CASE OF LOBODOVA v. RUSSIA

CAUZA TERZĂ A SECȚIUNII DE LOBODOVA v. RUSSIA (Documentul nr. 25321/08) JUDGMENT STRASBOURG 9 iunie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Lobodova v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care stă în calitate de comitet compus din: Darian Pavli, președinte, Andreas Zünd, Mikhail Lobov, judecători și Viktoriya Maradudina, judecători Secretarul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 19 mai 2022, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Rusiei depusă la Curte în temeiul art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (“Convenția”) la 21 aprilie 2008. Guvernul rusesc (“Convenția”). Guvernul” a primit notificarea cererii. FACTE Detaliile și informațiile reclamantului relevante pentru cerere sunt prezentate în tabelul anexat. Reclamantul s-a plâns de neexecutarea unei decizii interne și de lipsa unui remediu eficace în legislația internă în acest sens. De asemenea, a formulat alte plângeri în temeiul dispozițiilor Convenției. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 § 1 ȘI A ARTICOLUL 13 AL CONVENȚIEII ȘI A ARTICOLUL 1 AL PROTOCOLULUI nr. 1 RELAȚIONAT LA NON FORTAREA O DECIZIE DOMESTICĂ Reclamantul s-a plâns de neexecutarea deciziei interne acordate în favoarea ei. Ea s-a bazat pe art. 6 § 1 și art. 13 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 1, care au citit, în măsura în care este cazul, după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere echitabilă ... de [a] ... tribunal ...” art. 13 „Toată persoana a căror drepturi și libertăți sunt încălcate în [convenția] are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de bunurile sale, cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. ...” art. 6 din Convenția Curtea reiterează că executarea unei hotărâri din partea oricărei instanțe trebuie considerată o parte integrantă a unei „audieri” în sensul articolului 6. Se referă, de asemenea, la jurisprudența sa privind neexecuția sau aplicarea întârziere a hotărârilor interne finale (a se vedea Hornsby c. Grecia , nr. 18357/91, § 40, Raporturi de hotărâri și hotărâri 1997 II). Gerasimov și alții c. Rusia (n. 29920/05 și alte 10, 1 iulie 2014), Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește chestiunile similare cu cele din acest caz. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul plângerii reclamantului în acest caz. Având în vedere jurisprudența sa în cauză, Curtea consideră că, în caz instant, autoritățile nu au desfășurat toate eforturile necesare pentru aplicarea integrală și în timp util a deciziei în favoarea ei. Prin urmare, această plângere este admisibilă și dezvăluie încălcarea art. 6 § 1 din Convenție. art. 13 din Convenția 10. Având în vedere concluziile de mai sus și având în vedere faptele cauzei, Curtea declară plângerea privind lipsa unor căi de recurs interne eficace în ceea ce privește nerespectarea prelungită de către autoritățile din cadrul hotărârea internă în favoarea reclamantului este admisibilă, dar consideră că nu este necesar să se pronunțe o hotărâre separată în acest caz (a se vedea, pentru o abordare similară, Korotyayeva și alții c. Rusia , nr. 13122/11 și altele 2 §§§ 36-40, 27 iunie 2017; și, mutatis mutandis Tkhyegepso și alții c. Rusia , nr. 44387/04 și altele 11 §§ 2124, 25 octombrie 2011). art. 1 din Protocolul nr. 1 11. Curtea constată că hotărârea în favoarea reclamantului a ordonat autorității competente să ia în considerare cererea de modificare a anumitor date referitoare la istoricul ocupării forței de muncă. Deși recunoaște că obligația care rezultă din hotărâre este direct relevantă pentru determinarea drepturilor de ocupare a forței de muncă și de pensii ale