Decizia nr. 2351/2025 — ÎCCJ, Secția I civilă

Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța, la data de 10 februarie 2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., să se dispună obligarea pârâtei de a transmite reclamantului: contractul de arendă din 22 martie 2004, notificarea cu privire la rezilierea contractului de arendă în speță însoțită de dovezile/probele care atestă confirmarea primirii acesteia de către toți moștenitorii de fapt și de drept existenți la data emiterii notificării, acordul de reziliere pentru contractul de arendă, procesul-verbal de predare - primire aferent contractului de arendă în cauză, înscrisul prin care pârâta certifică că pe perioada contractuală și până în prezent, parcela A826/10 a fost exploatată numai pentru categoria de folosință arabilă, înscrisul prin care pârâta certifică că pe perioada contractuală și până în prezent, pe parcela A826/10 nu s-au făcut investiții pentru plantarea viei și că, în contabilitate, nu există înregistrări contabile în contul de investiții, înscrisul prin care se certifică faptul că pârâta nu a primit ajutoare/subvenții de la stat, respectiv Direcția Agricolă Județeană Constanța și nici de la APIA Constanța pentru categoria de folosință vie, înscrisul prin care pârâta certifică faptul că renunță la "dreptul de preemțiune" în calitate de arendaș în ceea ce privește cumpărarea parcelei/loturilor în cazul în care arendatorul/moștenitorii doresc să își vândă loturile, înscrisul care certifică temeiul legal prin care pârâta și-a schimbat denumirea, respectiv dacă denumirea a fost formată dintr-un cuvânt, iar ulterior aceasta a fost schimbată în B., contractele aferente exploatării parcelei A826/10, contracte ce au fost încheiate anterior datei de 22 martie 2004, contractele încheiate ulterior datei de 22 martie 2004 și până în prezent, care s-au suprapus peste contractul de arendă din 22 martie 2004, procura pe care a avut-o defunctul C. pentru semnarea contractului de arendă, în numele celorlalți moștenitori de fapt și de drept, contractul de arendă din 22 martie 2004, certificatul de înregistrare al pârâtei, certificatul de înregistrare fiscală al pârâtei. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Prin sentința civilă nr. 13603 din 18 noiembrie 2022, Judecătoria Constanța a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. Prin decizia civilă nr. 1327 din 24 noiembrie 2023, Tribunalul Constanța, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., împotriva sentinței civile nr. 13603 din 18 noiembrie 2022 pronunțate de Judecătoria Constanța. Prin decizia civilă nr. 134/C din 17 septembrie 2024, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul civil formulat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1327 din 24 noiembrie 2023 a Tribunalului Constanța, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., prin lichidator judiciar D. S.R.L.

Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Prin decizia nr. 623 din 6 martie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 134/C din 17 septembrie 2024 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 623 din 6 martie 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, reclamantul A. a formulat o cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. În motivare, acesta arată că instanța nu a soluționat obiectul cererii sale, nu a verificat legalitatea deciziei civile nr. 134 din 17 septembrie 2024 a Curții de Apel Constanța care, la rândul ei, nu a obligat pârâta să depună înscrisurile solicitate prin cererea de chemare în judecată. De altfel, până la data formulării cererii de revizuire, nicio instanță nu a analizat cererea sa, deși actele trebuiau depuse la primul termen de judecată. Aceste înscrisuri îi sunt necesare pentru clarificarea situației juridice a terenurilor ce fac obiect al contractelor de arendă încheiate de pârâtă, terenuri pe care le-a moștenit după defuncții săi părinți. Prin urmare, față de cele expuse, revizuentul A. solicită admiterea cererii sale, schimbarea deciziei supuse controlului judiciar și obligarea Curții de Apel Constanța să soluționeze pe fond cererea de chemare în judecată. Revizuentul a depus mai multe note scrise și înscrisuri la data de 16 iunie 2025, 18 iunie 2025, 20 iunie 2025, 22 iunie 2025, 24 iunie 2025, 30 iunie 2025, 15 iulie 2025, 21 iulie 2025, 8 august 2025, 20 octombrie 2025, 27 octombrie 2025, 3 noiembrie 2025, 3 decembrie 2025, 5 decembrie 2025 și 8 decembrie 2025, prin care a adus precizări cu privire la denumirea, adresa și situația juridică a intimatei.

Apărări formulate în cauză Intimata B. S.A. nu a depus întâmpinare.

