CASE OF JIVAN v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania

CASE OF JIVAN v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania (CtEDO, 2022)

Tradus

ș

i revizuit de IER (http://ier.gov.ro/)

CURTEA

EUROPEANĂ

A DREPTURILOR OMULUI

SEC

Ț

IA A PATRA

CAUZA JIVAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

(Cererea nr. 62250/19)

HOTĂRÂRE

Art. 8

• Viață privată •

Neasigurarea

protecției

efective a unei persoane în

vârstă,

ca urmare a unei aprecieri neadecvate a

gravității

handicapului

său,

privând-o astfel de beneficiul unui asistent personal, astfel cum se prevede în

dreptul intern

•

Neasigurarea unui echilibru just între interesele concurente

STRASBOURG

8 februarie 2022

DEFINIT

IVĂ

8/05/2

022

Hotărârea

a

rămas definitivă

în

condițiile prevăzute

la art. 44 § 2 din

Convenți

e.

Poate suferi

modificări

de

formă.

HOTĂRÂREA

JIVAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

În cauza Jivan împotriva României,

Curtea

Europeană

a Drepturilor Omului

(Secția

a patra),

reunită

într-

o

cameră compusă

din:

Yonko Grozev,

președinte,

Faris

Vehabović,

Iulia Antoanella Motoc,

Gabriele Kucsko-Stadlmayer

,

Pere Pastor Vilanova,

Jolien Schukking,

Ana Maria Guerra Martins,

judecători,

ș

i Ilse Freiwirth,

grefier adjunct de

secție,

având în vedere:

cererea (nr.

62250/19)

îndreptată

împotriva României, prin care un

resortisant al acestui stat, domnul Ioan-Doroteu Jivan

(„reclamantul”),

a

sesizat Curtea, la 22 noiembrie 2019, în temeiul art. 34 din

Convenția

pentr

u

apărarea

drepturilor omului

ș

i a

libertăților

fundamentale

(„Convenția”)

;

decizia de a comunica Guvernului României

(„Guvernul”

) capetele de

cerere privind dreptul reclamantului la respectarea

vieții

sale private (art. 8

din

Convenție) ș

i durata procedurii (art.

6 din

Convenție) ș

i de a declara

celelalte capete de cerere inadmisibile

;

observațiile părților;

scrisoarea fiului reclamantului, unicul

moștenitor

al acestuia, domnul

Ioan-Dan Jivan, prin care acesta

informează

Curtea cu privire la moartea

reclamantului

ș

i la

dorința

sa de a continua prezenta cerere;

după

ce a deliberat în camera de consiliu, la 18 ianuarie 2022,

pronunță

prezenta

hotărâre, adoptată

la

aceeași dată:

INTRODUCE

RE

privește acuzațiile

potrivit

cărora autoritățile naționale

au

evaluat

greșit

severitatea handicapului reclamantului,

privându‑l

astfel de

posibilitatea de a beneficia de un asistent personal, precum

ș

i

că

evaluarea

respectivă

a durat prea mult. Cererea a fost

comunicată

în temeiul art. 8

ș

i,

respectiv, art. 6 § 1 din

Convenție.

ÎN FAPT

născut

în 1930

ș

i a decedat în 2020. Acesta locuia în

Oradea. A fost reprezentat de domnul D.M. Marcu, avocat în

București.

La

27 aprilie 2020, domnul Ioan-Dan Jivan, fiul reclamantului

ș

i unicul

său

moștenitor, ș

i-a exprimat

dorința

de a continua procedura.

doamna O.F. Ezer, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

1

HOTĂRÂREA

JIVAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

părți,

pot fi rezumate

d

upă

cum

urmează.

nouăzeci

de ani

.

Avea un picior

parțial

amputat, pe care l-a pierdut în 2015, la vârsta de 85 de ani,

ș

i suferea

de diverse

afecțiuni

medicale, precum

cataractă,

pierderea auzului

ș

i

incontinență.

Avea nevoie de un scaun rulant pentru a se deplasa

ș

i, recent,

rămăsese

imobilizat la pat, întrucât nu mai avea

suficientă

putere

să

manevreze scaunul rulant. Reclamantul locuia la etajul patru al unui bloc

ș

i

era ajutat de fiul

său

la

activitățile

sale zilnice. În apropiere, nu erau vecini

sau

alți

membri ai familiei care

să

-i ofere sprijin

.

adulte cu handicap

(„

C

omisia”,

infra, pct.

14)

, un medic a evaluat statusul

funcțional

al reclamantului în

funcție

de scala de evaluare a

independenței

în

efectuarea

activităților

zilnice

(„scorul ADL”).

Medicul a stabilit scorul

reclamantului

după

cum

urmează:

zero puncte în ceea ce

privește

igiena

corporală, îmbrăcatul ș

i mersul la

toaletă –

cu

incontinență ocazională

(un

punct)

– ș

i

două

puncte în ceea ce

privește alimentația.

Reclamantul a

obținut

un scor total de trei puncte (infra, pct.

16-

19).

reclamantului pentru a evalua

condițiile

sale de

viață ș

i compatibilitat

ea

acestora cu

situația

sa

medicală,

comisia a întocmit un raport de

anchetă

socială.

În raport se

menționa că

reclamantul era imobilizat la pat

ș

i

că

se

putea deplasa prin apartamentul

său

numai într-un scaun cu rotile. Acesta

avea nevoie de ajutor pentru

hrănire,

deplasare

ș

i transport, precum

ș

i pentru

utilizarea mijloacelor de comunicare, gestionarea veniturilor

ș

i administrarea

medicației.

Acesta era total dependent de ajutor în ceea ce

privește

igiena

corporală, îmbrăcatul,

prepararea hranei,

activitățile gospodărești ș

i

efectuarea de

cumpărături

alimentare. Raportul

menționa,

de asemenea,

faptul

că

reclamantul locuia singur

ș

i primea bani, alimente

ș

i ajutor pentru

activitățile

de menaj de la fiul

său.

Complexă

a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul

Direcției

Generale de

Asistență Socială ș

i

Protecția

Copilului Bihor (infra, pct.

14)

a vizitat

locuința

reclamantului

ș

i a întocmit un raport privind

condițiile

sale de

viață.

