Publicat la 20 decembrie 2021 SECȚIUNEA CINCEA: Cererea nr. 37726/21 Paul François COMPAORÉ împotriva Franței, introdusă la 30 iulie 2021, comunicată la 30 noiembrie 2021: Acest caz se referă la extrădarea reclamantului către Burkina Faso, unde este vizat de urmărirea penală în cadrul asasinării jurnalistului d Prin hotărârea din 5 decembrie 2018, camera de l'ingine a Tribunalului de Primă Instanță din Paris a emis un aviz favorabil cu privire la extrădarea reclamantului în Burkina Faso. Prin hotărârea din 4 iunie 2019, camera criminală a Curții de Casație a respins recursul în casație introdus împotriva hotărârii pronunțate de Curtea de apel din Paris. Prin decretul din 21 februarie 2020, prim-ministrul a decis să îl extrădeze pe reclamant în Burkina Faso. Prin hotărârea din 30 iulie 2021, Consiliul de Stat a respins acțiunea în anulare pentru excesul de putere introdusă de reclamant împotriva acestui decret. La 6 august 2021, Curtea (judecată permanentă) a decis, după o primă amânare cu întrebări adresată guvernului francez, să-l indice pe acesta, în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură, să nu-l extragă pe reclamant pe durata procedurii în fața Curții Pe lângă art. 3 din Convenție, reclamantul, de naționalitate burkinabe, susține că extrădarea sa la Burkina Faso, îl pune în pericol în mod real de a fi condamnat la închisoare pe viață fără posibilitatea de amenajare a pedepsei, de a fi reținut în condiții nedemne, precum și de a fi supus torturii în detenție. Având în vedere obiecțiunile reclamantului și documentele care au fost prezentate, ar trebui să se considere că persoana în cauză ar putea fi supusă riscului de a fi supusă unor tratamente contrare articolului 3 din convenție dacă ordinul de extrădare ar fi pus în aplicare, în special, reclamantul riscă să fie condamnat de instanțele burkinabe la condamnare pe viață? ? Riscul de a fi supus, cu încălcarea articolului 3 din Convenție, unei pedepse inumane sau degradante? Mai precis, se poate considera, în special în lumina informațiilor furnizate de autoritățile burkinabe, că pedeapsa pe care o riscă să o suporte este compresibilă de facto (a se vedea López Elorza c. Spania, n 30614/15, §§ 97-107, 12 decembrie 2017) Au fost deja pronunțate de autoritățile burkinabe de către persoanele condamnate la închisoare pe viață? Asigurarea oferită de autoritățile Burkina Faso este suficientă, din punctul de vedere al conținutului lor, pentru a garanta că, în caz de extrădare, reclamantul va fi protejat împotriva riscurilor de tortură, de tratamente inumane și degradante în detenție și de o pedeapsă incompatibilă cu art. 3 din convenție (a se vedea Othman (Abu Qatada) c. Regatul Unit , 8139/09, § 185-189, CEDO 2012 (extract)
Publié le 20 décembre 2021
Requête n
o
37726/21
Paul François COMPAORÉ
contre la France
introduite le 30 juillet 2021
communiquée le 30 novembre 2021
Cette affaire concerne l’extradition du requérant vers le Burkina Faso où il est visé par des poursuites dans le cadre de l’assassinat du journaliste d’investigation Norbert Zongo et de trois hommes qui l’accompagnaient.
Par un arrêt du 5 décembre 2018, la chambre de l’instruction de la cour d’appel de Paris émit un avis favorable à l’extradition du requérant au Burkina Faso. Par un arrêt du 4 juin 2019, la chambre criminelle de la Cour de cassation rejeta le pourvoi en cassation introduit contre l’arrêt rendu par la cour d’appel de Paris.
Par un décret du 21 février 2020, le Premier ministre décida d’extrader le requérant au Burkina Faso. Par un arrêt du 30 juillet 2021, le Conseil d’État rejeta le recours en annulation pour excès de pouvoir introduit par le requérant contre ce décret.
Le 6 août 2021, la Cour (juge de permanence), décida, après un premier ajournement avec questions au gouvernement français, d’indiquer à celui-ci, sur le fondement de l’article 39 du Règlement, de ne pas extrader le requérant pendant la durée de la procédure devant la Cour
.
Sous l’angle de l’article 3 de la Convention, le requérant, de nationalité burkinabè, fait valoir que son extradition au Burkina Faso, lui fait courir des risques réels d’être condamné à une peine de prison à perpétuité sans possibilité d’aménagement de peine, d’être détenu dans des conditions indignes, ainsi que d’être soumis à de la torture en détention.
1.
Eu égard aux griefs du requérant et aux documents qui ont été soumis, doit-on considérer que l’intéressé serait confronté au risque d’être soumis à des traitements contraires à l’article 3 de la Convention si l’ordre d’extradition était mis à exécution
?
2.
En particulier, le requérant risque-t-il d’être condamné par les juridictions burkinabè à la réclusion à perpétuité
? Risque-t-il ainsi d’être soumis, en violation de l’article 3 de la Convention, à une peine inhumaine ou dégradante
? Plus spécifiquement, peut-on considérer, notamment à la lumière des informations fournies par les autorités burkinabè, que la peine perpétuelle qu’il risque d’encourir est compressible
de jure
et
de facto
(voir
López Elorza c. Espagne
, n
o
30614/15, §§ 97-107, 12 décembre 2017)
? Des libérations conditionnelles pour des personnes condamnées à une peine de prison à perpétuité ont-elles déjà été prononcées par les autorités burkinabè
?
3.
Les assurances fournies par les autorités du Burkina Faso sont-elles suffisantes, du point de vue de leur contenu, pour garantir que, en cas d’extradition, le requérant serait protégé contre les risques de torture, de traitements inhumains et dégradants en détention, et d’une peine incompatible avec l’article 3 de la Convention (voir
Othman (Abu Qatada) c. Royaume-Uni
, n
o
8139/09, §§ 185-189, CEDH 2012 (extraits))
?