Procedura în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Prin rezoluție, s-a stabilit termen de judecată la data de 11 decembrie 2025 pentru soluționarea cererii de revizuire. La termenul din data de 11 decembrie 2025, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra admisibilității cererii de revizuire formulate de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 623 din 6 martie 2025 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția I civilă, în dosarul nr. x/2022. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând cererea de revizuire, din perspectiva îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, conform prevederilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea desființării unor hotărâri judecătorești, constituind un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situații excepționale care au făcut ca o hotărâre să fie viciată chiar în substanța sa. Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea acesteia și la situațiile pe care se întemeiază. Prin urmare, în cadrul acestei căi extraordinare de atac se analizează, prioritar, condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul dosarului. Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 509 din C. proc. civ., calea de atac a revizuirii poate fi exercitată numai împotriva unei hotărâri rămase definitive în apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul. Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că legiuitorul a impus o condiție specială, în sensul că numai hotărârile instanței de recurs pronunțate asupra fondului sau prin care se evocă fondul pot fi atacate cu revizuire, întrucât calea de atac extraordinară de atac este un mecanism de îndreptare a unor greșeli de fapt, în scopul restabilirii adevărului în cauză. Prin urmare, conform normei legale menționate, antamarea fondului cauzei prin hotărârea a cărei revizuire se solicită este o condiție de admisibilitate a căii de atac de retractare, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 509 alin. (2) din C. proc. civ. și a unor situații reglementate la alin. (1) al aceluiași text, respectiv pct. 3 (dar numai în ipoteza judecătorului), pct. 4 și pct. 7-10. În aceste cazuri, sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul. Cererea de revizuire, ce formează obiectul dosarului pendinte, este îndreptată împotriva unei hotărâri definitive pronunțate în calea extraordinară de atac a recursului și este întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. Acest motiv de revizuire este o aplicație a principiului disponibilității, consacrat de dispozițiile art. 9 alin. (2) din același act normativ, potrivit căruia instanța este obligată să statueze exclusiv în limitele cu care a fost învestită de către părți și conform apărărilor formulate de acestea. De asemenea, instanța este obligată să se pronunțe cu privire la tot ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel. Dacă aceste cerințe au fost nesocotite de instanță, iar hotărârea judecătorească nu poate sau nu mai poate face obiectul căii ordinare de atac și instanța a evocat fondul, va fi admisibilă retractarea hotărârii prin revizuire. Atunci când în discuție este hotărârea instanței de recurs, condiția evocării fondului presupune fie o statuare diferită de cea dată în cauză prin hotărârile instanțelor de fond, fie - atunci când, prin excepție, legea o permite, în cazul casării cu reținere - stabilirea altei situații de fapt decât cea reținută în etapele procesuale anterioare (cu referire la conținutul dispozițiilor art. 497 din C. proc. civ., astfel cum a fost interpretat prin Decizia nr. 79/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de fapt), în ambele cazuri urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății. Hotărârea unei instanțe de recurs care evocă fondul este, așadar, acea hotărâre care este rezultatul unei analize de fond asupra raporturilor juridice litigioase pe care o fac instanțele de control judiciar, în ipotezele în care statuează în drept în mod diferit față de modalitatea în care au făcut-o primele instanțe, atunci când, în urma casării cu reținere, reapreciază probele deja administrate de instanțele inferioare și rețin o altă situație de fapt, pe baza căreia pronunță o soluție diferită de cea anterior dată în aceeași cauză. Prin urmare, nu se înscrie în aceste ipoteze decizia prin care se respinge, ca inadmisibil, recursul, întrucât atunci când pronunță o atare soluție, instanța de judecată nu evocă fondul, păstrând dezlegarea dată raportului dedus judecății, fie ca efect al cercetării motivelor de recurs, fie ca urmare a constatării unui incident prealabil, care face inutilă verificarea pe fond. Cauza pendinte se regăsește chiar în situația mai sus expusă, având în vedere că obiectul prezentei cereri de revizuire îl constituie decizia nr. 623 din 6 martie 2025, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - secția I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul din prezenta cauză împotriva deciziei civile nr. 134C din 17 septembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă. Prin urmare, hotărârea pronunțată în recurs, a cărei revizuire se solicită, nu întrunește condiția legală cerută de prevederile art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., respectiv nu evocă fondul cauzei. Această hotărâre nu este susceptibilă de a fi atacată cu revizuire în situația de față, raportat la temeiul de drept invocat, ea fiind pronunțată ca efect exclusiv al analizării cerințelor de admisibilitate, care nu au presupus evocarea fondului, ci doar cercetarea legalității hotărârii atacate. Însăși Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 156 din 14 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 414 din 27 mai 2019, a statuat în cadrul paragrafului nr. 17: "În ceea ce privește categoria hotărârilor judecătorești care pot fi supuse revizuirii, legiuitorul a stabilit că acestea sunt reprezentate de hotărârile judecătorești prin care s-a rezolvat fondul cauzei sau de hotărârile pronunțate de instanțele de recurs prin care se evocă fondul. Prin dispozițiile art. 322 teza introductivă din C. proc. civ. din 1865, legiuitorul a impus o condiție ce trebuie îndeplinită pentru a putea promova calea extraordinară de atac a revizuirii. Astfel, revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs se poate cere atunci când aceasta evocă fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în faza de judecată anterioară, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea dată până la acel moment. Hotărârile instanțelor de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanțele admit recursul și, rejudecând cauza dedusă judecății, modifică în tot sau în parte hotărârea recurată, nefăcând astfel obiectul cererii de revizuire deciziile prin care recursul a fost respins. Curtea a mai reținut că revizuirea este o cale extraordinară de atac promovată în scopul îndreptării erorilor de fapt. Pentru acest motiv, ce ține de specificul căii de atac, textul de lege criticat se referă la hotărâri pronunțate în recurs prin care se evocă fondul". Chiar dacă această hotărâre a instanței de control constituțional vizează deciziile instanțelor de recurs pronunțate sub imperiul vechii reglementări procedurale civile, soluția este pe deplin aplicabilă și în raport cu actuala reglementare, care a preluat, în situația în care se invocă incidența art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., cerința evocării fondului prin hotărârea a cărei revizuire se solicită. Drept urmare, Înalta Curte constată că, raportat la motivul de revizuire arătat, nu este îndeplinită condiția generală de admisibilitate impusă de prevederile indicate, și anume aceea ca hotărârea atacată să fie pronunțată asupra fondului sau să evoce fondul. În consecință, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 623 din 6 martie 2025 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția I civilă, în dosarul nr. x/2022.