LEVRAULT c. MONACO

Publicat la 28 februarie 2022 CINCEA SECȚIUNE Cerere n 47070/20 Edouard André Claude LEVRAULT împotriva Monaco introdusă la 19 octombrie 2020 comunicată la 8 februarie 2022 CU PRIVIRE LA LUXEMBURG nereînnoirea detașării reclamantului, magistrat francez, pe lângă serviciile judiciare ale Principatului Monaco. Plasat pe lângă autoritățile monegasce pentru a exercita funcția de judecător însărcinat cu furnizarea de informații în perioada 1 septembrie 2016-31 august 2019, reclamantul a solicitat reînnoirea detașării sale pentru trei noi ani la 30 octombrie 2018. La 5 decembrie 2018, directorul serviciilor judiciare din Principatul Monaco l-a informat pe ministrul justiției franceze cu privire la faptul că autoritățile monegasce erau favorabile. Reclamantul a fost informat de Ministerul Justiției franceze cu privire la aprobarea sa și la publicarea ulterioară în Jurnalul Oficial a unui decret în acest sens. Cu toate acestea, printr-o scrisoare din 24 iunie 2019, directorul Serviciului Judiciar al Principatului l-a informat pe reclamant că autoritățile monegasce au renunțat în cele din urmă să solicite reînnoirea detașării sale. iulie 2019, după ce a avut un interviu cu reclamantul, directorul serviciilor judiciare franceze a solicitat motivele care au determinat autoritățile monegasce să revină asupra deciziei lor inițiale. Într-o scrisoare din 10 iulie 2019, directorul Serviciului Judiciar al Principatului a răspuns că deciziile luate în acest sens constituie acte de guvernare și de suveranitate care nu trebuie să fie motivate și să nu fie controlate în justiție, precizând în același timp că noua poziție reținută în privința reclamantului se baza pe punerea în aplicare a unei noi politici penale, precum și pe relațiile sale cu alți actori din lanțul penal. Prin ordonanță suverană n 7.642 din 31 iulie 2019, s-a pus capăt funcțiilor reclamantului, acesta din urmă sesizând Tribunalul Suprem cu privire la anularea deciziei din 24 iunie 2019 și a ordonanței suverane din 31 iulie 2019, precum și cu privire la o cerere de suspendare a executării. Aceasta din urmă a fost respinsă printr-o ordonanță din 22 octombrie 2019 și acțiunea în anulare printr-o decizie din 25 iunie 2020. Reclamantul invocă încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție și consideră că decizia de nereînnoire a detașării sale este o încălcare a independenței sale de către administrația Principatului, precum și de către Tribunalul Suprem care l-a validat. El susține că acesta din urmă nu îndeplinește suficient condițiile de independență și de imparțialitate, ceea ce l-a privat de un drept de acces la o instanță în sensul articolului 6 și că decizia din 25 iunie 2020 nu este suficient de motivată, adăugând că aceaceasta este în mod evident arbitrară, perseverență și că este vorba despre o negare a justiției. La art. 6 alineatul (1) din convenție, în domeniul său civil, se aplica procedura urmată în speță În acest sens, a fost soluționată în mod echitabil litigiul cu privire la drepturile și obligațiile cu caracter civil ale reclamantului de către un tribunal independent și imparțial, în special în ceea ce privește procesul de selecție a membrilor Tribunalului Suprem, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție?

Publié le 28 février 2022

CINQUIÈME SECTION

Requête n

o

47070/20

Édouard André Claude LEVRAULT

contre Monaco

introduite le 19 octobre 2020

communiquée le 8 février 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne

le non-renouvellement du détachement du requérant, magistrat français, auprès des services judiciaires de la Principauté de Monaco. Placé auprès des autorités monégasques pour exercer les fonctions de juge chargé de l’instruction du 1

er

septembre 2016 au 31 août 2019, le requérant demanda le renouvellement de son détachement pour trois nouvelles années le 30 octobre 2018. Le 5 décembre 2018, le directeur des services judiciaires de la Principauté de Monaco informa la ministre de la Justice française de ce que les autorités monégasques y étaient favorables. Le requérant fut informé par le ministère de la Justice français de son agrément et de la publication prochaine au journal officiel d’un décret en ce sens. Cependant, par une lettre du 24 juin 2019, le directeur des services judiciaires de la Principauté informa le requérant que les autorités monégasques renonçaient finalement à solliciter la reconduction de son détachement. Le 4

juillet 2019, après avoir eu un entretien avec le requérant, le directeur des services judiciaires français demanda les motifs ayant conduit les autorités monégasques à revenir sur leur décision initiale. Dans un courrier du 10 juillet 2019, le directeur des services judiciaires de la Principauté répondit que les décisions prises à ce titre constituent des actes de gouvernement et de souveraineté qui n’ont pas à être motivées et échappent au contrôle juridictionnel, tout en précisant que la nouvelle position retenue à l’égard du requérant se fondait sur la mise en œuvre d’une nouvelle politique pénale, ainsi que sur ses relations avec d’autres acteurs de la chaîne pénale. Par une ordonnance souveraine n

o

7.642 du 31 juillet 2019, il fut mis fin aux fonctions du requérant. Ce dernier saisit le Tribunal suprême d’un recours en annulation de la décision du 24 juin 2019 et de l’ordonnance souveraine du 31 juillet 2019, ainsi que d’une demande de sursis à exécution. Cette dernière fut rejetée par une ordonnance du 22 octobre 2019 et le recours en annulation par une décision du 25 juin 2020.

Le requérant invoque la violation de l’article 6 § 1 de la Convention. Il estime que la décision de non-renouvellement de son détachement est constitutive d’une atteinte à son indépendance par l’administration de la Principauté, ainsi que par le Tribunal suprême qui l’a validée. Il allègue que ce dernier ne remplit pas suffisamment les conditions d’indépendance et d’impartialité, ce qui l’a privé d’un droit d’accès à un tribunal au sens de l’article 6, et que la décision du 25 juin 2020 n’est pas suffisamment motivée, ajoutant qu’elle est manifestement arbitraire, péremptoire et constitutive d’un déni de justice.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

L’article 6 § 1 de la Convention, dans sa branche civile, était-il applicable à la procédure suivie en l’espèce

?

2.

Dans l’affirmative, la contestation sur les droits et obligations de caractère civil du requérant a-t-elle été entendue équitablement, par un tribunal indépendant et impartial, au regard notamment du processus de sélection des membres du Tribunal suprême, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention

?