În raport

erau descrise boala reclamantului

ș

i starea sa

fizică generală proastă ș

i se

menționa că

acesta nu putea

să

se

îngrijească

singur de nevoile sale de

bază,

putea

să

stea în

ș

ezut, dar nu putea

să meargă,

suferise o pierdere

semnificativă

a masei musculare

ș

i

cântărea

aproximativ 40-45 kg. Se

recomanda consolidarea

rețelei

sale de sprijin

ș

i asigurarea unui ajutor

constant pentru a compensa pierderea autonomiei sale.

de handicap în care s-a stabilit

că

reclamantul suferea de un handicap mediu

(infra, pct.

15).

Reclamantul a contestat evaluarea

ș

i a solicitat

să

se

recunoască

faptul

că

suferea de un handicap grav care necesita un asistent

2

HOTĂRÂREA

JIVAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

personal. Acesta a explicat

situația

sa în detaliu

ș

i s-a bazat pe dosarul

său

medical, scorul ADL

ș

i ancheta

socială.

În cele din

urmă,

certificatul a fost

anulat de

instanțe

ca urmare a neîndeplinirii

cerinței

de motivare a

încadrări

i

în grad de handicap

(hotărârea definitivă

din 5 noiembrie 2018 a

Curții

de

Apel Oradea)

.

confirmat gradul de handicap mediu. Comisia a considerat, de asemenea,

că

afecțiunea

reclamantului era

permanentă ș

i nu necesita o reevaluare

periodică.

fața

Tribunalului Bihor

ș

i a solicitat, din nou,

recunoașterea

faptului

că

suferea d

e

un handicap grav, care necesita un asistent personal. Acesta a argumentat

că

dovezile prezentate,

ș

i anume, dosarul

său

medical, scorul ADL

ș

i ancheta

socială,

atestau faptul

că

era total dependent de ajutor. A

susținut că

legea

prevedea în acest caz încadrarea în grad de handicap grav care necesita un

asistent personal.

Constatările

respective nu au fost contestate de Comisie,

dar aceasta nu a

ț

inut seama de ele la stabilirea gradului de handicap.

Părțile

relevante ale

hotărârii

sunt redactate

după

cum

urmează:

„Prin

urmare,

instanța reține că, deși

scorul ADL, cât

ș

i actele medicale

ș

i ancheta

socială,

impun clasificarea reclamantului în grad de handicap grav cu asistent

personal,

ț

inând cont de criteriile medico-psihosociale pe baza

cărora

se

stabilește

încadrarea în

grad de handicap, legiuitorul stipulând în mod expres necesitatea

încadrării

în grad de

handicap grav cu asistent personal, în

situația

în care pacientul are

pierdută

total

capacitatea de autoservire, autoîngrijire

ș

i

autogospodărire,

necesitând sprijin

permanent,

situație incidentă

în cazul reclamantului, pârâta a dispus încadrarea acestuia

în gradul de handicap mediu, impunându-se astfel anularea certificatului contestat

ș

i

obligarea pârâtei

să emită

un nou certificat de încadrare pe seama reclamantului,

corespunzător

gradului de handicap de care acesta ar dispune, respectiv gradul de

handicap grav cu asistent personal.

[...]

Prin urmare,

instanța

nu are

competența

de a efectua o evaluare

medicală, socială ș

i

psihologică

a pacientului,

această

evaluare realizându-se exclusiv de

către specialiștii

în domeniu. De asemenea,

instanța

de

judecată

nu

realizează

o încadrare a pacientului

în grad de handicap, acest atribut revenindu-i exclusiv [Comisiei de evaluare],

însă

are

competența

de a verifica

concordanța

între actele socio-medicale

ș

i gradul de încadrar

e

în handicap

prevăzut

în [O]rdinul [nr.

762/2007], modificat. Ori, în prezenta

cauză

,

există

tocmai a

ceastă

necorelare, respectiv

neconcordanță, câtă

vreme actele medicale

ș

i sociale conduc la o

altă

încadrare în grad de handicap decât cea

stabilită

prin

certificatul de încadrare contestat, conform tabelului

ș

i

clasificărilor

efectuate prin

[O]rdinul ministrului [nr.

762/2007].

”

ș

i, prin

hotărârea definitivă

din 22 mai 2019,

Curtea de Apel Oradea a casat

hotărârea menționată ș

i a constatat

că

certificatul din 20 decembrie 2018 (supra, pct.

10)

a fost emis în mod legal.

Părțile

relevante ale

hotărârii

sunt redactate

după

cum

urmează:

„Deficiența

intimatului-reclamant care a fost av

ută

în vedere în scopul

evaluării

pentr

u

încadrarea în grad de handicap

constă

în

„amputație

antepicior

stâng”,

acesta

nefăcând

3

HOTĂRÂREA

JIVAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

dovada (cu expertize sau acte medicale)

că

are

ș

i de alte

afecțiuni

fizice, senzoriale,

psihice, mentale

ș

i/sau asociate, care, conform Ordinului [nr.

762/2007], trebuie

evaluate în scopul stabilirii gradului

ș

i tipului de handicap.

[...]

Raportat la aceste norme, Curtea

constată că afecțiunea

locomotorie a intimatului-

reclamant nu se

regăsește

între cele ce atrag

reținerea

handicapului grav, ci între cele ce

atrag încadrarea în handicapul mediu.

Contrar primei

instanțe,

Curtea

apreciază că

scorul ADL, stabilit în urma

evaluării

din

27.06.2017, potrivit

căruia

intimatul-reclamant se

încadrează

în

„st.

IV 0 - 3 -

dependență totală, necesită

asistent

personal” ș

i concluziile anchetei sociale conform

cărora

acesta are nevoie de ajutor la realizarea

activităților

zilnice,

gospodărești,

la

administrarea

medicației ș

i la

cumpărături,

nu sunt suficiente pentru încadrarea în

gradul de handicap grav cu asistent personal în

condițiile

în care

afecțiunea

locomotori

e

a acestuia nu se

numără

printre cele stabilite de legiuitor pentru acest grad de handicap

ș

i având în vedere

că

evaluarea

realizată

de comisie este un proces complex, ce are în

vedere nu doar criterii sociale,

ci

ș

i medicale

ș

i

psihologice

.”

