Decizia nr. 1698/2025 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 694/2024 a Tribunalului București

Obiectul cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă la data de 1 februarie 2024, sub nr. x/2024, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul B.E.J. B., obligarea acestuia la achitarea sumei de 5.000.000 RON, echivalentul a 1.000.000 euro, reprezentând daune morale aduse onoarei, demnității, imaginii și reputației sale profesionale de persoană publică, cu ocazia tentativei de punere în executare a dosarului nr. x/2023, întocmit abuziv și ilegal, la comandă. I.

Sentința pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă Prin sentința civilă nr. 694 din data de 27 mai 2024, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B.E.J. B., având ca obiect "acțiune în răspundere delictuală", ca neîntemeiată. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie Prin decizia civilă nr. 1015A din data de 18 octombrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 694 din data de 27 mai 2024 pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât B.E.J. B., ca nefondat. II. Calea de atac exercitată în cauză II.1. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă Împotriva deciziei civile nr. 1015A din data de 18 octombrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a declarat recurs reclamantul A.. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 8 aprilie 2025, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, completului de judecată nr. 2. II.2. Motivele de recurs Susținând că decizia recurată este netemeinică și nelegală, recurentul-reclamant a afirmat că aceasta denotă că instanța a fost părtinitoare și a încălcat cu intenție procedurile legale în vigoare. Astfel, a arătat că hotărârea atacată cuprinde aberații juridice, iar instanța de apel a săvârșit o eroare judiciară atunci când a reținut că ar fi afirmat că partea adversă a emis unele adrese pentru a-i aduce atingere reputației de persoană publică, când, în realitate, s-a referit strict la actele ilegale și samavolnice comise de către aceasta cu rea-credință, după obținerea informațiilor, în urma acestor adrese – în concret, emiterea somațiilor și a procesului-verbal de sechestru pe autoturism, în urma constatării lipsei depline a bunurilor sau așa-ziselor active, ce ar fi putut constitui obiect al executării silite. A subliniat recurentul-reclamant că, dând dovadă de părtinire față de intimatul-pârât, instanța de apel a refuzat să considere că emiterea procesului-verbal anterior menționat reprezintă o faptă ilicită. În plus, a apreciat că instanța de apel și-a depășit atribuțiile juridice, acuzându-l în mod direct că nu ar fi făcut nicio dovadă și nu ar fi depus la dosar înscrisuri despre contractul de comodat, în contextul în care această obligație nu era în sarcina sa, ci a părții adverse. Totodată, a susținut că instanța de apel a refuzat să recunoască faptul că a formulat o contestație la executare – dosar nr. x/2023 – finalizat din motive de perimare. Recurentul-reclamant a subliniat faptul că în mod nelegal instanța de apel nu a recunoscut intervenția perimării dosarului de executare silită nr. x/2023, întocmit ilegal și abuziv de către partea adversă, în baza art. 696 alin. (1) și art. 697 alin. (2) C. proc. civ. De asemenea, a învederat că instanța de apel a refuzat să accepte că renunțarea sa la judecarea contestației la executare în dosarul nr. x/2023 s-a datorat intervenirii legale a perimării în dosarul de executare nr. 340/2023. II.3. Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât B.E.J. B. nu a formulat întâmpinare. II.

Procedura desfășurată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă După efectuarea procedurilor de comunicare reglementate de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, prin rezoluția din data de 30 mai 2025, în temeiul art. 471 1 alin. (6) C. proc. civ., a fixat termen de judecată la data de 14 octombrie 2025, când a reținut cauza în pronunțare, cu prioritate asupra excepției nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de lege. II.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă În condițiile art. 248 alin. (1) și ale art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând, cu prioritate, excepția nulității recursului declarat de reclamantul A., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului. Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din același act normativ. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. În speță, deși recurentul-reclamant, prin cererea de recurs, a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., iar, în ședință publică, a susținut incidența ipotezei prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., aceste referiri sunt formale, partea neaducând deciziei recurate veritabile critici de nelegalitate. Astfel, invocarea art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. presupune criticarea hotărârii recurate pentru lipsa motivelor de fapt și de drept ce susțin soluția adoptată, existența unor motive contradictorii sau a unor motive străine de natura cauzei, acest motiv de recurs vizând nelegalitatea generată de o motivare defectuoasă, care împiedică controlul judiciar. Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se referă la situația în care, prin hotărârea atacată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, vizând neregularități care au avut loc pe parcursul judecății sau la momentul pronunțării hotărârii. Examinând cererea de recurs, Înalta Curte constată că aspectele evidențiate de recurentul-reclamant, astfel cum au fost anterior redate, nu conțin precizări care să reprezinte o argumentare a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în motivele de casare invocate și nici în vreo altă ipoteză dintre cele la care se referă dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. În speță, curtea de apel, respingând calea de atac promovată de reclamant, a validat soluția pronunțată de tribunal, apreciind că în mod corect s-a reținut că nu este îndeplinită prima cerință impusă de art. 1357 C. civ., respectiv cea referitoare la existența faptei ilicite, cu consecința respingerii cererii de stabilire a răspunderii civile delictuale ca fiind neîntemeiată. În esență, instanța de apel a apreciat că sunt lipsite de suport probator afirmațiile recurentului-reclamant potrivit cărora executorul a emis adresele în discuție exclusiv în scopul de a aduce atingere reputației sale de persoană publică, iar emiterea procesului-verbal de sechestru al autoturismului nu constituie o faptă ilicită, în contextul în care executorul judecătoresc are competența conferită de lege de a emite acte prin care să urmărească și să indisponibilizeze bunurile supuse executării silite. În ceea ce privește afirmațiile părții referitoare la intervenirea perimării executării silite, curtea de apel a considerat că nu pot fi primite, întrucât aceste aspecte nu pot fi verificate în prezentul cadru procesual, acest incident fiind necesar să fie constatat de către instanța de executare. Înalta Curte notează că, prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului, partea interesată poate deduce judecății doar acele aspecte de nelegalitate care își au corespondent în considerentele deciziei atacate. Ca atare, pentru a putea genera o verificare a legalității hotărârii instanței de apel prin prisma motivelor de casare apreciate de parte ca fiind incidente cauzei, recurentul-reclamant trebuia să indice în concret care sunt viciile pe care le reproșează motivării deciziei recurate, care sunt normele de procedură pretins a fi nesocotite, precum și în ce constă această încălcare. Or, recurentul-reclamant nu a procedat în atare modalitate, ci doar și-a exprimat nemulțumirea față de concluziile la care a ajuns instanța de apel în raport cu criticile pe care le-a adus sentinței tribunalului, expunând propria opinie cu privire la ceea ce ar fi trebuit să rețină curtea de apel drept argumente pentru admiterea căii de atac pe care a declarat-o. Ca atare, nemulțumirile generale ale părții față de soluția pronunțată nu se pot constitui în critici de nelegalitate care să fie deduse judecății în calea extraordinară de atac a recursului și nu sunt apte a declanșa un control de legalitate a deciziei instanței de apel. Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății. Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al titularului căii de atac, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, susțineri care să poată fi, însă, încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege. În acest sens, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenția nelegalitatea deciziei recurate. Cum susținerile recurentului-reclamant nu reprezintă critici concrete de nelegalitate a hotărârii atacate susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare expres și limitativ prevăzute de lege, acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, așa cum deja s-a menționat, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună instanței examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Ca atare, cum recurentul-reclamant nu a adus critici apte de a fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., iar, în speța de față, nu pot fi reținute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod și la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului. Având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată și văzând dispozițiile art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat pe fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analiza pe fond a criticilor formulate prin cererea de recurs.