Decizia nr. 612/2026 — ÎCCJ, Secția I civilă — contestație la executare

asupra cauzei de față, constată următoarele: I. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistată pe rolul Judecătoriei Brașov în data de 18.12.2024, sub nr. 23152/1972024, contestatorul A., în contradictoriu cu intimatul B., a formulat contestație la executare, prin care a solicitat atât suspendarea executării silite pornite la cererea intimatului în dosarul execuțional nr. x/2024 al Biroului Executorului Judecătoresc C., până la soluționarea contestației la executare, cât și anularea actelor de executare silită efectuate în dosarul anterior menționat, pentru neîndeplinirea condițiilor de certitudine, lichiditate și exigibilitate a creanței. La termenul din 29.04.2025, din oficiu, instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Brașov.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență Prin sentința nr. 4479/15.05.2025, Judecătoria Brașov a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Balș. A reținut instanța că, în dosarul nr. x/2024, prin încheierea din 13.11.2024, Judecătoria Balș a încuviințat executarea silită în vederea recuperării debitului, conform titlului executoriu reprezentat de contractul de închiriere din 29.03.2023, pentru suma de 7.980,12 RON reprezentând debit, la care se adaugă cheltuieli de executare silită. A constatat, totodată, că debitorul a promovat prezenta contestație la executare împotriva măsurilor dispuse în dosarul execuțional nr. x/2024, solicitând anularea actelor de executare silită pentru neîndeplinirea condițiilor de certitudine, lichiditate și exigibilitate a creanței.

A arătat că, începând cu momentul încuviințării executării silite, care constituie premisa necesară pentru începerea procedurii execuționale, este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ. Astfel, instanța de executare devine unică, dobândind competență materială și teritorială exclusivă pentru a soluționa toate cererile și incidentele ce pot apărea în cursul executării, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel. A mai reținut și că, deși s-a invocat incidența lor, dispozițiile art. 714 alin. (2) C. proc.

civ., instanța constată că acestea nu sunt aplicabile cauzei de față, respectivele prevederi instituind o competență teritorială alternativă exclusivă în cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor și a veniturilor generale ale imobilelor, precum și în cazul predării silite a bunurilor imobile, atunci când imobilul urmărit se află în circumscripția unei alte curți de apel decât cea a instanței de executare. Or, în prezenta cauză, titlul executoriu are ca obiect o creanță bănească, datorată în temeiul unui contract de închiriere.

Executarea silită se realizează asupra patrimoniului debitorului prin toate formele de executare, fiind, așadar, incidentă ipoteza unei executări silite indirecte, prin care creditorul urmărește satisfacerea creanței sale din sumele obținute ca urmare a valorificării bunurilor debitorului sau prin poprirea sumelor de bani, a titlurilor de valoare ori a altor bunuri mobile incorporale pe care acesta le are de primit de la terțe persoane. Într-o atare situație, nu sunt incidente dispozițiile privind urmărirea silită a fructelor și veniturilor unui imobil, reglementate de art. 714 alin. (2) C. proc. civ., întrucât acestea vizează o ipoteză juridică distinctă, aceea în care creditorul urmărește veniturile (precum chirii, arende) sau fructele produse de un imobil aflat în patrimoniul debitorului, în vederea realizării propriei creanțe.

Învestită prin declinare, Judecătoria Balș, prin sentința nr. 4/12.01.2026, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul, pentru soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru a hotărî astfel, această instanță raportându-se la prevederile art. 714 alin. (2) C. proc. civ., a reținut că, față de contestator, a fost încuviințată executarea silită de către Judecătoria Balș sub toate formele pentru suma de 7.980,12 RON, reprezentând debit (contravaloare chirie) și cheltuieli de executare, imobilul generator de venituri/fructe civile fiind situat în mun. Brașov, str. x, jud. Brașov, pe raza Curții de Apel Brașov.

Ca atare, a stabilit că atât Judecătoria Brașov (judecătorie echivalentă instanței de executare), cât și Judecătoria Balș (instanța de executare) sunt competente material și teritorial să judece cauza, iar cum contestatorul a ales să introducă cererea introductivă la Judecătoria Brașov, a apreciat că revine acesteia competența de a soluționa litigiul pendinte. III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Balș, pentru considerentele expuse în continuare: Desesizarea celor două instanțe aflate în conflict a fost determinată de interpretarea diferită a normelor de procedură în materia competenței teritoriale a instanței de executare în soluționarea unei contestații la executare.

