Publicat la data de 12 iunie 2023 CINCEA SECȚIUNEA A CINCEA: n 25203/22 Kenzi BENAHMED împotriva Franței, introdusă la data de 19 mai 2022, comunicată la data de 22 mai 2023: ÎNTÂMPLAREA se referă la măsura de decădere a cetățeniei de care a făcut obiectul reclamantului. Născut în Algeria în 1983, reclamantul și familia sa din Franța și-a dobândit cetățenia franceză prin decret de naturalizare la 30 noiembrie 2007. La 28 aprilie 2017, a fost condamnat de Tribunalul Penal din Paris la o pedeapsă de șapte ani de închisoare, însoțită de o perioadă de securitate de jumătate, pentru fapte de participare la o asociație de răufăcători în vederea pregătirii unui act de terorism. Această hotărâre a fost confirmată de Curtea la 20 martie 2018. După avizul conform al Consiliului de Stat din 9 decembrie 2020, prim-ministrul l-a decăzut pe reclamantul cetățeniei sale franceze printr-un decret din 23 decembrie 2020. La 23 decembrie 2020, acesta s-a întemeiat pe art. 25 din Codul civil care autorizează o astfel de măsură în cazul unei condamnări pentru o infracțiune sau infracțiune care constituie un act de terorism. noiembrie 2021, Consiliul de Stat a respins acțiunea reclamantului în anulare a decretului de decădere a cetățeniei franceze pe motiv în special că, având în vedere gravitatea faptelor comise, măsura nu aducea atingere în mod disproporționat dreptului său la respectarea vieții sale private. Pe de altă parte, la 21 aprilie 2021, reclamantul a făcut obiectul unui decret ministerial de expulzare în Algeria. Reclamantul susține că a introdus în fața Tribunalului Administrativ din Paris o acțiune în temeiul căreia a fost suspendată o cale de atac împotriva Invocând art. 8 din convenție, reclamantul susține că măsura de decădere a cetățeniei a fost arbitrară și a constituit o ingerință disproporționată în dreptul său la respectarea vieții sale private și de familie, în special în măsura în care aceaceasta a fost urmată de adoptarea unui ordin de expulzare a teritoriului francez. Măsura de decădere a cetățeniei franceze de care a făcut obiectul recurentului a încălcat dreptul său la respectarea vieții private și de familie garantat prin art. 8 din convenție (Ghoumid și alții c. Franța, nr. 52273/16 și 4 alții, 25 iunie 2020, Usmanov c. Rusia, nr. 43936/18, 22 decembrie 2020; a se vedea, de asemenea, Rezoluția nr. 2263 (2019) a Adunării parlamentare a Consiliului Europei, adoptată la 25 ianuarie 2019 și intitulată "Decăderea cetățeniei ca măsură de combatere a terorismului: o abordare compatibilă cu drepturile omului?" În acest sens, reclamantul este invitat să prezinte cererile și memoriile depuse în fața instanței administrative din Paris în cadrul cererilor sale de suspendare și anulare a unei hotărâri împotriva Õ ministerialului de expulzare. Părțile sunt, de asemenea, invitate să prezinte, pe de o parte, concluziile raportorului public în fața Consiliului de Stat în cadrul acțiunii în anulare împotriva decretului de decădere a cetățeniei și, pe de altă parte, hotărârile judecătorești pronunțate în cadrul cererilor de înmatriculare suspendarea și anularea introduse în fața Tribunalului Administrativ din Paris împotriva
Publié le 12 juin 2023
Requête n
o
25203/22
Kenzi BENAHMED
contre la France
introduite le 19 mai 2022
communiquée le 22 mai 2023
La requête concerne
la mesure de déchéance de nationalité dont a fait l’objet le requérant.
Né en Algérie en 1983, le requérant s’installa en France avec sa famille en 1990. Il acquit la nationalité française par décret de naturalisation le 30
novembre 2007. Le 28 avril 2017, il fut condamné par le tribunal correctionnel de Paris à une peine de sept ans d’emprisonnement, assortie d’une période de sûreté de la moitié, pour des faits de participation à une association de malfaiteurs en vue de la préparation d’un acte de terrorisme. Ce jugement fut confirmé par la cour d’appel le 20 mars 2018. Après avis conforme du Conseil d’État du 9 décembre 2020, le Premier ministre déchut le requérant de sa nationalité française par un décret du 23 décembre 2020. Il se fonda sur l’article 25 du code civil qui autorise une telle mesure en cas de condamnation pour un crime ou délit constituant un acte de terrorisme. Le 30
novembre 2021, le Conseil d’État rejeta le recours du requérant en annulation du décret portant déchéance de la nationalité française au motif notamment qu’eu égard à la gravité des faits commis, la mesure ne portait pas une atteinte disproportionnée à son droit au respect de sa vie privée.
En parallèle, le 21 avril 2021, le requérant fit l’objet d’un arrêté ministériel d’expulsion vers l’Algérie. Le requérant allègue avoir introduit devant le tribunal administratif de Paris un recours en référé suspension contre l’arrêté d’expulsion, qui aurait été rejeté par ordonnance du 15 juin 2021, ainsi qu’un recours en annulation.
Invoquant l’article 8 de la Convention, le requérant soutient que la mesure de déchéance de nationalité était arbitraire et a constitué une ingérence disproportionnée dans son droit au respect de sa vie privée et familiale, en particulier dans la mesure où elle a été suivie par l’adoption d’un arrêté d’expulsion du territoire français.
La mesure de déchéance de la nationalité française dont a fait l’objet le requérant a-t-elle emporté violation de son droit au respect de la vie privée et familiale garanti par l’article 8 de la Convention (
Ghoumid et autres c.
France
, n
os
52273/16 et 4 autres, 25 juin 2020,
Usmanov c. Russie
, n
o
43936/18, 22 décembre 2020
; voir, également, la résolution n
o
2263 (2019) de l’Assemblée parlementaire du Conseil de l’Europe adoptée le 25
janvier 2019 et intitulée « La déchéance de nationalité comme mesure de lutte contre le terrorisme : une approche compatible avec les droits de l’homme ? »)
?
À cet égard, l’arrêté ministériel d’expulsion pris à l’encontre du requérant a-t-il été mis à exécution
? Dans l’affirmative, quelles ont été les conséquences de cette mesure sur la vie privée et familiale du requérant ?
Le requérant est invité à produire les requêtes et mémoires déposés devant le tribunal administratif de Paris dans le cadre de ses demandes de référé
‑
suspension et d’annulation dirigées contre l’arrêté ministériel d’expulsion.
Les parties sont également invitées à produire, d’une part, les conclusions du rapporteur public devant le Conseil d’État dans le cadre du recours en annulation contre le décret portant déchéance de nationalité et, d’autre part, les décisions juridictionnelles rendues dans le cadre des demandes de référé
‑
suspension et d’annulation introduites devant le tribunal administratif de Paris contre l’arrêté ministériel d’expulsion.