CADRUL JURIDIC RELEVANT

I. DREPTUL

INTERN

448/2006 privind

protecția ș

i promovarea drepturilor

persoanelor cu handicap a instituit un mecanism de

protecție

a persoanelor cu

handicap, bazat pe

următoarele

principii: respectarea drepturilor omului;

nediscriminarea; egalitatea de

ș

anse; solidaritatea

socială;

libertatea

opțiunii,

a controlului

sau/și

a deciziei asupra propriei

vieți,

a serviciilor

ș

i formelor de

sprijin de care

beneficiază;

incluziunea

socială;

respectarea nevoilor specifice

ale persoanelor cu handicap. Aceasta

înființează,

pentru fiecare

județ,

o

comisie de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, care

acționează

sub

autoritatea consiliului

județean ș

i,

după

caz, al consiliului local al sectorului

municipiului

București ș

i este

formată

din doi medici, un psiholog, un

membru al

societății

civile (reprezentant desemnat de

organizațiil

e

neguvernamentale care

desfășoară activități

în beneficiul persoanelor cu

handicap)

ș

i un asistent social (art.

85). Legea

înființează,

de asemenea,

serviciul de evaluare

complexă

a persoanelor adulte cu handicap, în cadrul

direcțiilor

generale de

asistență socială ș

i

protecția

copilului

județene,

respectiv locale ale sectoarelor municipiului

București

(art. 87

ș

i 88). Rolul

acestui serviciu este acela de a elabora un raport de evaluare

complexă

a

persoanelor care

solicită prestații

în temeiul acestei legi. Pe baza acestui

raport, Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap

evalueaz

ă

gradul de handicap al persoanelor în

cauză,

în conformitate cu criteriile

(medicale, psihologice

ș

i sociale)

ș

i cu grilele stabilite prin ordinul comun al

Ministerului Muncii, Familiei

ș

i

Egalității

de

Ș

anse

ș

i al Ministerului

Sănătății

Publice.

gradele de handicap sunt:

ușor,

mediu, accentuat

ș

i grav. Potrivit art. 35 din

4

HOTĂRÂREA

JIVAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

aceeași

lege, o

persoană

cu handicap grav are dreptul la un asistent personal,

în baza

evaluării

socio-psihomedicale.

ș

i

egalității

de

ș

anse

ș

i ministrul sau aprobat criteriile pentru evaluarea

complexă

a gradului

de handicap

prevăzută

de Legea privind persoanele cu handicap, precum

ș

i

pentru evaluarea scorului ADL (supra, pct.

6).

ș

i accesul

la

asistență

în cazul

amputației.

În acest context,

amputația parțială

ca

afecțiune medicală

este

încadrată

în gradul de handicap mediu. Scorul ADL

în cazul

amputației

se

calculează după

cum

urmează:

-

igienă corporală:

autonomie

–

2 puncte, ajutat

parțial –

1 punct,

dependent

–

0 puncte;

-

îmbrăcare:

autonomie

–

2 puncte, autonomie pentru

îmbrăcare,

dar ajutor

pentru

încălțare –

1 punct, dependent

–

0 puncte;

- mersul la

toaletă:

autonomie

–

2 puncte, ajutat

–

1 punct, ajutat pat

–

0

puncte;

-

continență sfincteriană:

continent

–

2 puncte;

incontinență

ocazional

–

1

punct, incontinent

–

0 puncte;

-

alimentația: mănâncă

singur

–

2 puncte, ajutat pentru

tăiat

cu

cuțitul –

1

punct; dependent

–

0 puncte.

după

cum

urmează

:

- stadiul I - 10 puncte/st. I 10: autonomie

- stadiul II - 8-10 puncte/st. II 8-10: cvasiindependent

- stadiul III - 3-8 puncte/st. III 3-8 -

independență asistată

- stadiul IV - 0

până

la 3 puncte/st. IV 0-3:

dependență totală, necesit

ă

asistent personal

.

precizează că

handicapul mediu este compatibil cu orice

profesie, cu

excepția

celor care

solicită,

de exemplu, ortostatism

ș

i

recomandă,

printre altele, asigurarea cu proteze

ș

i orteze în vederea

activării

în

viața socială fără restricții.

În ceea ce

privește

handicapul grav, ordinul

precizează următoarele

:

„Ancheta socială

are un rol major în stabilirea gradului de autonomie

ș

i a restantului

funcțional,

existând posibilitatea

adaptări

i

la proteze

ș

i a

accesibilizării

mediului, astfel

încât

să

se realizeze, autonom sau cu ajutor

parțial,

pentru perioade limitate ale zilei,

activitățile

de îngrijire

ș

i autoservire. [...]

În

funcție

de rezultatul

evaluării

complexe, persoana poate fi

încadrată

în grad de

handicap grav cu asistent personal în

situația

în care are

pierdută

total capacitatea de

autoservire, autoîngrijire

ș

i

autogospodărire ș

i

necesită

sprijin permanent, sau grav

fără

asistent personal, atunci când

necesită

sprijin

parțial

pentru unele

activități cotidiene.”

II. DREPTUL

UNIUNII EUROPENE

20.

Dispozițiile

relevante din Tratatul privind Uniunea

Europeană

(JO C

202, 7.6.2016) sunt redactate

după

cum

urmează:

5

HOTĂRÂREA

JIVAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

Articolul 2

„Uniunea

se

întemeiază

pe valorile

respectării demnității

umane,

libertății,

democrației, egalității,

statului de drept, precum

ș

i pe respectarea drepturilor omului,

inclusiv a drepturilor persoanelor care

aparțin minorităților.

Aceste valori sunt comune

statelor membre într-o societate

caracterizată

prin pluralism, nediscriminare,

toleranță,

justiție,

solidaritate

ș

i egalitate între femei

ș

i

bărbați.

”

Articolul 6

„(1)

Uniunea

recunoaște

drepturile,

libertățile ș

i principiile

prevăzute

în Carta

drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, astfel cum a fost

adaptată

la 12 decembrie 2007, la Strasbourg, care are

aceeași

valoare

juridică

cu cea

a

tratatelor.

”

21.

