- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 23 septembrie 2025
- Stat pârât
- AZE
- Articole
- Articolul 41
- Concluzia
- Prejudiciu material — sumă acordată
- Prejudiciu moral — sumă acordată
Yunusova și Yunusov împotriva Azerbaidjanului
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA III CAUZĂ DE YUNUSOVA ȘI YUNUSOV v. AZERBAIJAN (Depunerea nr. 67180/11) JUGEMENT (Satisfacție echitabilă) STRASBOURG 23 septembrie 2025 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Yunusova și Yunusov v. Azerbaidjan, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), în calitate de comitet compus din: Canòlic Mingorance Cairat , Președintele L · tif Hüseynov, Vasilka Sancin , judecători și Olga Chernishov , grefierul adjunct al secțiunii, Deliberat în privat la 2 septembrie 2025, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul se referă în principal la plângerile reclamanților cu privire la expropriarea presupusă ilegală a proprietăților lor de către autoritățile de stat.
Într-o hotărâre pronunțată la 11 iulie 2024 („Hotărârea principală”), Curtea a susținut că expropriarea proprietăților reclamanților nu a fost efectuată în conformitate cu „condițiile prevăzute de lege” și că, în consecință, a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (a se vedea Yunusova și Yunusov c. Azerbaidjan [Comitet], nr. 67180/11, §§ 16-17 și punctul 3 din dispozițiile operative, 11 iulie 2024. De asemenea, a afirmat că a existat o încălcare a art. 6 din Convenție, deoarece hotărârea finală a instanțelor interne nu a fost pusă în aplicare și că nu este necesar să se examineze admisibilitatea și meritul celorlalte plângeri (ibid., §§ 22 și 23 și punctele 4-5 din dispozițiile operative).
41 din Convenție, reclamanții au căutat satisfacție echitabilă. Întrucât întrebarea de aplicare a articolului 41 din Convenție nu a fost pregătită pentru hotărâre, Curtea a rezervat-o și a invitat Guvernul și reclamanții să prezinte, în termen de trei luni, observațiile lor scrise cu privire la această chestiune și, în special, să notifice Curții orice acord pe care le-ar putea ajunge (ibid., § 26 și punctul 7 din dispozițiile operative). De asemenea, Curtea a solicitat părților să furnizeze o evaluare corespunzător justificată a proprietăților reclamanților, în conformitate cu principiile enumerate în Akhverdiyev c. Azerbaidjan (și doar satisfacția), nr. 76254/11, §§ 33-37, 21 martie 2019), în cazul în care nu au soluționat problema.
art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai repararea parțială, Curtea oferă, dacă este necesar, o satisfacție echitabilă părții vătămate.” Fiecare reclamant a solicitat inițial 610.000 euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciu material, care a inclus (i) compensarea pentru proprietăți, (ii) o compensare suplimentară de 20% în temeiul decretului prezidențial nr. 689 din 26 Decembrie 2007 („compensația suplimentară de 20%”), (iii) o compensație suplimentară de 10% în temeiul articolului 66 din Legea privind expropriarea terenurilor pentru nevoile de stat („compensarea pentru dificultate”) (a se vedea Aliyeva și altele c. Azerbaidjan , nr. 66249/16 și altele 6, §§ 69-70, 21 septembrie 2021, și (iv) ajustări pentru dobânzi pe baza ratelor aplicabile ale Băncii Centrale, fără a specifica sumele („ajustările pentru dobânzi”).
În observațiile lor care au urmat depunerea hotărârii principale, reclamanții și-au redus parțial cererile, ținând seama de faptul că, în hotărârea principală, Curtea a susținut că partea plângerii referitoare la reclamațiile lor în ceea ce privește parcela de terenuri subjacente și atașate la clădirea în care se aflau apartamentele lor erau incompatibile ratione materiae Fiecare reclamant a solicitat 350.000 EUR pentru prejudiciu material, care include compensarea pentru proprietăți, compensarea suplimentară cu 20%, compensarea pentru dificultate și ajustarea dobânzii. Reclamanții nu au prezentat niciun raport de evaluare, în ciuda cererii explicite ale Curții în acest sens (a se vedea punctul 4 de mai sus).
