CHRISTMANN c. FRANCE

Publicat pe 3 ianuarie 2022 SECȚIUNEA CINCEA RĂSPUNSURI nr. 16710/20 Frank CHRISTMANN împotriva Franței introduse la 17 martie 2020 a fost comunicată la 8 decembrie 2021 CEI DE LA LEFFAR Reclamantul este un academician german, doctor în etică. Născut în 1964, el a fost stabilit în Nisa din 2007. El a locuit acolo cu soția sa. În cursul anului 2017, reclamantul a vorbit în repetate rânduri jignitor, jignitor și amenințător în publicații online și în e-mailuri difuzate pe scară largă și a solicitat, printre altele, uciderea mai multor persoane și a făcut comentarii cu privire la atentatul de la Manchester Arena la 22 mai 2017 și cu privire la atentatul de la Nisa la 14 iulie 2016. În cursul procedurii penale diligente împotriva sa, el a făcut obiectul unei spitalizări sub presiune în perioada 1-9 iunie 2017. Au fost stabilite două expertize psihiatrice cu privire la el; una dintre ele a ajuns la concluzia că el avea discernământ.

A fost urmărit în instanță imediat pentru că a făcut laapologia terorismului și pentru că a amenințat cu moartea șapte persoane, inclusiv doi magistrați, un avocat, un ales municipal și un ofițer de poliție în exercitarea funcțiilor lor, și a fost condamnat la doi ani de închisoare și interzis de pe teritoriul francez pentru zece ani. După zece luni de încarcerare, el a fost la distanță de Germania. Pe lângă art. 10 din Convenție, Comitetul consideră că condamnarea sa pentru apologia terorismului nu s-a bazat pe o bază legală suficient de previzibilă, că aceasta nu urmărea un scop legitim și, în orice caz, că aceasta era disproporționată și se plânge în special de denaturarea declarațiilor sale de către instanțele interne și de decontaminarea acestora.

Invocând art. 8 din Convenție, reclamantul susține, de asemenea, că pedeapsa cu moartea a teritoriului francez împotriva sa este arbitrară și disproporționată. A existat vreo încălcare a dreptului reclamantului de a-și respecta viața privată și de familie, în sensul articolului 8 din Convenție?

să se țină seama de drepturile garantate prin articolele 20 și 21 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și prin dispozițiile Directivei 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004?Vorbirile pentru care reclamantul a fost condamnat la distrugerea drepturilor sau libertăților recunoscute în convenție, în sensul articolului 17 din Convenție În negativ, condamnarea reclamantului pentru apologia terorismului a încălcat libertatea de exprimare, în sensul art. 10 din Convenție, pe de altă parte, părțile sunt invitate să prezinte procesele-verbale depuse la dosarul penal privind reclamantul, înregistrat la Parchetul din Grasse sub n 17212000043, astfel cum au fost prezentate instanțelor interne în primă instanță și în recurs, precum și eventualele anexe ale acestora, în termen de zece săptămâni de la comunicarea acestei cauze către guvernul pârât.

Publié le 3 janvier 2022

CINQUIÈME SECTION

Requête n o 16710/20 Frank CHRISTMANN contre la France introduite le 17 mars 2020 communiquée le 8 décembre 2021

OBJET DE L’AFFAIRE

Le requérant est un universitaire allemand, docteur en éthique. Né en 1964, il était établi à Nice depuis 2007. Il y vivait avec son épouse. Au cours de l’année 2017, le requérant tint à de multiples reprises des propos injurieux, offensants et menaçants dans des publications en ligne et dans des courriels largement diffusés. Il appela notamment au meurtre de plusieurs personnes et fit des commentaires sur l’attentat commis à la Manchester Arena le 22 mai 2017 et sur l’attentat commis à Nice le 14 juillet 2016. Au cours de la procédure pénale diligentée à son encontre, il fit l’objet d’une hospitalisation sous contrainte du 1 er au 9 juin 2017. Deux expertises psychiatriques furent établies à son sujet ; l’une d’entre elles conclut à l’altération de son discernement.

Poursuivi en comparution immédiate pour avoir fait l’apologie du terrorisme et pour avoir menacé de mort sept personnes – dont deux magistrats, un avocat, un élu municipal et un agent de police dans l’exercice de leurs fonctions –, il fut condamné à deux ans d’emprisonnement et interdit du territoire français pour dix ans. Après dix mois d’incarcération, il fut éloigné vers l’Allemagne. Sous l’angle de l’article 10 de la Convention, il considère que sa condamnation pour apologie du terrorisme ne reposait pas sur une base légale suffisamment prévisible, qu’elle ne poursuivait pas un but légitime et, en tout état de cause, qu’elle était disproportionnée. Il se plaint en particulier de la dénaturation de ses propos par les juridictions internes et de leur décontextualisation.

Invoquant l’article 8 de la Convention, le requérant soutient par ailleurs que la peine d’interdiction du territoire français ordonnée à son encontre est arbitraire et disproportionnée.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu violation du droit du requérant au respect de sa vie privée et familiale, au sens de l’article 8 de la Convention ? À cet égard, y a ‑ t ‑ il lieu de prendre en compte les droits garantis par les articles 20 et 21 du Traité sur le fonctionnement de l’Union européenne et par les dispositions de la directive 2004/38/CE du Parlement européen et du Conseil du 29 avril 2004 ? 2. Les propos pour lesquels le requérant a été condamné visaient-ils à la destruction des droits ou libertés reconnus dans la Convention, au sens de l’article 17 de la Convention ? 3. Dans la négative, la condamnation du requérant pour apologie du terrorisme a-t-elle violé sa liberté d’expression, au sens de l’article 10 de la Convention ? Par ailleurs, les parties sont priées de produire les procès-verbaux versés au dossier pénal concernant le requérant, enregistré au parquet de Grasse sous le n o 17212000043, tels qu’ils ont été soumis à l’appréciation des juridictions internes en première instance et en appel, ainsi que leurs annexes éventuelles, dans un délai de dix semaines à compter de la communication de cette affaire au Gouvernement défendeur.