Dispoziția relevantă

din Tratatul privind

funcționarea

Uniunii

Europene (OJ C 202, 7.6.2016)

–

care constituie baza

legală,

de exemplu, a

Directivei 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui

cadru general în favoarea

egalității

de tratament în ceea ce

privește

încadrarea

în

muncă ș

i ocuparea

forței

de

muncă,

care interzice discriminarea pe motive

de

apartenență religioasă

sau convingeri, handicap,

vârstă

sau orientare

sexuală –

are

următorul

cuprins:

Articolul 19

„(1) Fără

a aduce atingere celorlalte

dispoziții

din tratate

ș

i în limitele

competențelo

r

pe care acestea le

conferă

Uniunii, Consiliul,

hotărând

în unanimitate, în conformitate

cu o

procedură legislativă specială ș

i cu aprobarea Parlamentului European, poate lua

măsurile

necesare în vederea combaterii

oricărei discriminări

bazate pe sex,

rasă

sau

origine

etnică,

pe religie sau convingeri, pe handicap,

vârstă

sau orientare

sexuală.

”

22.

Dispozițiile

relevante ale Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii

Europene se citesc

după

cum

urmează:

Articolul 25

–

Drepturile persoanelor în

vârstă

„Uniunea recunoaște ș

i

respectă

drepturile

bătrânilor

de a duce o

viață demnă ș

i

independentă ș

i de a participa

la

viața socială ș

i

culturală”.

Articolul 26 - Integrarea persoanelor cu handicap

„Uniunea recunoaște ș

i

respectă

dreptul persoanelor cu handicap de a beneficia de

măsuri

care

să

le asigure autonomia, integrarea

socială ș

i

profesională,

precum

ș

i

participarea la

viața comunității”.

III. DOCUMENTE INTERNA

Ț

IONA

LE

23.

Dispozițiile

relevante din

Convenția Organizației Națiuni

lor Unite

privind drepturile persoanelor cu

dizabilități („CDPD”)

care a fost

ratificată

de România la 31 ianuarie 2011, se citesc

după

cum

urmează:

6

HOTĂRÂREA

JIVAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

Articolul 1

–

Scopul

„Scopul

prezentei

convenții

este de a promova, proteja

ș

i asigura exercitarea

deplină

ș

i în

condiții

de egalitate a tuturor drepturilor

ș

i

libertăților

fundamentale ale omului de

către

toate persoanele cu

dizabilități ș

i de a promova respectul pentru demnitatea lor

intrinsecă.”

Articolul 3 - Principii generale

„Principiile

prezentei

convenții

sunt:

a)

respectarea

demnității

inalienabile, a autonomiei individuale, inclusiv a

libertății

de a face propriile aleger

i

ș

i a

independenței

persoanelor;

[…]”

Articolul 19 -

Viață independentă ș

i integrare în comunitate

„Statele părți

la prezenta

convenție

recunosc dreptul egal al tuturor persoanelor cu

dizabilități

de a

trăi

în comunitate, cu

ș

anse egale cu ale

celorlalți, ș

i vor lua

măsuri

eficiente

ș

i adecvate pentru a se asigura

că

persoanele cu

dizabilități

se

bucură

pe deplin

de acest drept

ș

i de deplina integrare în comunitate

ș

i participare la

viața

acesteia,

inclusiv asigurându-se

că:

a) persoanele cu

dizabilități

au posibilitatea de a-

și

alege locul de

reședință,

unde

ș

i

cu cine

să trăiască,

în

condiții

de egalitate cu

ceilalți, ș

i nu sunt obligate

să trăiască

într-

un anume mediu de

viață;

b) persoanele cu

dizabilități

au acces la o

gamă

de servicii la domiciliu,

rezidențial

e

ș

i alte servicii comunitare de suport, inclusiv la

asistență personală necesară vieții ș

i

integrării

în comunitate, precum

ș

i pentru prevenirea

izolării

sau

segregării

de

comunitate;

c) serviciile

ș

i

facilitățile

comunitare pentru

populație

în general sunt disponibile în

aceeași măsură

persoanelor cu

dizabilități ș

i

răspund

nevoilor

acestora.

”

Articolul 20 - Mobilitatea

personală

„Statele părți

vor lua

măsuri

eficiente pentru a asigura o mobilitate

personală,

în cel

mai înalt grad posibil de

independentă,

a persoanelor c

u

dizabilități,

inclusiv prin:

a) facilitarea

mobilității

persoanelor cu

dizabilități

în modul

ș

i în momentul alese de

acestea

ș

i la un cost accesi

bil;

b) facilitarea accesului persoanelor cu

dizabilități

la mijloace, dispozitive de

mobilitate, tehnologii de asistare

ș

i forme active de

asistență ș

i de intermediere de

calitate, inclusiv prin punerea acestora la

dispoziția

lor, la un cost accesibil

[...]

”

Articolul 28 - Standarde

de

viață ș

i de

protecție socială

adecvate

„1.

Statele

părți

recunosc dreptul persoane

lor cu

dizabilități

la un standard adecva

t de

viață

pentru ele

ș

i familiile lor, inclusiv la

alimentație, îmbrăcăminte ș

i

locuință

adecvate

ș

i la

îmbunătățirea continuă

a

condițiilor

de trai

ș

i vor lua

măsurile

adecvate

pentru a proteja

ș

i promova exercitarea acestui drept

fără

discriminare pe criterii de

dizabilitate

.

părți

recunosc dreptul persoanelor cu

dizabilități

la

protecție socială ș

i

posibilitatea de a se bucura de acest drept

fără

discriminare pe criterii de dizabilitate

ș

i

vor lua

măsurile

adecvate pentru a proteja

ș

i promova respectarea acestui drept, inclusiv

măsuri

pentru: [...]

7

HOTĂRÂREA

JIVAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

b) a asigura accesul persoanelor cu

dizabilități,

în special al femeilor, fetelor

ș

i al

persoanelor vârstnice cu

dizabilități,

la programe de

protecție socială ș

i de diminuare a

sărăciei [...]”

ÎN DREPT

I. ASPECT

PRELIMINA

R

susținut că

fiul reclamantului, domnul Ioan-Dan Jivan, nu

avea niciun interes legitim pentru a continua cererea

formulată

de

tatăl său

defunct

ș

i a solicitat radierea cererii de pe rolul

Curții,

în conformitate cu

art. 37 § 1 lit. c) din

Convenție.

