Bilotserkivska împotriva Ucrainei

Traducere în română Auto

CAUZUL CU BILOTSERKIVSKA v. UKRAINE (Declarația nr. 17313/13) JUDGMENT STRASBOURG 3 februarie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Bilotserkivska v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care stă în calitate de comitet compus din: Ivana Jelić, președinte, Ganna Yudkivska, Arnfinn Bårdsen, judecători și Martina Keller, Grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere: cererea (nu.

17313/13) împotriva Ucrainei depuse în fața Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 22 februarie 2013 de către un național ucrainean, dna Rimma Mykolayivna Bilotserkivska, născut în 1963 și locuind în Syevyerodonetsk („reclamantul”), care a fost acordat permis să-și prezinte propriul caz în acțiunea dinaintea Curții; hotărârea de a anunța plângerile în temeiul articolului 3 din Protocolul nr. 1 și al articolului 13 din Convenție către Guvernul Ucrainean („Guvernul”), reprezentată de agentul lor atunci, dl Ivan Lishchhyna, și de a declara inadmisibilă restul cererii; observațiile părților; având deliberat în particular la 13 ianuarie 2022, Emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: OBJET-MATTER AL CAUZEI Cazului Cazul se referă la presupusa încălcare a dreptului electoral pasiv al reclamantului (art. 3 din Protocolul nr. 1) și la lipsa unui remediu intern eficace în acest sens (art. 13 din Convenție).

Comisia Electorală Centrală („Protocolul nr. CEC”) a refuzat să înregistreze reclamantul ca candidat autonomat într-o circumscripție unică pentru alegerile parlamentare din 28 octombrie 2012, având în vedere că autobiografia ei nu conține informațiile legale necesare cu privire la cetățenia sa, chiar dacă reclamantul a indicat (deși fără a folosi cuvântul „citizentate” că ea a fost ucraineană și a depus o copie a pașaportului său. Instanțele administrative au susținut poziția CEC. Cu toate acestea, în aceeași perioadă, Curtea Administrativă Superioră („HAC”) a permis o cerere similară de la o altă persoană a căror candidatură a fost refuzată de către CEC din cauza faptului că a folosit titlul „notă biografică” în loc de „autobiografie” și nu a indicat că este un cetățean ucrainean.

HAC a susținut că un titlu necorespunzător și absența informațiilor privind cetățenia unui potențial candidat ar trebui considerate doar erori și că ar trebui să existe o posibilitate de rectificare a acestora. Ambele părți au furnizat Curții o copie a deciziei HAC menționată mai sus: reclamantul de a arăta lipsa uniformității în abordarea HAC față de situații similare, iar guvernul de a arăta că, spre deosebire de solicitant, reclamantul în cazul citat pur și simplu a eșuat în titlul documentului. Considerând art. 3 din Protocolul nr. 1 și art. 13 din Convenție, reclamantul se plângea că refuzul candidatului ei pentru alegerile parlamentare a fost arbitrar și că instanțele nu au furnizat o examinare eficace a plângerii sale în acest sens.

EVALUAREA TRIBUNALULUI reclamantul s-a plâns că CEC a refuzat arbitrar posibilitatea de a se desfășura pentru alegerile parlamentare și că instanțele administrative nu au examinat în mod corespunzător plângerea sa aferentă. Guvernul a susținut că singurul motiv pentru refuzul candidatului reclamantului a fost faptul că nu a respectat obligația juridică clară de a-și indica cetățenia. Potrivit Guvernului, acuzațiile reclamantului au fost examinate îndeaproape de către instanțele interne și nu au existat motive pentru Curtea să pună în discuție concluziile lor.

Având în vedere că disputa în cauză a fost examinată de către organismele judiciare la nivel intern, Curtea consideră oportună examinarea prezentului caz în temeiul articolului 3 din Protocolul nr. 1, chiar dacă reclamantul a invocat în plus art. 13 din Convenție (a se vedea Mugemango c. Belgia [GC], nr. 310/15, § 125, 10 iulie 2020). Curtea constată că plângerea reclamantului nu este întemeiată în mod evident în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție sau inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Principiile generale de relevanță sunt rezumate, de exemplu, în Melnychenko c. Ucraina, nr. 17707/02, § 53-59, CEDH 2004 X și Mugemangango, citate mai sus, §§ 67-73.

Nu este în litigiu în cazul în care reclamantul respectă condiția de eligibilitate a cetățeniei ucrainene. De asemenea, se stabilește că a furnizat CEC cu dovezi documentare pentru a dovedi că. Respingerea cererii sale de către CEC a fost fondată numai pe o formă presupusă defectuoasă a autobiografiei furnizate de ea. Abordarea instanțelor administrative în privința acestei chestiuni a fost la fel de formalistică (compare Namat Aliyev v. Azerbaidjan , nr. 18705/06 , § 85, 8 aprilie 2010 ). Rezultatul candidatului nu a fost proporțional cu obiectivul legitim urmărit (compare Krasnov și Skuratov v. Rusia , nos. 17864/04 și 21396/04 , §§ 65-66, 19 iulie 2007 ). 10. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 3 din Protocolul nr. 1. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 11. Reclamantul a solicitat 100 000 de euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile morale.