În schimb, acestea s-au bazat pe scrisoarea unei societăți private care indică valoarea pieței proprietăților lor (209.440 manaturi azerbaiyane (“AZN”), care au fost prezentate în fața instanțelor interne și au prezentat, împreună cu cererile lor de satisfacție juste în fața Curții. Guvernul a furnizat o evaluare expertă în ceea ce privește proprietățile în cauză, care a estimat valoarea lor de piață împreună cu ajustări. Guvernul a admis că hotărârea instanțelor interne de atribuire a compensației reclamanților (a se vedea punctul 2 de mai sus) a rămas neexecutată. Evaluarea Curții 10. În primul rând, Curtea face referire la concluziile sale din hotărârea principală (punctele 13-14) privind posesiunile reclamanților.
În special, a susținut că cele două apartamente ale reclamanților (cu suprafețe de 38 m mp și de 57,2 m mp) au constituit „pozițiile lor”. 11. În ceea ce privește afirmațiile reclamanților privind compensarea suplimentară de 20% și compensarea pentru dificultate, Curtea constată că reclamanții nu au ridicat problema aplicabilității dispozițiilor relevante (a se vedea punctul 7 de mai sus) în cererile lor în fața instanțelor interne. Nici nu au susținut, nici nu au susținut această chestiune în cererile lor depuse Curții.
În consecință, având în vedere aceste circumstanțe și faptul că Curtea nu a avut ocazia de a determina dacă reclamanții au avut o așteptare legitimă în temeiul legislației interne în ceea ce privește compensația suplimentară solicitată, care este o întrebare legată de admisibilitatea și meritul plângerii în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1, aceste părți ale cererilor ar trebui, de asemenea, respinse (compară Akhverdiyev, citată mai sus, § 31, și Bagvanov și alții c. Azerbaidjan [justă satisfacție], nr. 77919/11 și altele 13 § 15, 14 ianuarie 2025). 12. În ceea ce privește compensarea pentru proprietățile în cauză, Curtea consideră că evaluarea prejudiciilor materiale în acest caz ar trebui să se bazeze pe principiile adoptate în Guiso-Gallisay v. Italia (și doar satisfacția) [GC], nr. 58858/00, 22 decembrie 2009) și a reiterat în Akhverdiyev (citat mai sus, § 33). 13. În acest sens, Curtea constată în primul rând că scrisoarea societății private menționate de solicitanți a furnizat doar valori estimate și a lipsit de explicație a metodologiei utilizate sau a oricărei trimiteri la avizele experți anterioare sau la alte date justificative.
Prin urmare, scrisoarea nu poate constitui un raport de experți în scopul evaluării daunelor (compare Maharramov v. Azerbaidjan (justa satisfacție), nr. 5046/07, §§ 17 și 19, 9 mai 2019). 14. Curtea reiterează că este reclamantul să demonstreze că prejudiciu material au rezultat din încălcarea presupusă.
Reclamanții ar trebui să prezinte documente relevante pentru a dovedi, pe cât posibil, nu numai existența, ci și valoarea sau valoarea prejudiciului (a se vedea, de exemplu, Vasilevski c. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei , nr. 22653/08 , § 66, 28 aprilie 2016). 15. În plus, Curtea a subliniat anterior că, atunci când a suspendat întrebarea justă de satisfacție, așa cum a făcut în acest caz, aceasta a făcut-o pentru a oferi părților posibilitatea de a ajunge la o soluție prietenoasă sau de a prezenta observații scrise în acest caz pentru a se asigura că aplicarea articolului 41 este pregătită pentru hotărâre (a se vedea Maharramov , citat mai sus § 19). 16. În aceste circumstanțe, Curtea va continua pe baza evaluării prezentate de Guvern.
17. Curtea observă că suma care a fost atribuită reclamanților de către instanțele interne rămâne nejustificată până în prezent. Deși subliniază că Statul pârât are obligația de a aplica hotărârea internă finală relevantă, care rămâne executabilă, Curtea consideră că această sumă ar trebui scădere din atribuirea pecuniară care urmează să fie formulată în prezenta hotărâre (compare) În ceea ce privește considerentele de mai sus, Curtea atribuie reclamanților 11 000 EUR plus orice impozit care poate fi impozabil pentru aceste sume. Prejudiciu moral 19. Fiecare reclamant a solicitat 100.000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale. 20. Guvernul a susținut că sumele solicitate au fost excesive.