Curții.

La 27 aprilie 2020, fiul

său ș

i singurul

său moștenitor

a informat Curtea

că

dorește să

continue prezenta cerere (supra, pct.

2).

Curtea a admis, în

numeroase rânduri,

că

rudele apropiate ale unui reclamant decedat au dreptul

de a-l înlocui pe reclamant în cadrul procedurii,

dacă

acestea

își exprimă

dorința

de a face acest lucru [a se vedea, printre alte

hotărâri,

Dalban

împotriva României

(MC), nr. 28114/95, pct. 38-39, CEDO;

Mile

Novaković

împotriva

Croației

, nr.

73544/14, pct.

33, 17 decembrie 2020;

Kanal

împotriva Turciei

, nr. 55303/12, pct. 5

ș

i 23, 15 ianuarie 2019].

consideră că

în

speță

nu

există circumstanțe

speciale care

să

o

determine

să

se

abată

de la

jurisprudența

sa

consacrată ș

i este

dispusă să

admită că

fiul reclamantului poate continua cererea

introdusă inițial

d

e

reclamant. În

consecință, excepția ridicată

de Guvern trebuie

să

fie

respinsă

[a se vedea

Mile

Novaković

,

citată

anterior, pct.

34,

ș

i

Hristozov

ș

i

alți

i

împotriva Bulgariei

, nr.

47039/11

ș

i 358/12, pct.

68-75, CEDO 2012

(extrase)].

să

fie

denumit

„reclamantul”

în prezenta

hotărâre, deși

domnul Ioan-Dan Jivan

trebuie

să

fie considerat ca atare (a se vedea

hotărârea

D

alban

,

citată

anterior,

pct. 1).

II. CU

PRIVIRE LA PRETINSA

ÎNCĂLCARE

A ART. 8 DIN

CONVEN

Ț

IE

că,

prin faptul

că

i-au refuzat beneficiul unui

asistent personal, un drept de care ar fi trebuit

să

beneficieze în temeiul legii

(supra, pct.

15-

19),

autoritățile

i-au

încălcat

dreptul la respectarea

vieții

sale

private, în

măsura

în care l-au privat de autonomia sa

ș

i de accesul la lumea

exterioară, forțându

-l astfel

să

se izoleze.

Acesta a invocat art. 8 din

Convenție,

care, în

măsura

în care este relevant,

prevede

următoarele:

„1.

Orice

persoană

are dreptul la respectarea

vieții

sale private

[…]

8

HOTĂRÂREA

JIVAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

autorități

publice în exercitarea acestui drept decât în

măsura

în care acest amestec este

prevăzut

de lege

ș

i

dacă

constituie o

măsură

care,

într-o societate

democratică,

este

necesară

pentru securitatea

națională, siguranța

publică, bunăstarea economică

a

țării, apărarea

ordinii

ș

i prevenirea faptelor penale,

protejarea

sănătății

sau a moralei, ori protejarea drepturilor

ș

i

libertăților altora.”

A. Cu

privire la admisibilitat

e

să decidă

mai întâi

dacă

art. 8 este aplicabil

situației

d

e

fapt din prezenta

cauză

[a se vedea

Denisov împotriva Ucrainei

(MC),

nr. 76639/11,

pct. 93,

25 septembrie 2018,

ș

i

Asociația

ACCEPT

ș

i altele

împotriva României

, nr. 19237/16, pct. 62, 1 iunie 2021].

30.

Noțiunea

de

„viață privată”

în sensul art.

8 din

Convenție

este un

concept larg, care nu se

pretează

unei

definiții

exhaustive

ș

i care include, în

special, dreptul la autodeterminare [a se vedea

Parrillo împotriva Italie

i

(MC), nr. 46470/11, pct. 153, CEDO 2015, cu trimiterile suplimentare]. În

plus,

noțiunea

de autonomie

personală

este un principiu important, care

stă

la

baza

interpretării garanțiilor

consacrate la art. 8 (a se vedea

Pretty împotriva

Regatul Unit

, nr.

2346/02, pct.

61, CEDO 2002-III). Aceasta

privește

un

aspect deosebit de important al

existenței ș

i

identității

reclamantului

–

unul

dintre drepturile fundamentale care

beneficiază

de

protecția

art. 8

din

Convenție

(a se deosebi de

Parrillo

,

citată

anterior, pct. 174).

că

art. 8 este aplicabil de fiecare

dată

când

viața

de zi cu zi a unei persoane este

perturbată,

ci numai în cazurile

excepționale

în care neadoptarea de

către

stat a unor

măsuri

aduce atingere

dreptului acesteia la dezvoltare

personală ș

i dreptului

său

de a stabili

ș

i

menține relații

cu alte persoane

ș

i cu lumea

înconjurătoare.

Persoanei în

cauză

îi revine sarcina de a demonstra

existența

unei

legături

speciale între

situați

a

denunțată ș

i nevoile speciale ale

vieții

sale private [a se vedea

Zehnalovà

ș

i

Zehnal împotriva Republicii Cehe

(dec.), nr. 38621/97, CEDO 2002-V].

că

art. 8 este relevant pentru

plângerile referitoare la fondurile publice menite

să

faciliteze mobilitatea

ș

i

calitatea

vieții reclamanților

cu

dizabilități

(a se vedea

McDonald împotriva

Regatului Unit

, nr.

4241/12, pct.

46, 20 mai 2014, cu trimiterile

suplimentare).

hotărârea

în cauza

Pretty

, Curtea a statuat

că însăși esența

Convenției constă

în respectarea

demnității

umane

ș

i

libertății

umane

;

într-

adevăr, noțiunea

de calitate a

vieții capătă

sens în special din perspectiva

art. 8, având în vedere

că,

într-o

epocă

în care medicina a devenit tot mai

complexă ș

i

speranța

de

viață

a crescut, multe persoane se tem

să

nu fie

forțate

să rămână

în

viață până

la o

vârstă

foarte

înaintată

sau într-o stare de

degradare

fizică

sau

mentală avansată,

ceea ce contravine convingerilor

puternice ale acestora legate de sine

ș

i de identitatea lor

personală

(a se vedea

Pretty

,

citată

anterior, pct

.