Curtea consideră, de asemenea, oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.

Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, declară cererea admisibilă; susține că a existat o încălcare a articolului 3 din Protocolul nr. 1; deține litera (a) faptul că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 750 EUR (sapte sute cincizeci de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale, care urmează să fie convertit în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție.

Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 3 februarie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Martina Keller Ivana Jelić Președintele adjunct al grefierului

FIFTH SECTION

CASE OF BILOTSERKIVSKA v. UKRAINE (Application no. 17313/13) JUDGMENT STRASBOURG 3 February 2022 This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Bilotserkivska v. Ukraine, The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Committee composed of: Ivana Jelić, President, Ganna Yudkivska, Arnfinn Bårdsen, judges, and Martina Keller, Deputy Section Registrar, Having regard to: the application (no. 17313/13) against Ukraine lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 22 February 2013 by a Ukrainian national, Ms Rimma Mykolayivna Bilotserkivska, born in 1963 and living in Syevyerodonetsk (“the applicant”), who was granted leave to present her own case in the proceedings before the Court; the decision to give notice of the complaints under Article 3 of Protocol No. 1 and Article 13 of the Convention to the Ukrainian Government (“the Government”), represented by their then Agent, Mr Ivan Lishchyna, and to declare inadmissible the remainder of the application; the parties’ observations; Having deliberated in private on 13 January 2022, Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

SUBJECT-MATTER OF THE CASE

1. The case concerns the alleged breach of the applicant’s passive electoral right (Article 3 of Protocol No. 1) and the lack of an effective domestic remedy in that regard (Article 13 of the Convention).

The Central Election Commission (“the CEC”) refused to register the applicant as a self-nominated candidate in a single-seat constituency for the parliamentary elections of 28 October 2012 on the grounds that her autobiography did not contain the legally required information about her citizenship, even though the applicant had indicated ( albeit without using the word “citizenship”) that she was Ukrainian and had submitted a copy of her passport. The administrative courts upheld the CEC’s position. At about the same period the Higher Administrative Court (“the HAC”), however, allowed a similar claim from another person whose candidacy had been refused by the CEC on the grounds that he had used the title “biographical note” instead of “autobiography” and had not indicated that he was a Ukrainian citizen. The HAC held that a wrong title and the absence of information about a potential candidate’s citizenship were to be considered as mere errors and that there should be a possibility of their rectification. Both parties provided the Court with a copy of the above-mentioned HAC’s decision: the applicant to show the lack of uniformity in the HAC’s approach to similar situations, and the Government to show that, unlike the applicant, the claimant in the cited case had simply erred in the title of the document.

Relying on Article 3 of Protocol No. 1 and Article 13 of the Convention, the applicant complained that the refusal of her candidacy for the parliamentary elections had been arbitrary and that the courts had not provided an effective examination of her complaint in that regard.

THE COURT’S ASSESSMENT

4. The applicant complained that the CEC had arbitrarily refused her the possibility to run for the parliamentary elections and that the administrative courts had failed to duly examine her related complaint.

The Government submitted that the only reason for the refusal of the applicant’s candidacy had been her own failure to comply with the clear legal requirement to indicate her citizenship. According to the Government, the applicant’s allegations had been thoroughly examined by the domestic courts and there were no reasons for the Court to question their findings.

Given that the dispute in question was examined by judicial bodies at the domestic level, the Court considers it appropriate to examine the present case under Article 3 of Protocol No. 1 alone, even if the applicant additionally relied on Article 13 of the Convention (see Mugemangango v. Belgium [GC], no. 310/15, § 125, 10 July 2020).

The Court notes that the applicant’s complaint is not manifestly ill ‑ founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention or inadmissible on any other grounds. It must therefore be declared admissible.

The general principles of relevance are summarised, for example, in Melnychenko v. Ukraine , no. 17707/02, §§ 53-59, ECHR 2004 ‑ X, and Mugemangango , cited above, §§ 67-73).

It is not in dispute in the present case that the applicant complied with the Ukrainian citizenship eligibility condition. It is also established that she provided the CEC with documentary evidence to prove that. The rejection of her application by the CEC was founded solely on an allegedly defective form of the autobiography provided by her. The administrative courts’ approach to the matter was equally formalistic (compare Namat Aliyev v. Azerbaijan , no. 18705/06, § 85, 8 April 2010). It follows that the refusal of the applicant’s candidacy was not proportionate to the legitimate aim pursued (compare Krasnov and Skuratov v. Russia , nos. 17864/04 and 21396/04, §§ 65-66, 19 July 2007).

10.

There has therefore been a violation of Article 3 of Protocol No. 1.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

11. The applicant claimed 100,000 euros (EUR) in respect of non ‑ pecuniary damage. The Court considers it reasonable to award her EUR 750 under this head.

12.

The Court further considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Declares the application admissible; Holds that there has been a violation of Article 3 of Protocol No. 1; Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant, within three months, EUR 750 (seven hundred fifty euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of non-pecuniary damage, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points; Dismisses the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction. Done in English, and notified in writing on 3 February 2022, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Martina Keller Ivana Jelić Deputy Registrar President