Publicat la 5 iulie 2021 SECȚIUNEA CINCICE ANGAJAMENT nr. 9423/17 A.G. împotriva Franței introdusă la 1 februarie 2017 comunicată la 14 iunie 2021 ÎN MATERIE DE L 1 din Convenție. Curtea a respins cererea de măsură provizorie solicitată de reclamant și intenționa să suspende executarea detașării sale către Albania. În contextul unui conflict de proprietate, tatăl reclamantului a recunoscut că a ucis în 2013 doi membri ai unei familii vecine. Prezent în momentul faptelor, l . . și doi dintre frații săi au fost suspectați de autoritățile albaneze de complicitate la crimă. Reclamantul a părăsit Albania cu frații săi și au câștigat Franța. Ei se temeau de o răzbunare de familie, Kanun Potrivit acestui obicei, o crimă este pedepsită prin uciderea unui membru masculin al familiei celui care a comis crima. Spre deosebire de frații săi V., K. și P., căruia Oficiul francez de protecție a refugiaților și apatrizilor (OFPRA) i-a acordat în 2014 protecție subsidiară din cauza agresiunii și amenințărilor legate de un conflict interfamilic, reclamantul nu a prezentat nicio cerere de azil. Autoritățile albaneze au solicitat extrădarea reclamantului la 13 mai 2014. La 8 aprilie 2015, Curtea de Casație a respins recursul recurentului îndreptat împotriva celui care l-a extrădat pe care l-a trimis în camera de l'inginerie a instanței de trimitere. La 30 aprilie 2015, În iunie 2015, reclamantul, precum și K. și V. au fost condamnați în mod implicit de o instanță de primă instanță albaneză la o pedeapsă de douăzeci și trei de ani de închisoare pentru complicitate la crimă. La 31 iulie 2015, un decret de extrădare a fost luat împotriva reclamantului. La 24 septembrie 2015, V. a fost extrădat de Franța în Albania. În ianuarie 2017, Consiliul de Stat a respins acțiunea în anulare a recurentului, dar a anulat decretul de extrădare a lui K., pe motiv că acesta îi acordase protecție subsidiară. Reclamantul a fost extrădat în Albania în septembrie 2017. Invocând articolele 2 și 3 din Convenție, reclamantul se plânge că extrădarea sa în Albania a fost supusă unor tratamente care contravin acestor dispoziții. La intersecția cu art. 6 din Convenție, reclamantul reproșează instanțelor interne că nu a luat suficient în considerare riscurile de încălcare a dreptului la apărare în Albania. În măsura în care, în conformitate cu jurisprudența Curții, riscul în țara de destinație s.n. apreciază în special pe baza elementelor disponibile în momentul extrădării, dar evenimentele care au urmat extrădării pot fi relevante într-o anumită măsură, care ar fi faptele care ar fi avut loc în Albania după extrădarea reclamantului Având în vedere obiecțiunile reclamantului și documentele care au fost prezentate, trebuie să se considere că trimiterea acestuia către Albania a dus la un risc real de tratament contrar articolelor 2 și 3 din convenție, autoritățile franceze au efectuat un control atent și riguros al obiecțiunilor sale întemeiate pe articolele 2 și 3 din Convenție (F.G. c. Suedia [GC], nr. 43611/11, § 119, 23 martie 2016)? În special, au existat elemente specifice situației personale a reclamantului care caracterizau existența sau absența unui risc? În ce măsură situația sa este diferită de cea a fraților săi K. și V., acesta din urmă fiind extrădat de Franța în 2015 În ceea ce privește reclamantul, care sunt diferitele rapoarte sau documente pe care se bazează guvernul pentru a concluziona că nu există niciun risc Care sunt asigurările pe care le-au luat guvernul francez de la autoritățile albaneze înainte de extrădarea reclamantului către Albania? Dacă este cazul, aceste asigurări constituie o garanție suficientă și adecvată că reclamantul nu este supus unor tratamente contrare articolului 3 din convenție (a se vedea, printre altele, Othman (Abu Qatada) c. Regatul Unit, nr 8139/09, § 189, CEDH 2012 (extrași))) Instanțele interne au luat suficient în considerare riscurile de încălcare a dreptului la apărare în Albania, în sensul articolului 1 din convenție? Reclamantul a fost expus unui risc real de negare a justiției flagrante, contrar articolului 6 1 din convenție, atunci când a fost rejudecat în această țară pentru crima de care fusese declarat vinovat in absentia în 2015 Othman (Abu Qatada), citată anterior, 258-262, Harkins c. Regatul Unit (dec.) [GC], n 71537/14, § 65, 15 iunie 2017) Reclamantul este invitat să prezinte o copie a următoarelor documente - hotărârea pronunțată la 7 decembrie 2016 de instanța judecătorească din Tirana, care a pronunțat în recurs împotriva hotărârii din 30 iunie 2015 a Tribunalului de Primă Instanță din Kurbin Lezha - decizia din 17 iulie 2018 prin care Tribunalul Districtului Judiciar Kurbin a reexaminat la cererea reclamantului și a fratelui său V. hotărârea din 30 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Kurbin Lezha.
