STOEV v. BULGARIA

Publicată la 7 februarie 2022 SECȚIUNEA 4 Cerere nr 36820/12 Stoyko Kolev STEV împotriva Bulgariei introdusă la 30 mai 2012 comunicată la 17 ianuarie 2022 CU PRIVIRE LA L revalidarea disciplinară a recurentului postului său de judecător pe motiv că, în funcția sa anterioară de membru al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), acesta a avut contacte cu un individ, K.G., pe care s-au bazat suspiciunile de trafic de influență în cadrul procedurilor de promovare a magistraților. Acțiunea reclamantului împotriva deciziei CSM de revocare a acesteia a fost respinsă definitiv de Curtea Administrativă Supremă la 27 februarie 2012. Pe lângă art. 6 din convenție, reclamantul denunță, pe de o parte, caracterul inechitabil al procedurii în fața Forumului și, pe de altă parte, caracterul insuficient al controlului efectuat de Curtea Administrativă Supremă și lipsa de independență și de imparțialitate a Înaltei Jurisdicții față de Forum.

În conformitate cu art. 8 din convenție, acesta susține că revocarea sa constituie o interferență în dreptul său la respectarea vieții private care nu avea temei juridic, întrucât dispoziția pe care se baza urmărirea penală a fost adoptată ulterior faptelor care i-au fost reproșate. Curtea Administrativă Supremă a fost suficient de independentă și imparțială față de Consiliul Superior al Magistraturii (Ramos Nunes de Carvalho e Sác. Portugal [GC], n 55391/13 și 2 alții, § 144 150, 6 noiembrie 2018, a se vedea, de asemenea, Donev c. Bulgaria, n 72437/11, § 99, 26 octombrie 2021 (nefinalizat))) A fost încălcat dreptul reclamantului de a-și respecta viața privată, în sensul articolului 8 alineatul (1) din Convenția Denisov c. Ucraina [GC], nr. 76639/11, §§ 100-117, 25 septembrie 2018) În la

Publiée le 7 février 2022

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 36820/12 Stoyko Kolev STOEV contre la Bulgarie introduite le 30 mai 2012 communiquée le 17 janvier 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la révocation disciplinaire du requérant de son poste de juge au motif que, dans ses précédentes fonctions de membre du Conseil supérieur de la magistrature (CSM), il avait eu des contacts avec un individu, K.G., sur lequel pesaient des soupçons de trafic d’influence dans le cadre de procédures de promotion de magistrats. Le recours du requérant contre la décision du CSM de le révoquer fut définitivement rejeté par la Cour administrative suprême le 27 février 2012. Sous l’angle de l’article 6 de la Convention, le requérant dénonce, d’une part, le caractère inéquitable de la procédure devant le CSM et, d’autre part, l’étendue insuffisante du contrôle opéré par la Cour administrative suprême et le manque d’indépendance et d’impartialité de la haute juridiction vis-à-vis du CSM.

Sous l’angle de l’article 8 de la Convention, il soutient que sa révocation constitue une ingérence dans son droit au respect de sa vie privée qui n’avait pas de base légale étant donné que la disposition sur laquelle étaient fondées les poursuites – l’article 307, alinéa 5 de la loi sur le pouvoir judiciaire, a été adoptée postérieurement aux faits qui lui étaient reprochés.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. La Cour administrative suprême était-elle suffisamment indépendante et impartiale vis-à-vis du Conseil supérieur de la magistrature ( Ramos Nunes de Carvalho e Sá c. Portugal [GC], n os 55391/13 et 2 autres, §§ 144 ‑ 150, 6 novembre 2018, voir aussi Donev c. Bulgarie , n o 72437/11, §§ 91 ‑ 99, 26 octobre 2021 (non définitif)) ? 2. Y a-t-il eu atteinte au droit du requérant au respect de de sa vie privée, au sens de l’article 8 § 1 de la Convention ( Denisov c. Ukraine [GC], n o 76639/11, §§ 100-117, 25 septembre 2018) ? Dans l’affirmative, l’ingérence dans l’exercice de ce droit était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 8 § 2 ?