21. În observațiile lor în urma eliberării hotărârii principale, fiecare reclamant a solicitat 150.000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale, susținând că hotărârea instanțelor interne a rămas neexecutată. 22. Hotărând, în mod echitabil, în conformitate cu art. 41 din Convenție, Curtea acordă reclamanților suma de 4 700 EUR în temeiul acestui cap pentru încălcarea articolului 6 din Convenție (nerespectarea hotărârii finale) și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, plus orice impozit care poate fi impugnabil pe această sumă. Costuri și cheltuieli 23. Fiecare reclamant a solicitat 5.000 EUR în ceea ce privește taxele juridice pentru reprezentarea lor în fața instanțelor naționale și a Curții.
Primul reclamant a solicitat, în plus, AZN 200 pentru cheltuielile poștale. 24. Guvernul a susținut că costurile solicitate pentru serviciile juridice au fost exagerate și că nu au fost prezentate de către solicitanți dovezi care să justifice cheltuielile efective. 25. Curtea reiterează că, în temeiul articolului 60 din Regulamentul Curții, toate cererile de justă satisfacție trebuie depuse și prezentate în scris împreună cu orice document justificativ relevant, în lipsa căreia Curtea poate respinge cererea în întregime sau în parte. 26. Curtea remarcă că partea cererilor privind cheltuielile juridice nu este susținută de documente documentare și, prin urmare, trebuie respinsă (compară Malik Babayev c. Azerbaidjan , nr. 30500/11, § 97, 1 iunie 2017). Având în vedere veniturile furnizate de primul reclamant, Curtea își acordă 72 EUR pentru cheltuielile poștale.
că statul pârât trebuie să plătească, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, plus orice impozit care poate fi taxabil, care să fie convertit în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamanților pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză, și notificat în scris la 23 septembrie 2025, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții.
Olga Chernishova Canòlic Mingorance Cairat Președintele Registrului Adjunct APPENDIX Lista reclamanților: nr. Denumirea reclamantului Anul nașterii Tip și mărimea proprietăților (dacă sunt documentele de proprietate) Compensarea acordată reclamanților în comun de către instanțe interne Doar cererile de satisfacție Sumele acordate de Curtea Leyla Islam gizi YUNUSOVA 1955 Două apartamente cu suprafață de 38 m mp și 57,2 m mp AZN 171,360 (aproximativ 161,834 EUR la momentul respectiv) în ceea ce privește prejudiciu material 350.000 EUR în ceea ce privește prejudiciu material; 150.000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale; 5.000 EUR în ceea ce privește taxele juridice și AZN 200 pentru cheltuielile poștale.
Reclamanții: 11 000 EUR în ceea ce privește prejudiciu material; 4 700 EUR în ceea ce privește prejudiciile materiale; Primul reclamant: 72 EUR în ceea ce privește costurile și cheltuielile. Arif Seyfulla oglu YUNUSOV 1955 350.000 EUR în ceea ce privește prejudiciu material; 150.000 EUR în ceea ce privește prejudiciile materiale; 5.000 EUR în ceea ce privește costurile și cheltuielile.
THIRD SECTION
CASE OF YUNUSOVA AND YUNUSOV v. AZERBAIJAN (Application no. 67180/11) JUDGMENT (Just satisfaction) STRASBOURG 23 September 2025 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Yunusova and Yunusov v. Azerbaijan, The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of: Canòlic Mingorance Cairat , President , Lətif Hüseynov, Vasilka Sancin , judges , and Olga Chernishova, Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 2 September 2025, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case mainly concerns the applicants’ complaints about the allegedly unlawful expropriation of their properties by the State authorities. 2 . In a judgment delivered on 11 July 2024 (“the principal judgment”), the Court held that the expropriation of the applicants’ properties had not been carried out in compliance with “conditions provided for by law” and that there had accordingly been a violation of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention (see Yunusova and Yunusov v. Azerbaijan [Committee], no. 67180/11, §§ 16-17 and point 3 of the operative provisions, 11 July 2024). It also held that there had been a violation of Article 6 of the Convention as the domestic courts’ final judgment had not been enforced, and that it was not necessary to examine the admissibility and merits of the remaining complaints (ibid., §§ 22 and 23 and points 4-5 of the operative provisions).
