PAGLIARI c. ITALIE

Publicat la 7 februarie 2022

PRIMA SECȚIUNE

Cererea nr. 44598/20

Emilio PAGLIARI

împotriva Italiei

introdusă la 6 octombrie 2020

comunicată la 17 ianuarie 2022

OBIECTUL CAUZEI

Cererea privește pretinsa încălcare a dreptului la respectarea vieții de familie a reclamantului din cauza imposibilității acestuia de a-și exercita dreptul de vizită în condițiile stabilite de instanță, ca urmare a pretinsei omisiuni a autorităților naționale de a lua măsuri pentru a asigura punerea în aplicare a dreptului său de vizită.

ÎNTREBĂRI ADRESATE PĂRȚILOR

- de faptul că, deși instanța a stabilit în 2013 și 2017 că minora era condiționată de mama sa, care nu permitea întâlnirile, și că era în interesul ei să se întâlnească cu reclamantul, nu a fost luată nicio măsură concretă pentru ca reclamantul să își poată exercita dreptul de vizită;

- de faptul că, în 2020, deși dreptul de vizită nu era respectat, împiedicând astfel reclamantul să își exercite dreptul la coparentalitate, tribunalul pentru minori din Brescia a respins recursul reclamantului prin care acesta solicita tribunalului respectiv să ia măsuri în vederea de a-i permite să își vadă fiica;

- de faptul că astăzi reclamantul nu are nicio relație cu fiica sa și nu a putut niciodată să își exercite dreptul la coparentalitate (R.B. și M. c. Italiei, nr. 41382/19, 22 aprilie 2021, și A.T. c. Italiei [comitet], nr. 40910/19, 24 iunie 2021)?

Publié le 7 février 2022

PREMIÈRE SECTION

Requête n

o

44598/20

Emilio PAGLIARI

contre l’Italie

introduite le 6 octobre 2020

communiquée le 17 janvier 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la violation alléguée du droit au respect de la vie familiale du requérant en raison de l’impossibilité pour ce dernier d’exercer son droit de visite dans les conditions fixées par le tribunal, à cause de la défaillance alléguée des autorités nationales de prendre des mesures afin d’assurer la mise en œuvre de son droit de visite.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

Y a-t-il eu atteinte au droit du requérant au respect de sa vie familiale au sens de l’article 8 § 1 de la Convention, en raison du prétendu manque de diligence des autorités compétentes saisies par l’intéressé, afin d’obtenir la mise en place de son droit de visite établi en 2010 et 2013 (

Terna c.

Italie

, n

o

21052/18, 14 janvier 2021)

?

2.

Les autorités nationales ont-elles adopté toutes les mesures que l’on pouvait raisonnablement exiger d’elles pour faire respecter un juste équilibre entre les divers intérêts présents en l’espèce, compte tenu, en particulier

:

-

de ce que, nonobstant le tribunal en 2013 et 2017 ait établi que la mineure était conditionnée par sa mère, laquelle ne permettait pas les rencontres, et qu’il était dans son intérêt de rencontrer le requérant, aucune mesure concrète n’a été prise pour que le requérant puisse exercer son droit de visite

;

-

de ce qu’en 2020, nonobstant le droit de visite ne soit pas respecté empêchant ainsi le requérant d’exercer son droit à la coparentalité, le tribunal pour enfants de Brescia, a rejeté le recours du requérant par lequel ce dernier demandait audit tribunal de prendre des mesures visant à lui permettre de voir sa fille

;

-

de ce qu’aujourd’hui le requérant n’a pas de relation avec sa fille et n’a jamais pu exercer son droit à la coparentalité (

R.B. et M. c. Italie

, n

o

41382/19, 22

avril 2021, et

A.T. c.

Italie

[comité], n

o

40910/19, 24 juin 2021)

?