Publicată la 8 ianuarie 2024 SECȚIUNEA CINCICEA RĂSPUNSURI nr. 28174/23 Mohamed SKALAB împotriva Franței, introdusă la 13 iulie 2023, comunicată la 11 decembrie 2023 CEA MAI ÎNTÂMPLARE Cererea se referă la măsura de decădere a naționalității de care a făcut obiectul reclamantului. Născut în Franța în 1987 într-o mamă de cetățenie marocană, reclamantul a dobândit cetățenia franceză ca efect al decretului de naturalizare al mamei sale la 18 februarie 2002. La 22 septembrie 2017, a fost condamnat de Tribunalul Penal de la Paris la o pedeapsă de opt ani de închisoare, însoțită de o perioadă de securitate de două treimi din pedeapsă, pentru fapte de participare la o asociație de răufăcători în vederea pregătirii unui act de terorism. octombrie 2021, prim-ministrul l-a decăzut pe reclamantul cetățeniei sale franceze printr-un decret din 17 noiembrie 2021. El s-a bazat pe art. 25 din Codul civil care autorizează o astfel de măsură în caz de condamnare pentru o infracțiune sau infracțiune care constituie un act de terorism. La 15 martie 2023, Consiliul de Stat a respins acțiunea reclamantului în anulare a decretului de decădere a cetățeniei franceze pe motiv în special că, având în vedere gravitatea faptelor comise, măsura nu aducea atingere disproporționat dreptului său la respectarea vieții sale private. În paralel, la 13 iunie 2022, reclamantul a primit notificarea din partea ministerialilor care au fost expulzați de pe teritoriul francez și au stabilit Marocul ca țară de destinație și au fost plasați în detenție administrativă. La 9 ianuarie 2023, la ieșirea din centrul administrativ de detenție, reclamantul a fost arestat la domiciliu pe o perioadă de șase luni, iar la 6 iulie 2023 a fost reînnoit. Invocând art. 8 din convenție, reclamantul susține că măsura de decădere a cetățeniei a fost arbitrară și a constituit o ingerință disproporționată în dreptul său la respectarea vieții sale private și familiale, în special în măsura în care aceaceasta a fost urmată de adoptarea unui ordin de expulzare a teritoriului francez și a unor măsuri correlative de reținere administrativă și de arest la domiciliu. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Măsura de decădere a cetățeniei franceze care a făcut obiectul reclamantului a încălcat dreptul său la respectarea vieții sale private și de familie garantat prin art. 8 din convenție (Ghoumid și alții c. Franța, n 52273/16 și 4 alții, 25 iunie 2020, Usmanov c. Rusia, n 43936/18, 22 decembrie 2020; a se vedea, de asemenea, Rezoluția nr. 2263 (2019) a Adunării parlamentare a Consiliului Europei, adoptată la 25 ianuarie 2019 și intitulată "Decăderea cetățeniei ca măsură de combatere a terorismului: o abordare compatibilă cu drepturile omului?" În această privință, a fost pus în aplicare, de la introducerea cererii sale în fața Curții? În acest sens, care au fost consecințele acestei măsuri asupra vieții private și de familie a reclamantului? Părțile sunt, de asemenea, invitate să prezinte, pe de o parte, concluziile raportorului public în fața Consiliului de Stat în cadrul acțiunii în anulare împotriva decretului de decădere a cetățeniei și, pe de altă parte, toate hotărârile judecătorești pronunțate în cadrul acțiunii în anulare împotriva
Publié le 8 janvier 2024
Requête n
o
28174/23
Mohamed SKALAB
contre la France
introduite le 13 juillet 2023
communiquée le 11 décembre 2023
La requête concerne
la mesure de déchéance de nationalité dont a fait l’objet le requérant.
Né en France en 1987 d’une mère de nationalité marocaine, le requérant acquit la nationalité française par effet du décret de naturalisation de sa mère le 18 février 2002. Le 22 septembre 2017, il fut condamné par le tribunal correctionnel de Paris à une peine de huit ans d’emprisonnement, assortie d’une période de sûreté des deux tiers de la peine, pour des faits de participation à une association de malfaiteurs en vue de la préparation d’un acte de terrorisme. Après avis conforme du Conseil d’État du 19
octobre 2021, le Premier ministre déchut le requérant de sa nationalité française par un décret du 17 novembre 2021. Il se fonda sur l’article 25 du code civil qui autorise une telle mesure en cas de condamnation pour un crime ou délit constituant un acte de terrorisme. Le 15 mars 2023, le Conseil d’État rejeta le recours du requérant en annulation du décret portant déchéance de la nationalité française au motif notamment qu’eu égard à la gravité des faits commis, la mesure ne portait pas une atteinte disproportionnée à son droit au respect de sa vie privée.
En parallèle, le 13 juin 2022, le requérant reçut notification d’arrêtés ministériels portant expulsion du territoire français et fixant le Maroc comme pays de destination et fut placé en rétention administrative. Le 24
juin 2022, il introduisit une requête en annulation de ces arrêtés devant le tribunal administratif de Paris. Le 9 janvier 2023, à sa sortie du centre de rétention administrative, le requérant fut assigné à résidence pour une durée de six
mois, mesure renouvelée pour six mois le 6 juillet 2023.
Invoquant l’article 8 de la Convention, le requérant soutient que la mesure de déchéance de nationalité était arbitraire et a constitué une ingérence disproportionnée dans son droit au respect de sa vie privée et familiale, en particulier dans la mesure où elle a été suivie par l’adoption d’un arrêté d’expulsion du territoire français et de mesures corrélatives de rétention administrative et d’assignation à résidence.
La mesure de déchéance de la nationalité française dont a fait l’objet le requérant a-t-elle emporté violation de son droit au respect de sa vie privée et familiale garanti par l’article 8 de la Convention (
Ghoumid et autres c.
France
, n
os
52273/16 et 4 autres, 25 juin 2020,
Usmanov c.
Russie
, n
o
43936/18, 22 décembre 2020
; voir, également, la résolution n
o
2263 (2019) de l’Assemblée parlementaire du Conseil de l’Europe adoptée le 25
janvier 2019 et intitulée « La déchéance de nationalité comme mesure de lutte contre le terrorisme : une approche compatible avec les droits de l’homme ? »)
?
À cet égard, l’arrêté ministériel d’expulsion pris à l’encontre du requérant a-t-il été mis à exécution depuis l’introduction de sa requête devant la Cour ? Dans l’affirmative, quelles ont été les conséquences de cette mesure sur la vie privée et familiale du requérant ?
Les parties sont également invitées à produire, d’une part, les conclusions du rapporteur public devant le Conseil d’État dans le cadre du recours en annulation contre le décret portant déchéance de nationalité et, d’autre part, toutes décisions juridictionnelles rendues dans le cadre du recours en annulation contre l’arrêté ministériel d’expulsion et d’éventuels recours introduits contre les mesures de rétention administrative et d’assignation à résidence.