FRANS v. THE NETHERLANDS

Publicat la 3 ianuarie 2022 CUARTA SECȚIUNE Cererea nr. 10797/18 Jairo Nicomedes Jose FRANS împotriva Țărilor de Jose FRANS depusă la 26 februarie 2018 comunicată la 9 decembrie 2021 OBIECTUL CAUZEI Detenția preliminară a reclamantului, care a început la 14 septembrie 2017, s-a bazat inițial pe existența unei suspiciuni rezonabile de faptul că a fost complicitat în fabricarea de narcotice și pe motive legate de (1) un risc de recidivă și (2) nevoile anchetei. La 20 octombrie 2017, Curtea Regională de La Haga a constatat că detenția anterioară a reclamantului este ilegală pentru un motiv tehnic, a declarat inadmisibilă cererea procurorului public de a prelungi detenția reclamantului în timpul retragerii și, prin urmare, a ridicat ordinul de detenție anterioară. Procurorul a apelat împotriva deciziei respective. Decembrie 2017, Curtea de Apel a decis că Curtea Regională a declarat în mod incorect cererea procurorului inadmisibilă și a ordonat ca părțile să fie ascultate la această cerere. La 21 decembrie 2017, Curtea de Apel a auzit părțile, a hotărât să permită cererea procurorului și a ordonat prelungirea reclamantului Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție că detenția sa preliminară începând cu 21 decembrie 2017 nu avea justificare adecvată, sau în alternativă, că decizia luată de Curtea de Apel nu avea motive suficiente. Detenția anterioară a reclamantului a fost justificată de la 21 decembrie 2017 în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție? În special, a fost hotărârea Curții de Apel a Haga din acea dată suficient de motivată (a se vedea Clooth c. Belgia , 12 decembrie 1991 §§ 36-37 și 40 , Serie A nr. 225 , Zohlandt c. Țările de Jos , nr. 69491/16 , § 48-54, 9 februarie 2021 , și Hasselbaink v. Țările de Jos , nr. 73329/16 §§ 67-73, 9 februarie 2021?

Published on 3 January 2022

FOURTH SECTION

Application no. 10797/18

Jairo Nicomedes Jose FRANS

against the Netherlands

lodged on 26 February 2018

communicated on 9 December 2021

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applicant’s pre-trial detention, which started on 14 September 2017, was initially based on the existence of a reasonable suspicion that he had been complicit in narcotics manufacturing and on grounds relating to (1) a risk of reoffending and (2) the needs of the investigation.

On 20 October 2017, the Regional Court of The Hague found the applicant’s pre-trial detention unlawful for a technical reason, declared inadmissible the public prosecutor’s request to extend the applicant’s detention on remand, and thus lifted the pre-trial detention order. The prosecutor appealed against that decision. By interlocutory decision of 14

December 2017, the Court of Appeal of The Hague held that the Regional Court had wrongfully declared the prosecutor’s request inadmissible and ordered that the parties should be heard on that request. On 21 December 2017, the appellate court heard the parties, decided to allow the prosecutor’s request and ordered the applicant’s extended pre

‑

trial detention but held that the second ground mentioned above no longer obtained.

The applicant complained under Article 5 § 3 of the Convention that his pre-trial detention from 21 December 2017 onwards had been without adequate justification, or in the alternative, that the decision taken by the Court of Appeal had lacked sufficient reasons.

QUESTIONS TO THE PARTIES

Was the applicant’s pre-trial detention from 21 December 2017 onwards justified under Article 5 § 3 of the Convention? In particular, was the decision of the Court of Appeal of The Hague of that date sufficiently reasoned (see

Clooth v.

Belgium

, 12

December 1991, §§ 36-37 and 40, Series A no. 225,

Zohlandt v.

the Netherlands

, no.

69491/16, §§ 48-54, 9

February 2021, and

Hasselbaink v. the Netherlands

, no. 73329/16, §§

67-73, 9

February 2021)?