Under Article 41 of the Convention, the applicants sought just satisfaction.
Since the question of the application of Article 41 of the Convention was not ready for decision, the Court reserved it and invited the Government and the applicants to submit, within three months, their written observations on that issue and, in particular, to notify the Court of any agreement they might reach (ibid., § 26 and point 7 of the operative provisions). The Court also requested the parties to provide a duly substantiated valuation of the applicants’ properties in accordance with the principles enumerated in Akhverdiyev v. Azerbaijan ((just satisfaction), no. 76254/11, §§ 33-37, 21 March 2019), in case they failed to settle the matter.
The applicant and the Government each filed observations, which were transmitted to the other party for comments. THE LAW
ARTICLE 41 OF THE CONVENTION
6. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.” Pecuniary damage The parties’ submissions 7 . Each applicant originally claimed 610,000 euros (EUR) in respect of pecuniary damage, which included (i) compensation for the properties, (ii) an additional 20% compensation under Presidential Decree no. 689 of 26 December 2007 (“the additional 20% compensation”), (iii) an additional 10% compensation under Article 66 of the Law on the Expropriation of Land for State Needs (“compensation for hardship”) ( see Aliyeva and Others v. Azerbaijan , nos.
66249/16 and 6 others, §§ 69-70, 21 September 2021), and (iv) adjustments for interest on the basis of the applicable rates of the Central Bank, without specifying the amounts (“the adjustments for interest”). 8 . In their observations following the delivery of the principal judgment, the applicants partly reduced their claims, taking account of the fact that in the principal judgment the Court had held that the part of the complaint concerning their claims in respect of the plot of land underlying and attached to the building where their flats had been situated was incompatible ratione materiae with the provisions of the Convention and the Protocols thereto. Each applicant claimed EUR 350,000 in respect of pecuniary damage, which included compensation for the properties, the additional 20% compensation, compensation for hardship and the adjustments for interest.
The applicants did not present any valuation report, despite the Court’s explicit request in that regard (see paragraph 4 above). They relied, instead, on the letter from a private company indicating the market value of their properties (209,440 Azerbaijani manats (“AZN”)), which had been presented before the domestic courts and submitted together with their just satisfaction claims before the Court.
The Government provided an expert valuation in respect of the properties in question, which estimated their market value together with adjustments. The Government admitted that the domestic courts’ judgment awarding the applicants compensation (see paragraph 2 above) remained unenforced. The Court’s assessment
The Court firstly refers to its findings in the principal judgment (paragraphs 13-14) concerning the applicants’ possessions. In particular, it held that the applicants’ two flats (with surface areas of 38 sq. m and 57.2 sq. m) constituted their “possessions”.
As to the applicants’ claims concerning the additional 20% compensation and compensation for hardship, the Court notes that the applicants had not raised the issue of the applicability of the relevant provisions (see paragraph 7 above) in their claims before the domestic courts. Nor had they raised, or otherwise argued that issue in their applications submitted to the Court. Accordingly, having regard to these circumstances and the fact that the Court was not given an opportunity to determine whether the applicants had a legitimate expectation under domestic law as to the additional compensation claimed, which is a question related to the admissibility and merits of the complaint under Article 1 of Protocol No. 1, these parts of the claims should also be dismissed (compare Akhverdiyev , cited above, § 31, and Bagvanov and Others v. Azerbaijan [Committee] (just satisfaction), nos. 77919/11 and 13 others, § 15, 14 January 2025).
As to the compensation for the properties in question, the Court considers that the assessment of pecuniary damage in this case should be based on the principles adopted in Guiso-Gallisay v. Italy ((just satisfaction) [GC], no. 58858/00, 22 December 2009) and reiterated in Akhverdiyev (cited above, § 33).