65).

Deși

faptele din

speță diferă

în mod

9

HOTĂRÂREA

JIVAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

semnificativ de cele din cauza

Pretty

,

citată

anterior, în

măsura

în care

reclamantul din prezenta

cauză consideră că

nivelul

asistenței

acordate de

autorități

l-a

forțat să

se izoleze

ș

i l-a privat de autonomia sa (supra, pct.

28),

ș

i el s-a confruntat, la rândul

său,

cu posibilitatea de a

trăi

într-un mod care

contravenea convingerilor sale puternice legate de propria

persoană ș

i

identitate (a se vedea,

mutatis mutandis

,

McDonald

,

citată

anterior, pct. 47).

speță, situația reală

a reclamantului era

gravă:

acesta era

bătrân,

imobilizat, suferea de

incontinență parțială ș

i avea nevoie de ajutor pentru

activitățile

sale zilnice (supra, pct.

5).

Din cauza

stării

sale de

sănătate,

în

contextul

condițiilor

sale de

viață,

s-a constatat

că

reclamantul avea nevoie de

ajutor constant (supra, pc

t.6,

7

ș

i8).

Astfel,

autorităților naționale

li s-a cerut

să

realizeze aprecieri care au avut efecte asupra autonomiei

ș

i

demnității

personale a reclamantului

ș

i, prin urmare, asupra

exercitării

de

către

acesta a

dreptului la respectarea

vieții

private, astfel cum este garantat de art. 8 § 1 din

Convenție

[a se vedea

mutatis mutandis

,

Pretty

,

citată

anterior, pct. 61

ș

i 67;

McDonald

, pct.

47;

Pentiacova

ș

i

alții

împotriva Moldovei

(dec.),

nr. 14462/03, CEDO 2005-I].

consideră că

refuzul de a încadra starea

reclamantului în gradul de handicap grav care necesita un asistent personal

putea

să aibă

un impact asupra

exercitării

de

către

acesta a dreptului

său

la

respectarea

vieții

private, astfel cum este garantat de art. 8 § 1 din

Convenție.

În

consecință,

art. 8 este aplicabil faptelor din prezenta

cauză.

privire la alte motive de inadmisibilita

te

constată că

plângerea nu este nici

vădit

nefondată,

nici

inadmisibilă

pentru alte motive enumerate la art.

35 din

Convenție.

Prin urmare, trebuie

să

fie

declarată admisibilă.

B. Cu

privire la fon

d

părților

(a) Reclamantul

susținut că autoritățile naționale

nu au efectuat o

evaluare

complexă

a cazului

său,

care implica aprecierea tuturor

afecțiunilo

r

sale medicale

ș

i a

dificultăților

sociale coroborate, în conformitate cu legea.

(b) Guvernul

răspuns că

evaluarea gradului de handicap este un proces

complex, realizat de

autorități

în cazul reclamantului în conformitate cu

legislația ș

i standardele aplicabile: aceasta s-a bazat pe evaluarea

situației

sale

medicale

ș

i psihologice, a contextului social,

educațional

ș

i profesional,

precum

ș

i a

abilităților/capacităților

sale

ș

i a gradului

său

de

dependență.

10

HOTĂRÂREA

JIVAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

Astfel,

autoritățile

au efectuat o evaluare

globală

a situ

ației

personale

ș

i

sociale a reclamantului.

internă

a fost

amănunțită/temeinică,

toate probele

de la dosar au fost examinate, iar decizia

finală

s-a întemeiat pe o examinare

directă ș

i

globală

a

situației

personale a reclamantului. Din perspectiva

principiului

subsidiarității/în

conformitate cu principiul

subsidiarității,

Curte

a

nu ar trebui

să pună

sub semnul

întrebării constatările instanțelor naționale.

Curții

(a) Principii

general

e

40.

Deși

obiectul art

.

8 este, în

esență,

acela de a proteja persoanele

particulare împotriva

ingerințelor

arbitrare ale

autorităților

publice, acesta nu

se

limitează

la obligarea statului

să

se

abțină

de la astfel de

ingerințe:

pe

lângă

acest angajament în

esență

negativ/ negativ fundamental, pot exista

obligații

pozitive inerente

respectării

efective a

vieții

private. Aceste

obligații

pot

implica adoptarea unor

măsuri

menite

să

garanteze respectarea

vieții

private

chiar

ș

i în sfera

relațiilor

dintre persoane particulare.

Deși

delimitarea dintre

obligațiile

pozitive

ș

i

obligațiile

negative care îi revin statului în temeiul

Convenției

nu se

pretează

unei

definiții

precise, principiile aplicabile sunt

totuși

similare. În special, în ambele contexte, trebuie avut în vedere echilibrul

just ce trebuie realizat între interesele concurente, iar statul

beneficiază

de o

anumită marjă

de apreciere în ambele

situații

[a se vedea

Evans împotriva

Regatului Unit

(MC), nr. 6339/05, pct. 75, CEDO 2007-I].

că

o serie de cauze referitoare la

finanțarea

îngrijirilor

ș

i tratamentelor medicale intrau în sfera posibilelor

obligați

i

pozitive, întrucât

reclamanții

s-au plâns, în

esență,

nu de

acțiunile

statelor

pârâte, ci de lipsa lor de

acțiune

[a se vedea, de exemplu,

Sentges împotriv

a

Țărilor

de Jos

(dec.), nr. 27677/02, 8 iulie 2003,

ș

i

Pentiacova

ș

i

alții

, citate

anterior]. Aceste cauze privesc refuzul statului de a acorda

finanțare

pentr

u

echipamente

ș

i/sau tratamente medicale. Întrucât prezenta

cauză privește

d

e

asemenea, în cele din

urmă,

refuzul de a-i acorda reclamantului dreptul la o

asistență adecvată

(ca urmare a

deficienței

sale medicale cu privire la care se

pretinde

că

a fost

greșit încadrată,

a se vedea supra, pct.

10,

12

ș

i

13),

Curtea

este

pregătită să

o abordeze ca implicând

obligația pozitivă

a statului de a

asigura exercitarea de

către

reclamant a dreptului la respectarea

vieții

sale

private (a se deosebi de cauza

McDonald

,

citată

anterior, pct.

48, pe care

Curtea a abordat-o din perspectiva unei

ingerințe

în exercitarea dreptului în

cauză,

în

măsura

în care aceasta privea retragerea unui beneficiu preexistent).

reiterează

faptul

că,

în general, statului i se

acordă

o

marjă

amplă

de apreciere în temeiul

Convenției

în

privința

unor chestiuni de

politică

generală,

inclusiv în

privința

politicilor sociale, economice

ș

i (în materie) de

sănătate

(a se vedea, de exemplu,

McDonald

,

citată

anterior, pct

.

54, cu

trimiterile suplimentare). Cu toate acestea, în cazul în care restrângerea unor

11

HOTĂRÂREA

JIVAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

drepturi fundamentale se

aplică

(unei persoane care

aparține)

unui grup

deosebit de vulnerabil din societate, care a suferit o discriminare

considerabilă

în trecut, precum persoanele cu

dizabilități

sau persoanel

e

vârstnice dependente, atunci marja de apreciere a statului este

restrâns

ă

considerabil

ș

i trebuie

să

existe motive foarte solide pentru a impune

restricțiile

în

cauză

(a se vedea

Guberina împotriva

Croației

, nr. 23682/13,

pct. 73,

22 martie 2016, în contextul

discriminării

unui copil cu handicap

fizic;

Alajos Kiss împotriva Ungariei

, nr. 38832/06, pct. 42, 20 mai 2010, în

contextul restrângerii dreptului de vot al unei persoane cu handicap mintal,

ș

i

Cînța

împotriva României

, nr.

3891/19, pct.

41, 18 februarie 2020, în

contextul restrângerii dreptului de vizitare al unui

părinte

care suferea de o

tulburare/afecțiune psihică).

(b) Aplicarea

acestor principii faptelor din prezenta

cauză

subliniază

pentru început

că

Legea privind persoanele cu

handicap prevede

protecția

persoanelor cu handicap în lumina principiilor

directoare consacrate de

această

lege, inclusiv libertatea de alegere,

incluziunea

socială ș

i respectarea nevoilor specifice ale persoanelor în

cauză

.

Nivelul de

protecție

acordat se

bazează

pe o evaluare

complexă ș

i

personalizată

prin care se

stabilește

gradul de handicap al unei persoane.

Această

evaluare trebuie

să

se bazeze nu numai pe date/acte medicale, ci

ș

i

pe

alți

indicatori ai gradului de autonomie al persoanei în

cauză

(sau ai lipsei

autonomiei acesteia),

analizați

în

funcție

de

condițiile

sale de

viață

(supra,

pct.

14

ș

i

16-

19).

Convenția

privind drepturile persoanelor cu

dizabilități

(CDPD), la care statul pârât este parte,

recunoaște că

persoanele cu

dizabilități

sunt

subiecți

cu drepturi depline

ș

i titulari de drepturi (supra, pct.

23).

CDPD

încurajează

respectarea

demnității,

autonomiei individuale

ș

i

independenței.

ș

i 28 din CDPD sunt deosebit

de relevante pentru prezenta

cauză.

Statul pârât, în calitate de parte la

această

convenție,

a recunoscut drepturile egale ale tuturor persoanelor cu

dizabilități

ș

i dreptul acestora la un standard de

viață ș

i o

protecție socială

adecvate

ș

i s-

a angajat

să

ia

măsuri

eficiente

ș

i adecvate pentru a ajuta persoanele cu

dizabilități să trăiască

independent

ș

i

să

fie integrate în comunitate

ș

i

să

asigure mobilitatea

personală

a acestora (supra, pct.

23).

cerințelor

din

legislația internă,

serviciile sociale au apreciat

că

reclamantul se afla într-o stare de

dependență totală,

care necesita un

asistent personal care

să răspundă

nevoilor sale de

bază

(supra, pct.

6-

8).

Comisia a încadrat

afecțiunea

de care suferea reclamantul în gradul de

handicap mediu (supra, pct.

10).

Cu alte cuvinte, aceasta a apreciat

că

reclamantul era în

măsură să

realizeze

activitățile

zilnice

fără

ajutorul unui

asistent personal.

Această

apreciere a fost

împărtășită ș

i de

instanța

de apel,

ultima

instanță națională

care a examinat fondul cauzei

ș

i prima care a respins

cererea reclamantului (supra, pct.

13).

Curtea nu poate decât

să

observe

că

12

HOTĂRÂREA

JIVAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

aceste

constatări contrastează

evident cu

situația deosebită

a reclamantului,

astfel cum este

explicată

în detaliu în raportul din 25 septembrie 2017 (supra,

pct.

8).

În acest context, Curtea

observă că

posibilitatea de a-i acorda

reclamantului sprijinul unui asistent personal era p

revăzută

de lege (supra,

pct.

15-

19).

subsidiarității,

nu este de

competența Curții să

înlocuiască

opiniile

autorităților naționale

cu cele proprii

ș

i

să

interpreteze

ș

i

să

aplice dreptul intern (a se vedea,

mutatis mutandi

s

,

Z împotriva Finlande

i

,

25 februarie 1997, pct. 98,

Culegere de

hotărâri ș

i decizii

1997-I,

ș

i

G

lor

împotriva

Elveției

, nr.

13444/04, pct.

91, CEDO 2009). Cu toate acestea,

instanțele naționale, cărora

le revine

această sarcină,

trebuie

să

interpreteze

dreptul intern într-un mod care

să

respecte

obligațiile

ce revin statului în

temeiul

Convenției.

această privință,

Curtea nu poate decât

să

observe

că

aprecierea

Comisiei

ș

i a

instanței

de apel s-a axat pe

afecțiunea medicală principală

a

reclamantului,

ș

i anume

amputația parțială

a unui picior (supra, pct.

13),

recunoscând

însă,

în

același

timp, gravitatea

stării

sale

ș

i lipsa de sprijin

(supra, în special pct.

13).

În plângerile sale în

fața autorităților,

reclamantul

a invocat argumente referitoare la

situația

sa (mai)

generală,

atât cea

medicală,

cât

ș

i cea

socială, ș

i a furnizat probe în

susținerea acțiunii

sale

(supra, pct.

