Fernandez Iradi împotriva Franței

Publicat la 10 ianuarie 2022 SECȚIUNEA CINCI: Cererea nr. 23421/21 Juan FERNANDEZ IRADI împotriva Franței introdusă la 30 aprilie 2021, comunicată la 13 decembrie 2021, CU PRIVIRE LA L noiembrie 2019, tribunalul de aplicare a pedepselor de la Paris a dispus suspendarea pedepselor pronunțate împotriva reclamantului, din motive medicale.

În raportul său din 31 martie 2019, Tribunalul de aplicare a pedepselor de la Paris nu a stabilit că reclamantul poate beneficia în detenție de îngrijirile acordate de experții medicali, în special de către doctorul D. în raportul său de experiență din 31 martie 2019. La 27 februarie 2020, Camera pentru aplicarea sentințelor tribunalului din Paris a infirmat această hotărâre și a considerat că recomandările medicale esențiale ale doctorului D. au fost puse efectiv în aplicare și ar putea continua să fie de către diferitele servicii de sănătate și, prin urmare, concluzia că îngrijirea medicală a reclamantului ar putea fi considerată ca fiind pe deplin asigurată. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul susține că menținerea acestuia în detenție la un tratament inuman, din cauza inadecvării și insuficienței îngrijirii medicale și paramedicale care îi sunt administrate.

Având în vedere circumstanțele speculei și modul în care boala este tratată medical, are reclamantul un tratament inuman în sensul articolului 3 din convenție (Mousel c. Franța, nr. 67263/01, §§ 38-40, CEDH 2002 IX, Gengoux c. Belgia, nr. 76512/11, § 49-60, 17 ianuarie 2017 și Dorneanu c. România, n 55089/13, § 75-80, 28 noiembrie 2017) În special, au fost puse în aplicare asistența medicală și paramedicală recomandată de doctorul D. P. în raportul său de expertiză din 31 martie 2019?

Publié le 10 janvier 2022

CINQUIÈME SECTION

Requête n o 23421/21 Juan FERNANDEZ IRADI contre la France introduite le 30 avril 2021 communiquée le 13 décembre 2021

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la compatibilité de l’état de santé du requérant, atteint d’une sclérose en plaques, avec son maintien en détention. Le 12 novembre 2019, le tribunal de l’application des peines de Paris ordonna la suspension des peines prononcées à l’encontre du requérant, pour motif médical. Il estima qu’il n’était pas établi que le requérant puisse bénéficier en détention des soins préconisés par les experts médicaux, notamment par le docteur D. P. dans son rapport d’expertise du 31 mars 2019. Le 27 février 2020, la chambre de l’application des peines de la cour d’appel de Paris infirma ce jugement. Elle considéra que les préconisations médicales essentielles du docteur D. P. étaient effectivement mises en œuvre et pourraient continuer de l’être par les différents services de santé, et en déduisit que la prise en charge sanitaire du requérant pouvait donc être regardée comme pleinement assurée.

Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant soutient que son maintien en détention l’expose à un traitement inhumain, en raison de l’inadéquation et de l’insuffisance des soins médicaux et paramédicaux qui lui sont administrés.

QUESTION AUX PARTIES

Au vu des circonstances de l’espèce et des modalités du traitement médical de sa maladie, la détention du requérant s’analyse-t-elle en un traitement inhumain au sens de l’article 3 de la Convention ( Mouisel c. France , n o 67263/01, §§ 38-40, CEDH 2002 ‑ IX, Gengoux c. Belgique , n o 76512/11, §§ 49-60, 17 janvier 2017, et Dorneanu c. Roumanie , n o 55089/13, §§ 75-80, 28 novembre 2017) ? En particulier, les soins médicaux et paramédicaux préconisés par le docteur D. P. dans son rapport d’expertise du 31 mars 2019 ont-ils été mis en œuvre ?