Ca atare, Judecătoria Brașov a reținut, în esență, că este competentă Judecătoria Balș, ca instanță care a încuviințat executarea silită, dând eficiență principiului unicității instanței de executare. La rândul său, Judecătoria Balș a reținut că în speță este incident cazul de competență teritorială alternativă stabilit de art. 714 alin. (2) C. proc. civ., respectiv atunci când executarea silită poartă asupra fructelor și veniturilor generale ale unui imobil, iar acest bun se află situat în circumscripția teritorială a unei alte curți de apel decât cea în raza căreia se află instanța de executare, având în vedere că față de contestator a fost încuviințată executarea pentru recuperarea sumei de 7.980,12 RON, reprezentând debit și cheltuieli de executare, imobilul generator de venituri/fructe civile fiind situat în mun.

Brașov, str. x, jud. Brașov. Prin prezentul demers judiciar, contestatorul A. a formulat în contradictoriu cu intimatul B. contestație împotriva executării silite derulate în dosarul de executare silită nr. x/2024 al B.E.J. C.. Consacrat de art. 651 alin. (3) C. proc. civ., principiul unicității instanței de executare are ca scop garantarea unei administrări eficiente a procedurii execuționale și evitarea dispersării competenței între diferite instanțe, ceea ce ar putea genera întârzieri și confuzii în aplicarea titlurilor executorii. Din actele și lucrările dosarului reiese că prin încheierea nr. 2255/13.11.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024, Judecătoria Balș a admis cererea formulată de B.E.J.

C. și a încuviințat executarea silită ce face obiectul dosarului de executare silită nr. x/2024, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de închiriere din 29.03.2023, pentru recuperarea sumei de 7.980,12 RON reprezentând debit, la care se vor adăuga cheltuielile de executare silită, stabilind astfel instanța de executare conform principiului unicității acesteia.

Acest principiu a fost consolidat și de Decizia nr. 20/27.09.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, care a statuat că "ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale" (paragraful 71). Hotărârea pronunțată în mecanismul unificării practicii judiciare, anterior menționată, cuprinde dezlegări de principiu, aplicabile în toate cauzele în care instanța de executare este stabilită și se ivesc ulterior incidente în executare, astfel încât reprezintă un reper obligatoriu în aplicarea corectă și uniformă a dispozițiilor legale aplicabile.

Prin urmare, încă din momentul încuviințării executării silite este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ. Astfel cum reiese din paragraful 47 din Decizia nr. 20/27.09.2021, ceea ce a trebuit să lămurească instanța supremă, pe calea recursului în interesul legii, este dacă, după ce a fost încuviințată executarea silită de către instanța de executare, competența acesteia mai poate fi reevaluată în funcție de domiciliul/sediul debitorului care a formulat contestația la executare, motiv pentru care această decizie este aplicabilă tuturor situațiilor premisă existente în cadrul cererilor privind incidente apărute în cursul executării silite, iar nu doar situațiilor în care există pluralitate de debitori.

În consecință, întrucât, în cauză, instanța care a încuviințat executarea silită este Judecătoria Balș, în considerarea dezlegărilor obligatorii date prin Decizia în interesul legii nr. 20/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, competența de soluționare a pricinii aparține acestei instanțe. Limitată fiind la recuperarea debitului rezultat din contractul de închiriere intervenit între intimat și contestator, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 714 alin. (2) C. proc. civ., care instituie o competență teritorială alternativă în cazul unei situații particulare, respectiv atunci când executarea silită poartă asupra unui bun imobil a fructelor sau a veniturilor generale ale acestuia, iar acest bun imobil se află situat în circumscripția teritorială a unei alte curți de apel decât cea în raza căreia se află instanța de executare, cât timp imobilul este deținut chiar de către creditor, iar nu de către debitor.

Mai mult, prin cererea de executare silită, formulată în 25.10.2024, intimatul nu a solicitat și predarea silită a imobilului, ci doar recuperarea debitului în cuantum de 7.980,12 RON. De altfel, aspectul restituirii folosinței asupra imobilului închiriat a fost confirmat și de către contestator, prin cererea formulată, acesta menționând, în mod expres, că "a eliberat imobilul obiect al contractului de închiriere din 24.01.2024". Deși necombătut în litigiul pendinte, intimatul a arătat, pe calea acțiunii formulate separat împotriva contestatorului, ce constituie obiectul dosarului nr. x/2024 al Judecătoriei Brașov (indicat de către debitor prin cererea sa), că locatarul ar fi părăsit imobilul "la sfârșitul lunii februarie 2024". Nelipsit de relevanță, din perspectiva analizată, este și aspectul încetării executării silite din dosarul nr. x/2024, prin încheierea din 18.03.2025 a B.E.J.

C., ca urmare a achitării în integralitate a debitului și a cheltuielilor de executare. Astfel fiind, având în vedere că, în speță, nu există o situație de excepție, dată de lege în competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., reținând caracterul obligatoriu al dezlegării date prin decizia pronunțată în procedura de unificare a practicii judiciare anterior evocată, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Balș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Balș. Definitivă. Pronunțată astăzi, 25 martie 2026, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.