CtEDO 26.08.2024 Auto

BENSAID c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
26.08.2024
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Affaire communiquée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
BENSAID c. FRANCE (CtEDO, 2024)
HUDOC · oficial

Publicat la 16 septembrie 2024 CINCEA SECȚIUNE Cerere nr. 34177/23 Boualem BENSAID împotriva Franței, introdusă la 6 septembrie 2023, comunicată la 26 august 2024 OBIECTUL L La 15 septembrie 1999, reclamantul, cetățean algerian, a fost condamnat la o interdicție definitivă a teritoriului francez pentru fapte de participare la o asociație de răufăcători în vederea pregătirii unui act de terorism comis în 1995 la Paris. La 19 octombrie 2001, tribunalul din Paris l-a condamnat la 30 de ani de închisoare penală, cu o perioadă de securitate de 20 de ani, pentru fapte de tentativă de terorism comise în august 1995. Printr-o hotărâre din 27 noiembrie 2003, Curtea din Paris a confirmat pedeapsa pronunțată în primă instanță de condamnare pe viață, cu o perioadă de siguranță de 22 de ani, pentru fapte teroriste care corespund a trei noi atacuri. : Cel din 25 iulie 1995, care a avut loc la stația ER B Saint-Michel, care a provocat moartea a aproximativ 8 persoane și a rănit alte 150 de persoane, cel din 17 octombrie 1995, care a avut loc între stațiile Muzeu-d'Orsay și Saint-Michel de la linia ER C care a rănit 26 de persoane, dintre care 7 au suferit o mutilare sau o invaliditate permanentă, și cel din 6 octombrie 1995 în 13 octombrie 1995 în raionul care a rănit 16 persoane. Încarcerat începând cu 6 noiembrie 1995, reclamantul a prezentat, la 13 noiembrie 2017, sau la câteva zile după expirarea perioadei de securitate, la tribunalul de aplicare a sentințelor de la Paris o cerere de eliberare condiționată, cu condiția de expulzare. În lipsa unui răspuns, acesta sesizează în mod direct camera de aplicare a pedepselor din tribunalul din Paris, care a respins-o la 25 iunie 2020, pe motiv de neeligibilitate legală a acestei amenajări a pedepsei. La 21 octombrie 2021, Curtea de Casație a închis hotărârea și a retrimis cauza și părțile pentru reexaminare. Iulie 2020, combinarea articolelor 729-2 și 730-2-1 din Codul de procedură penală permitea resortisanților străini, chiar condamnați pentru infracțiuni cu caracter terorist și care fac obiectul unei măsuri de expulzare a teritoriului francez, să solicite eliberarea condiționată. Prin hotărârea din 31 martie 2022 și după reexaminarea cererii, camera de recurs a constatat că reclamantul era eligibil în mod legal pentru eliberare cu condiția de a fi eliberat, dar a respins cererea pe fond. În ceea ce privește proiectul său de reinserție, Comisia a considerat că promisiunea de angajare depusă pentru un loc de muncă artistic în Algeria părea prea incertă și că nu ar mai putea fi obligată să plătească soldul sumelor pe care urma să le plătească încă victimelor și părților civile care se aflau la aproape un milion de euro dacă se întorceau în Algeria. În ceea ce privește elementele referitoare la personalitatea, pericolul și riscul de recidivă, camera a considerat că toate avizele și expertizele colectate converg pentru a reține fluctuații în discursul său și o amenințare persistentă și a concluziona că un risc de recidivă nu putea fi înlăturat. În cele din urmă, Comisia a remarcat că eliberarea reclamantului ar putea reactiva tulburarea gravă a ordinii publice cauzată la momentul respectiv de fapte, evocând consecințele pe termen lung pentru numeroasele victime după 25 de ani. Camera concluzionează că condițiile de plecare definitivă a Franței, în ceea ce privește executarea condamnărilor pecuniare, riscul de recidivă și de existența unei tulburări grave la ordinea publică, nu au fost complet reunite. La 24 mai 2023, Curtea de Casație a respins recursul recurentului și a considerat că motivele pentru care Tribunalul a formulat recurs nu erau nici generale, nici impersonale, ci bazate pe situația de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge că refuzul repetat al eliberării condiționate face ca pedeapsa de facto să fie incomodă. Invocând art. 14 coroborat cu art. 3, acesta susține că instanțele nu au luat în considerare situația sa specială din străinătate diferită de cea a persoanelor de cetățenie franceză, . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Având în vedere principiile reținute de Curte în această privință (Vinter și alții c. Regatul Unit [GC], n 66069/09 și 2 altele, §§ 104-118 și 122, CEDH 2013 (extracturi), Bodein c. Franța, n 40014/10, § 53-56, 13 noiembrie 2014, Murray c. Țările de Jos [GC], n 10511/10, § 99-104, 26 aprilie 2016, Hutchinson c. Regatul Unit [GC], n 57592/08, §§ 42-45, 17 ianuarie 2017 și Sanchez-Sanchez c. Regatul Unit [GC], n 22854/20, § 78-82, 3 noiembrie 2022), condamnarea la închisoare pe viață, pronunțată împotriva reclamantului pentru fapte de terorism, combinată cu o interdicție definitivă a teritoriului francez, poate fi considerată o pedeapsă de jure de facto compresibilă, în sensul articolului 3 din Convenție? Oferă legislația franceză reclamantului supus unei pedepse cu închisoarea de interdicție a teritoriului francez o perspectivă de extindere și o posibilitate de revizuire a pedepsei sale? De ce dispune reclamantul de o procedură de revizuire a pedepsei care permite autorităților naționale să examineze progresele înregistrate pe calea amendamentului sau orice alt motiv de extindere întemeiat pe comportamentul său sau pe alte elemente relevante obținute din situația sa personală (Hutchinson, citată anterior, § 43, Vinter și altele, citată anterior, § 119, și Sanchez-Sanchez , citată anterior, § 97) Având în vedere refuzul instanțelor naționale de a-și accepta cererea de eliberare condiționată sub rezerva deportării, reclamantul a fost victima unei discriminări pe motiv de cetățenie, încălcând dispozițiile articolului 14 din convenție coroborat cu art. 3

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă