BOGUTA c. POLOGNE

Publicat pe 7 februarie 2022 Prima secțiune Cerere nr. 57756/17 Stanislaw BOGUTA împotriva Poloniei introdus la 1 august 2017 comunicat la 18 ianuarie 2022 Cererea se referă la confiscarea sumelor de bani care i-au aparținut reclamantului. Sumele în cauză au fost supuse unui delict pentru care persoana respectivă fusese acuzată penal, dar care fusese ulterior deportat. În 2003, reclamantul și alți 18 suspecți au fost acuzați, printre altele, de transfer ilegal de valută către străinătate. Ca urmare a recunoașterii ulterioare de către doi colegi acuzați a faptelor care le-au fost reproșate, aceștia au fost pedepsiți cu sentință de închisoare și, respectiv, de închisoare. Judecata privind coinculpații în cauză a ordonat confiscarea de monede litigioase (în jur de 220 000 de dolari americani (USD)). Ca urmare a depenalizării infracțiunii reproșate reclamantului, procedura diligentă împotriva acestuia privind infracțiunea în cauză a fost abandonată. Printr-o decizie din 18 mai 2017, care a fost comunicată reclamantului la 13 iunie 2017, Curtea Supremă, hotărând cu privire la recursul în casare din partea procurorului general/ministrului justiției, a clasat hotărârea de returnare a monedelor de mai sus reclamantului, pe motiv că măsura de confiscare contestată, pe de o parte, fusese obligatorie la momentul de condamnare a coinculpaților acestuia și, pe de altă parte, era irevocabilă. Invocând art. 6 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la aceasta, reclamantul se plânge, pe de o parte, de dreptul care i s-a impus să conteste măsura de confiscare în litigiu și, pe de altă parte, de caracterul disproporționat al acesteia. În speță, reclamantul a avut posibilitatea de a contesta în fața unei instanțe măsura de confiscare în litigiu, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenția lingușenie în dreptul reclamantului de a-și respecta bunurile, care a fost ulterioară punerii în aplicare a măsurii de confiscare în litigiu, era conformă cu cerințele prevăzute la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție? În special, ingerința incriminată în dreptul în cauză a fost necesară și proporțională în circumstanțele cazului? Reclamantul a avut o ocazie adecvată de a contesta cu vehemență măsura de confiscare incriminată de acesta?

Publié le 7 février 2022

PREMIÈRE SECTION

Requête n

o

57756/17

Stanislaw BOGUTA

contre la Pologne

introduite le 1er août 2017

communiquée le 18 janvier 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

1.

La requête porte sur la confiscation des sommes d’argent qui ont appartenu au requérant. Les sommes en question furent objet d’un délit pour lequel l’intéressé avait été poursuivi pénalement mais lequel avait été ultérieurement dépénalisé.

2.

En 2003, le requérant et dix-huit autres suspects furent accusés, entre autres, de transfert illégal de devises vers l’étranger. En conséquence d’ultérieure reconnaissance par deux coaccusés des faits qui leur étaient reprochés, ceux-ci furent punis par des peines respectivement d’emprisonnement et d’amende. Le jugement concernant les coaccusés en question ordonna la confiscation de devises litigeuses (env. 220

000 dollars américains (USD)). En conséquence d’ultérieure dépénalisation du délit reproché au requérant, la procédure diligentée contre lui relativement au délit en question fut abandonnée. Par une décision du 18 mai 2017, qui avait été communiquée au requérant le 13 juin 2017, la Cour suprême statuant sur le pourvoi en cassation de la part du procureur général/ministre de la Justice cassa la décision de retour des devises ci-dessus au requérant, au motif que la mesure de confiscation litigeuse, d’une part, avait été obligatoire à l’époque de condamnation des coaccusés de celui-ci, et, d’autre part, était irrévocable.

3.

Invoquant l’article 6 de la Convention et l’article 1 du Protocole n

o

1 à celle-ci, le requérant se plaint, d’un côté, de l’impossibilité qui lui a été faite de contester la mesure de confiscation litigieuse, et, d’un autre côté, du caractère disproportionné de celle-ci.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

Le requérant en l’espèce a-t-il eu la possibilité de contester devant un tribunal la mesure de confiscation litigeuse, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention

?

2.

L’ingérence dans le droit du requérant au respect de ses biens, laquelle était consécutive à la mise en œuvre de la mesure de confiscation litigeuse, était-elle respectueuse des exigences énoncées à l’article 1 du Protocole n

o

1 à la Convention

? Plus particulièrement, l’ingérence incriminée dans le droit en question de l’intéressé a-t-elle été nécessaire et proportionnée dans les circonstances de l’espèce

? Le requérant a-t-il eu une occasion adéquate d’effectivement contester la mesure de confiscation incriminée par lui ?