reclamantului, Curtea nu descoperă nimic în hotărârea care să creeze o „așteptare legitimă” de a obține o bucurie efectivă de un anumit bun pecuniar. Prin urmare, Curtea concluzionează că cererea reclamantului în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. ALTE VIOLĂȚI ALEGATE ÎN CAUZA BON ESTABLIZATĂ-LAW 12. Reclamantul s-a plâns, de asemenea, în conformitate cu art. 1 și art. 13 din Convenție, cu privire la durata procedurii civile în cazul ei (a se vedea tabelul adăugat). În sensul art. 35 alin. (3) lit. (a) din Convenție, aceste plângeri nu sunt în mod evident necorespunzătoare și nu sunt inadmisibile pe niciun alt motiv. În consecință, acestea trebuie declarate admisibile. Având în vedere toate informațiile din fața acesteia, Curtea concluzionează, având în vedere jurisprudența sa bine stabilită, că a existat o încălcare a art. 1 din Convenție (a se vedea Gerasimov și alții , citat mai sus §§ 140-74 , și că nu este necesar să examineze în mod separat plângerea în temeiul articolului 13 din Convenție (a se vedea Palacheva c. Rusia [Comitetul], nr. 39814/04 §§ 71-75, 19 iunie 2014 ). APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEI 13. art. 41 din Convenția prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” 14. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Gerasimov și alții, citat mai sus, §§ 187-200), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei indicate în tabelul adăugat și respinge restul cererilor reclamantei pentru o justă satisfacție. 15. Curtea consideră, în continuare, că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. În ceea ce privește aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, declară plângerile în temeiul articolului 1 și al articolului 13 din Convenție referitoare la neexecutarea deciziei interne finale și la durata procedurii civile, precum și disponibilitatea unor măsuri interne eficace în ceea ce privește aceste plângeri, admisibile și restul cererii inadmisibilă; că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție în ceea ce privește neexecuția deciziei interne în favoarea reclamantului; declară că a existat o încălcare a articolului 1 din Convenție în ceea ce privește durata procedurii civile (a se vedea tabelul anexat); deține că nu este necesar să examineze separat plângerile în temeiul articolului 13 din Convenție; (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul adăugat, care urmează să fie convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Adoptat în limba engleză, și notificat în scris la 9 iunie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Viktoriya Maradudina Darian Pavli Președintele adjunct al grefierului interimar APENDIX Cerere de depunere a plângerilor în temeiul articolului 6 § 1 și al articolului 13 din Convenția și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 (neexecuție sau întârziere de aplicare a deciziilor interne și lipsa oricărui remediu eficace în dreptul intern) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Decizie internă relevantă Data începerii perioadei de neexecuție Data încheierii încheierii perioadei de neexecuție Lungime a procedurii de executare Alte plângeri în temeiul jurisprudenței bine stabilite Sumele acordate pentru prejudiciu moral per reclamant (în euro) [1] 25321/08 21/04/2008 Rimma Fedorovna LOBODOVA 1941 Voronezh Curtea Regională, 30/10/2007 30/2007 23/04/2015 7 ani (s) și 5 luni (s) și 25 zile (s) Art. 6 (1) - lungime excesivă a procedurilor civile - 05/08/1998-30/2007, două niveluri de competență Art. 13 - lipsa unui remediu eficace în dreptul intern în ceea ce privește lungimea excesivă a procedurii civile 7.800 [1] Plus orice impozit care poate fi perceput reclamantului.