Publié le 5 juillet 2021
Requête n
o
9423/17
A.G.
contre la France
introduite le 1
er
février 2017
communiquée le 14 juin 2021
La requête concerne l’extradition du requérant, ressortissant albanais vers l’Albanie. Elle est fondée sur les articles 2 et 3 de la Convention ainsi que sur l’article 6
§
1 de la convention. La Cour rejeta la demande de mesure provisoire sollicitée par le requérant et tendant à suspendre l’exécution de son éloignement vers l’Albanie.
Dans le cadre d’un conflit de propriété, le père du requérant reconnut avoir tué en 2013 deux membres d’une famille voisine. Présent au moment des faits, l’intéressé et deux de ses frères furent soupçonnés par les autorités albanaises de complicité de meurtre.
Le requérant quitta l’Albanie avec ses frères et ils gagnèrent la France. Ils craignaient une vengeance familiale, le «
Kanun
». Selon cette coutume, un meurtre est puni par l’homicide d’un membre masculin de la famille de l’auteur du crime.
À la différence de de ses frères V., K. et P. à qui l’Office français de protection des réfugiés et des apatrides (OFPRA) accorda en 2014 la protection subsidiaire en raison d’agressions et de menaces liées à un conflit interfamilial, le requérant ne présenta pas de demande d’asile.
Les autorités albanaises demandèrent l’extradition du requérant le 13
mai 2014.
Le 8 avril 2015, la Cour de cassation rejeta le pourvoi du requérant dirigé contre l’avis favorable à son extradition qu’avait émis la chambre de l’instruction de la cour d’appel de renvoi.
Le 30
juin 2015, le requérant ainsi que K. et V. furent condamnés par défaut par un tribunal de première instance albanais à une peine de vingt
‑
trois ans de prison pour complicité de meurtre.
Le 31 juillet 2015, un décret d’extradition fut pris à l’encontre du requérant.
Le 24 septembre 2015, V. fut extradé par la France vers l’Albanie.
Le 30
janvier 2017, le Conseil d’État rejeta le recours en annulation du requérant mais annula le décret d’extradition de K., au motif que l’OFPRA lui avait accordé la protection subsidiaire.
Le requérant fut extradé en Albanie en septembre 2017. Il y purge actuellement la peine de prison à laquelle il avait été condamné en 2015.
Invoquant les articles 2 et 3 de la Convention, le requérant se plaint que son extradition vers l’Albanie l’a exposé à des traitements contraires à ces dispositions. Sous l’angle de l’article 6 de la Convention, le requérant reproche aux juridictions internes de n’avoir pas suffisamment pris en compte les risques de violations des droits de la défense en Albanie.
1.
Dans la mesure où, selon la jurisprudence de la Cour le risque dans le pays de destination s’apprécie surtout sur la base des éléments disponibles au moment de l’extradition mais que les évènements qui ont suivi l’extradition peuvent être pertinents dans une certaine mesure, quels sont les faits qui seraient survenus en Albanie après l’extradition du requérant
?
2.
Eu égard aux griefs du requérant et aux documents qui ont été soumis, doit
‑
on considérer que le renvoi de celui-ci vers l’Albanie lui a fait courir un risque réel de traitements contraires aux articles 2 et 3 de la Convention
?
Les autorités françaises ont-elles procédé à un contrôle attentif et rigoureux de ses griefs tirés des articles 2 et 3 de la Convention (
F.G. c.
Suède
[GC], n
o
43611/11, §
119, 23 mars 2016)
? Plus particulièrement, y avait
‑
il des éléments propres à la situation personnelle du requérant qui caractérisaient l’existence ou l’absence d’un risque
? Dans quelle mesure sa situation est
‑
elle différente de celles de ses frères K. et de V., ce dernier ayant été extradé par la France en 2015
? S’agissant du requérant, quels sont les différents rapports ou documents sur lesquels s’est fondé le Gouvernement pour conclure à l’absence de risque
?
3.
Quelles sont les assurances qu’avaient éventuellement prises le Gouvernement français auprès des autorités albanaises avant d’extrader le requérant vers l’Albanie
? Le cas échéant, ces assurances constituent
‑
elles une garantie suffisante et adéquate que le requérant ne soit pas soumis à des traitements contraires à l’article 3 de la Convention (voir, parmi d’autres,
Othman (Abu Qatada) c. Royaume
‑
Uni
, n
o
8139/09, §
187
‑
2012 (extraits))
?
4.
Les juridictions internes ont-elles suffisamment pris en compte les risques de violations en Albanie, des droits de la défense au sens de l’article
6
§
1 de la Convention
? Le requérant a
‑
t
‑
il été exposé à un risque réel de déni de justice flagrant contraire à l’article 6
§
1 de la Convention lorsqu’il a été rejugé dans ce pays pour le crime dont il avait été déclaré coupable
in absentia
en 2015
(
Othman (Abu Qatada
), précité,
§§
258-262,
Harkins c.
Royaume-Uni
(déc.) [GC], n
o
71537/14, §§
62
‑
65, 15
juin 2017)
?
Le requérant est invité à produire copie des documents suivants
:
- l’arrêt rendu le 7 décembre 2016 par la cour d’appel de Tirana statuant en appel contre le jugement du 30 juin 2015 du tribunal de première instance de Kurbin Lezha
;
- la décision du 17 juillet 2018 par laquelle le tribunal du district judiciaire de Kurbin a réexaminé à la demande du requérant et de son frère V. le jugement du 30 juin 2015 rendu par le tribunal de première instance de Kurbin Lezha.