In this connection, the Court firstly notes that the letter from the private company referred to by the applicants merely provided estimated values and lacked any explanation of the methodology used or any references to previous expert opinions or to any other supporting data. The letter cannot therefore constitute an expert report for the purposes of valuation of the damage (compare Maharramov v. Azerbaijan (just satisfaction), no. 5046/07, §§ 17 and 19, 9 May 2019).
The Court reiterates that it is for applicants to show that pecuniary damage has resulted from the violation alleged. Applicants should submit relevant documents to prove, as far as possible, not only the existence but also the amount or value of the damage (see, for example, Vasilevski v. the former Yugoslav Republic of Macedonia , no. 22653/08, § 66, 28 April 2016).
Moreover, the Court has previously stressed that when it adjourns the question of just satisfaction as it did in this case, it does so in order to provide the parties with an opportunity to reach a friendly settlement or to submit written observations in the latter case to ensure that the application of Article 41 is ready for decision (see Maharramov , cited above, § 19).
In these circumstances, the Court will proceed on the basis of the valuation submitted by the Government.
The Court observes that the sum which had been awarded to the applicants by the domestic courts remains unpaid to date. While stressing that the respondent State has an outstanding obligation to enforce the relevant final domestic judgment which remains enforceable, the Court considers that this amount should be subtracted from the pecuniary award to be made in the present judgment (compare Bagvanov and Others , cited above, § 21).
Having regard to the above considerations, the Court awards the applicants jointly EUR 11,000 plus any tax that may be chargeable on those amounts. Non-pecuniary damage
Each applicant claimed EUR 100,000 in respect of non-pecuniary damage.
The Government submitted that the amounts claimed were excessive.
In their observations following the delivery of the principal judgment each applicant claimed EUR 150,000 in respect of non-pecuniary damage, arguing that the domestic courts judgment remained unenforced.
Ruling on an equitable basis, as required by Article 41 of the Convention, the Court awards the applicants jointly the sum of EUR 4,700 under this head for the violation of Article 6 of the Convention (non ‑ enforcement of final judgment) and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, plus any tax that may be chargeable on that amount. Costs and expenses
Each applicant claimed EUR 5,000 in respect of legal fees for their representation before the domestic courts and the Court. The first applicant claimed, in addition, AZN 200 for postal expenses.
The Government submitted that the costs claimed for legal services were exaggerated and that no evidence substantiating the actual expenses had been presented by the applicants.
The Court reiterates that under Rule 60 of the Rules of Court, all claims for just satisfaction must be itemised and submitted in writing together with any relevant supporting documents, failing which the Court may reject the claim in whole or in part.
The Court notes that the part of the claims in respect of legal expenses is not supported by documentary evidence and must therefore be rejected (compare Malik Babayev v. Azerbaijan , no. 30500/11, § 97, 1 June 2017). Having regard to the receipts provided by the first applicant, the Court awards her EUR 72 for postal expenses. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Holds (a) that the respondent State is to pay, within three months, the amounts indicated in the appended table, plus any tax that may be chargeable, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points; Dismisses the remainder of the applicants’ claim for just satisfaction. Done in English, and notified in writing on 23 September 2025, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Olga Chernishova Canòlic Mingorance Cairat Deputy Registrar President APPENDIX List of applicants: No. Applicant’s name Year of birth Type and size of property (according to the ownership documents) Compensation awarded to the applicants jointly by the domestic courts Just satisfaction claims Amounts awarded by the Court 1. Leyla Islam gizi YUNUSOVA 1955 Two flats with surface areas of 38 sq. m and 57.2 sq. m AZN 171,360 (approximately EUR 161,834 at the relevant time) in respect of pecuniary damage EUR 350,000 in respect of pecuniary damage; EUR 150,000 in respect of non-pecuniary damage; EUR 5,000 for legal fees and AZN 200 for postal expenses. Jointly to the applicants: EUR 11,000 in respect of pecuniary damage; EUR 4,700 in respect of non-pecuniary damage; To the first applicant: EUR 72 for costs and expenses. 2. Arif Seyfulla oglu YUNUSOV 1955 EUR 350,000 in respect of pecuniary damage; EUR 150,000 in respect of non-pecuniary damage; EUR 5,000 for costs and expenses.