit art. 104 din Legea nr. 223/2015 "prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția în sistemul pensiilor militare de stat, se completează cu dispozițiile C. proc. civ. și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare".

Totodată legiuitorul a prevăzut la art. 483 alin. (2) C. proc. civ. că "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în [...] conflictele de muncă și asigurări sociale [...]. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive [...] 4. hotărârile date în apel fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs", iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiași articol "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării".

Prin urmare, instanța are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ prevăzute de lege.

Conform principiului legalității căilor de atac, consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei ".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Legea fundamentală arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Astfel, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Prin urmare, în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv recalcularea pensiei prin valorificarea în mod just a stagiului de cotizare, hotărârea recurată în cauză are caracter definitiv de la pronunțarea sa potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) din același cod, în virtutea principiului legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 din C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 248/2022 din 19 ianuarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

B. Referitor la recursul declarat de reclamant împotriva încheierii din26 aprilie 2022, Înalta Curte urmează a-l anula pentru următoarele motive:

Cauza are ca obiect recursul împotriva unei încheieri prin care a fost respinsă cererea de recuzare a unui membru al completului de judecată, fiind incidente dispozițiile art. 53 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora "încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri".

Prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. impun cerința indicării în cuprinsul cererii de recurs a motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau după caz, mențiunea că vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ. "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute de art. 470 alin. (5) aplicabile și în recurs"

Înalta Curte constată că, în cauză, la data declarării recursului împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare a unui membru al completului învestit cu judecarea cererii de completare a hotărârii pronunțate în apel, respectiv, la data de 28 aprilie 2022, cauza în care s-a pronunțat încheierea recurată nu era soluționată.

Ulterior, prin decizia nr. 2274 din 3 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Pitești – secția I Civilă, a fost soluționată definitiv cererea de completare a deciziei nr. 248 din 19 ianuarie 2022.

Prin urmare, hotărârea prin care s-a soluționat cauza fiind definitivă, încheierea prin care a fost respinsă cererea de recuzare trebuia atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicarea acesteia potrivit art. 53 alin. (1) teza finală C. proc. civ.

Verificând data comunicării deciziei nr. 2274 din 3 mai 2022, Înalta Curte constată că aceasta s-a comunicat recurenților în data 6 iunie 2022, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosarul din apel, la filele nr. x și 133.

În consecință, termenul în care recurentul avea posibilitatea de a motiva calea de atac exercitată, calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a început să curgă de la ora zero a zilei de 7 iunie 2022 și s-a împlinit la ora zero a zilei de 13 iunie 2022.

Înalta Curte reține că motivele de recurs nu au fost depuse în termenul imperativ prevăzut de art. 53 alin. (1) teza finală C. proc. civ.

În ceea ce privește regularitatea motivării cererii de recurs împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare, potrivit art. 486 alin. (3) C. proc. civ. "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Dispozițiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) și ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile", iar conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)".

Prin urmare, din dispozițiile legale evocate rezultă că sancțiunea nemotivării recursului în termenul legal este nulitatea, raportat la dispozițiile art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce privește memoriul din 04.10.2022 și notele scrise din 29.11.2022 formulate de recurent prin care a indicat motivul de recurs ca fiind cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că, în primul rând, acestea nu au fost depuse în termenul imperativ prevăzut de art. 53 alin. (1) teza finală C. proc. civ. iar, în al doilea rând, nu este indicată norma de drept material încălcată sau aplicată greșit de instanța de apel.

Prin urmare, Înalta Curte constată că recurentul nu a indicat motivele de nelegalitate a încheierii recurate din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ. în termenul legal și că nu au fost identificate motive de casare, de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din același cod, impunându-se, astfel, a fi aplicată sancțiunea nulității recursului.

În consecință, pentru considerentele care preced, în temeiul 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (1) din același cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 26 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 248/2022 din 19 ianuarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, ca inadmisibil.

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 26 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 decembrie 2022.