MURADALIYEV c. RUSSIE

Postat pe 3 ianuarie 2022 SECȚIUNEA 3 Cererea nr 12210/20 Miradali Kazanafovich MURADALIYEV împotriva Rusiei introdusă la 11 februarie 2020 a fost comunicată la 6 decembrie 2021 A FOST APROBARE Cererea se referă la eșecul de echitate al procedurii civile. Reclamantul, fost funcționar al Gărzii Naționale, după ce a fost declarat invalid, s-a pensionat. Printr-o decizie a Serviciului Federal al Gărzii Naționale, este recunoscut dreptul la o alocație de plecare. Mai târziu, această decizie a fost revocată pe motiv că În cazul în care nu a fost prezentată nicio ofertă de locuri de muncă, aceasta a introdus o cale de atac judiciară prin care să se conteste această decizie: nu i s-a oferit nicio ofertă de locuri de muncă; o expertiză în scris din partea instanței de primă instanță a stabilit că semnătura laipei pe documentul care oferă trei posturi este o imitație.

Prin urmare, Tribunalul a decis în favoarea reclamantului care anulează decizia contestată. Infirmând această hotărâre instanței de apel a statuat că reclamantul a respins cele trei oferte de angajare, ceea ce înseamnă că trebuia să beneficieze de alocația inițială. Instanța nu a comentat raportul de experiență în scris. Recursurile în Casație formulate de reclamant au fost respinse. Recurentul susține că motivul întemeiat pe documente, a cărui concluzie era contrară celei din instanța de apel, a rămas fără răspuns. Reclamantul se plânge, la fel ca art. 1 din Protocolul nr. 1, de la o încălcare a dreptului său la respectarea proprietăților sale. Întradevăr, el consideră că a îndeplinit toate criteriile prevăzute de lege pentru a beneficia de alocația de plecare a Gărzii naționale.

El se consideră, prin urmare, titular al unui bun în sensul acestui articol. El afirmă că instanțele de apel și de casare nu au răspuns argumentelor sale care îi aduc astfel atingere dreptului său la alocație. Invocând art. 6 din Convenție, se plânge că instanțele naționale au trecut dincolo de competența de scriere care, în opinia sa, avea importanță pentru obiectul litigiului, fără să fi făcut niciun comentariu cu privire la acest subiect.

Întrebări cu privire la părți Cauzele reclamantului au fost auzite în mod echitabil, așa cum se prevede la art. 1 din Convenție ( Moreira Ferreira c. Portugalia (n) [GC], nr. 19867/12, § 84, 11 iulie 2017, Tatichvili c. Rusia, nr 1509/02, § 58, CEDO 2007 I)? În special, instanțele judecătorești care acționează în apel și în casare (deci, Curtea Supremă a Daghestanului și, respectiv, Curtea Supremă a Rusiei) au răspuns prin intermediul reclamantului cu privire la competența în scris L 1 din Protocolul nr. 1 (Nechayeva c. Rusia, nr. 18921/15, § 34 și următoarele)? În la data de 12 mai 2020) a fost încălcată dreptul reclamantului de a-și respecta bunurile

Publié le 3 janvier 2022

TROISIÈME SECTION

Requête n o 12210/20 Miradali Kazanafovich MURADALIYEV contre la Russie introduite le 11 février 2020 communiquée le 6 décembre 2021

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne le défaut allégué d’équité de la procédure civile. Le requérant, ancien fonctionnaire de la Garde nationale, après avoir été déclaré invalide, a pris sa retraite. Par une décision du Service fédéral de la Garde nationale, il s’est vu reconnaitre le droit à une allocation de départ. Plus tard, cette décision a été révoquée au motif que l’intéressé a refusé des offres d’emploi lui offertes par l’employeur. Or, la loi donnait droit à l’allocation de départ à condition qu’il n’y ait pas eu d’autres postes à pourvoir. L’intéressé a introduit un recours judiciaire tendant à contester cette décision affirmant qu’aucune offre d’emploi ne lui avait été proposé. Une expertise en écriture ordonnée par le tribunal de première instance a établi que la signature de l’intéressé sur le document offrant trois postes à pourvoir était une imitation.

Le tribunal a statué donc en faveur du requérant annulant la décision contestée. Infirmant ce jugement la cour d’appel a jugé établi que le requérant avait rejeté les trois offres d’emploi, ce qui l’empêchait de bénéficier de l’allocation de départ. La cour n’a pas commenté le rapport d’expertise en écriture. Les pourvois en cassation formulés par le requérant ont été rejetés. Le requérant affirme que le moyen tiré de l’expertise en écriture, dont la conclusion était contraire à celle de la juridiction d’appel, est resté sans réponse. Le requérant se plaint, sous l’angle de l’article 1 du Protocole n o 1, d’une violation de son droit au respect de ses biens. En effet, il estime avoir réuni tous les critères visés par la loi pour bénéficier de l’allocation de départ de la Garde nationale.

Il s’estime donc titulaire d’un bien au sens de cet article. Il affirme que les instances d’appel et de cassation n’ont pas répondu à ses arguments portant ainsi atteinte à son droit à l’allocation. Invoquant l’article 6 de la Convention, il se plaint que les juridictions nationales ont passé outre l’expertise en écriture qui, selon lui, revêtait de l’importance pour l’objet du litige, sans avoir fait aucun commentaire à ce sujet.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. La cause du requérant, a-t-elle été entendue équitablement, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention ( Moreira Ferreira c. Portugal (n o 2) [GC], n o 19867/12, § 84, 11 juillet 2017, Tatichvili c. Russie , n o 1509/02, § 58, CEDH 2007 ‑ I)? Plus particulièrement, les juridictions statuant en appel et en cassation (respectivement, la cour suprême de Daghestan et la Cour suprême de Russie), ont-elles répondu au moyen du requérant relatif à l’expertise en écriture ? 2. L’allocation de départ, est-il un « bien » du requérant au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 ( Nechayeva c. Russie , n o 18921/15, §§ 34 et suiv., 12 mai 2020) ? Dans l’affirmative, y a-t-il eu atteinte au droit du requérant au respect de ses biens ?