THIRD SECTION

CASE OF

LOBODOVA v. RUSSIA

(Application no. 25321/08)

JUDGMENT

STRASBOURG

9 June 2022

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Lobodova v. Russia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Darian Pavli,

President,

Andreas Zünd,

Mikhail Lobov,

judges,

and Viktoriya Maradudina,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 19 May 2022,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application against Russia lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 21 April 2008.

2.

The Russian Government (“the

Government”) were given notice of the application.

THE FACTS

3.

The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.

4.

The applicant complained of the non-enforcement of a domestic decision and of the lack of any effective remedy in domestic law in that regard. She also raised other complaints under the provisions of the Convention.

THE LAW

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 § 1 AND ARTICLE 13 OF THE CONVENTION AND ARTICLE 1 OF PROTOCOL no. 1 RELATED TO NON-ENFORCEMENT OF A DOMESTIC DECISION

5.

The applicant complained of the non-enforcement of the domestic decision given in her favour. She relied on Article 6 § 1 and Article 13 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1, which read, in so far as relevant, as follows:

Article 6

“In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair ... hearing ... by [a] ... tribunal ...”

Article 13

“Everyone whose rights and freedoms as set forth in [the] Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority notwithstanding that the violation has been committed by persons acting in an official capacity.”

Article 1 of Protocol No. 1

“Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law. ...”

Article 6 of the Convention

6.

The Court reiterates that the execution of a judgment given by any court must be regarded as an integral part of a “hearing” for the purposes of Article

Hornsby v. Greece

, no.

18357/91, § 40, Reports of Judgments and Decisions 1997 II).

7.

In the leading case of

Gerasimov and Others v. Russia

(nos. 29920/05 and 10 others, 1 July 2014), the Court has already found a violation in respect of the issues similar to those in the present case.

8.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of the applicant’s complaint in the present case. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the authorities did not deploy all necessary efforts to enforce fully and in due time the decision in her favour.

9.

This complaint is therefore admissible and discloses a breach of Article

6 § 1 of the Convention.

Article 13 of the Convention

10.

In view of the above findings and regard being had to the facts of the case, the Court declares the complaint about the lack of effective domestic remedies in respect of the prolonged non

‑

enforcement by the authorities of

the

domestic decision in the applicant’s favour admissible but considers that it is not necessary to give a separate ruling on it in the present case (see, for a similar approach,

Korotyayeva and Others v. Russia

, nos. 13122/11 and

2 others, §§ 36-40, 27 June 2017; and,

mutatis mutandis

,

Tkhyegepso and

Others v. Russia

, no. 44387/04 and 11 others, §§ 2124, 25 October 2011).

Article 1 of Protocol No. 1

11.

The Court notes that the judgment in the applicant’s favour ordered the competent authority to consider her request for modifying certain data concerning her employment history. While acknowledging that the obligation arising from the judgment was directly relevant to determination of the applicant’s employment and pension rights, the Court discerns nothing in the judgment that would create a “legitimate expectation” of obtaining effective enjoyment of a particular pecuniary asset. The Court therefore concludes that the applicant’s claim under Article 1 of Protocol No. 1 is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS UNDER WELL-ESTABLISHED CASE-LAW

12.

The applicant also complained under Article

6

§

1 and Article 13 of the Convention about the length of the civil proceedings in her case (see the appended table). These complaints are not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention, nor are they inadmissible on any other ground. Accordingly, they must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes, in the light of its well-established case-law, that there has been a violation of Article

6

§

1 of the Convention (see

Gerasimov and Others

, cited above, §§ 140-74), and that there is no need to examine separately the complaint under Article

13 of the Convention (see

Palacheva v. Russia

[Committee], no.

39814/04, §§

71-75, 19

June 2014).

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

13.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

14.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Gerasimov and Others,

cited above, §§ 187-200), the Court considers it reasonable to award the sum indicated in the appended table and dismisses the remainder of the applicant’s claims for just satisfaction.

15.

The Court further considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Declares

the complaints under Article

6

§

1 and Article 13 of the Convention related to the non-enforcement of the final domestic decision and the length of civil proceedings, as well as availability of effective domestic remedies in respect of those complaints, admissible and the remainder of the application inadmissible;

Holds

that there has been a violation of Article

6 § 1 of the Convention concerning the non-enforcement of the domestic decision in the applicant’s favour;

Holds

that there has been a violation of Article

6

§

1 of the Convention as regards the length of the civil proceedings (see the appended table);

Holds

that there is no need to examine separately the complaints under Article

13 of the Convention;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amount indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Dismisses

the remainder of the applicant’s claims for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 9 June 2022, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Darian Pavli

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Article 6 § 1 and Article 13 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1

(non-enforcement or delayed enforcement of domestic decisions and lack of any effective remedy in domestic law)

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Relevant domestic decision

Start date of non-enforcement period

End date of non-enforcement period

Length of enforcement proceedings

Other complaints under well-established case-law

Amount awarded for non-pecuniary damage per applicant

(in euros)

[1]

25321/08

21/04/2008

Rimma Fedorovna LOBODOVA

1941

Voronezh Regional Court, 30/10/2007

30/10/2007

23/04/2015

7 year(s) and 5 month(s) and 25 day(s)

Art. 6 (1) - excessive length of civil proceedings - 05/08/1998-30/10/2007, two levels of jurisdiction

Art. 13 - lack of any effective remedy in domestic law in respect of excessive length of civil proceedings

7,800

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.