9

ș

i

11).

În opinia

Curții,

aceste argumente erau specifice,

relevante

ș

i importante, iar Guvernul nu a

susținut

altfel. Cu toate acestea,

nici Comisia, atunci când a emis certificatul din 20 decembrie 2018 (supra,

pct.

10),

nici

instanța

de apel, în

hotărârea

sa

definitivă

din 22 mai 2019

(supra, pct.

13),

nu le-au abordat în mod explicit.

ș

i la respectarea

demnității

sale nu pare

să

fi fost luat în considerare în cadrul

evaluărilor

interne în

cauză

(certificatul Comisiei sau decizia

instanței

de apel). Nici

condițiile

sale de

viață ș

i nici lipsa unei

rețele

de sprijin

–

furnizat fie de

vecini, fie de familia sa

–

nu au fost

menționate

în aceste decizii. În plus,

autoritățile

nu au

ț

inut seama de vârsta reclamantului

ș

i nici de faptul

că

acesta

ș

i-a pierdut piciorul la vârsta de optzeci

ș

i cinci de ani (supra, pct.

5).

Nici

implicațiile

pe care trebuie

să

le fi avut o astfel de schimbare

drastică

asupra

vieții

unei persoane în

vârstă

nu au fost

menționate

în

evaluările

interne.

Deciziile contestate nu includ nicio

explicație

referitoare la

discrepanța

evidentă

dintre

situația specială

a reclamantului, care implica lipsa

autonomiei

ș

i a sprijinului,

ș

i constatarea potrivit

căreia,

în temeiul

legislației

interne, acesta nu avea dreptul la un asistent personal. Ca urmare a acestor

decizii, reclamantul a fost

lăsat să

se descurce

singur/să își

poarte singur de

grijă,

iar

autoritățile

nu au propus niciun aranjament practic alternativ pentru

a-i asigura sprijinul constant de care avea nevoie.

cauză diferă

de

situația

din cauzele

Sentges

ș

i

Pentiacova

ș

i

alții

(ambele citate anterior), referitoare la refuzul

statului de a oferi

finanțare

pentru echipamente

ș

i/sau tratamente medicale

13

HOTĂRÂREA

JIVAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

suplimentare,

deși reclamanții

dispuneau deja de

asistență ș

i tratament

gratuite. Aceste cauze, declarate inadmisibile de Curte, nu priveau o pierdere

completă

a autonomiei, precum cea cu care s-a confruntat reclamantul în

speță.

Chestiunea în

discuție

în

speță

nu

privește

alegerea de a acorda îngrijiri

de

bază

sau îngrijiri suplimentare, mai costisitoare

–

care, fiind un aspect legat

de alocarea de

către

stat a unor resurse limitate,

ț

ine de marja de apreciere a

statului (supra, pct.

42,

ș

i

hotărârea

în cauza

Pentiacova

ș

i

alții

,

citată

anterior)

–

, ci mai

degrabă

asigurarea unui nivel adecvat de îngrijire

ș

i de

demnitate, astfel cum prevede legea

ș

i în conformitate cu interpretarea

acesteia în lumina obiectivelor

ș

i principiilor sale (supra, pct.

15-

19).

51.

Ț

inând seama de obiectul litigiului din perspectiva reclamantului,

precum

ș

i de vulnerabilitatea sa g

enerală –

care impunea o

protecție sporită

din partea

autorităților

(supra, pct.

42)

–

Curtea trebuie

să

se

convingă că

statul a

păstrat

un echilibru echitabil între interesele publice

ș

i private

concurente aflate în joc.

ș

i în pofida rolului

său

subsidiar

ș

i a marjei de apreciere acordate statului pârât, Curtea

consideră

că autoritățile

interne nu au

făcut

ceea ce era rezonabil în

circumstanțele

cauzei pentru a-i garanta reclamantului, o

persoană

în

vârstă

cu handicap,

protecția efectivă

a dreptului

său

la respectarea

vieții

sale private,

nepăstrând

astfel echilibrul echitabil

prevăzut

la art. 8.

constată că

a fost

încălcat

art. 8

din

Convenție.

III. CU

PRIVIRE LA PRETINSA

ÎNCĂLCARE

A ART. 6 DIN

CONVEN

Ț

IE

că

procedura

internă

a durat prea mult

ș

i

că,

prin

întârzierea

examinării acțiunii

sale,

instanța națională

nu a

ț

inut seama de

vârsta lui

ș

i de

dificultățile

cu care se confrunta în

viața

sa de zi cu zi. Acest

a

a invocat art.

6 din

Convenție,

care, în

măsura

în care este relevant, are

următorul

cuprins:

„Orice persoană

are dreptul la judecarea [...] într-un termen rezonabil a cauzei sale,

de

către

o

instanță

[...], care va

hotărî

[...] asupra

încălcării

drepturilor

ș

i

obligațiilor

sale

cu caracter civil

[...]

”

susținut că

reclamantul nu a epuizat

căile

de atac interne

disponibile, în

măsura

în care nu a folosit calea de atac compensatorie

prevăzută

de Codul civil.

că,

din cauza vârstei sale, a problemelor de

sănătate ș

i a lipsei de resurse financiare, acesta ar fi trebuit

să

fie exonerat de

obligația

de a exercita calea de atac

indicată

de Guvern.

că,

începând cu 22 martie 2015, o

acțiune

în

despăgubire

constituie o cale de atac

internă efectivă

pentru capetele de cerere

formulate de

reclamanți

cu privire la durata procedurii interne (a se vedea

14

HOTĂRÂREA

JIVAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

Brudan împotriva Românie

i

, nr. 75717/14, pct. 86

ș

i 88, 10 aprilie 2018). De

atunci, a reiterat în mod constant aceste

constatări

(a se vedea, în special,

George-Laviniu

Ghiurău

împotriva României

, nr. 15549/16, pct. 50, 16 iunie

2020;

Marius Alexandru

ș

i Marinela

Ș

tefan împotriva României,

nr. 78643/11,

pct. 112,

24 martie 2020;

Jidic împotriva Românie

i,

nr. 45776/16, pct. 57, 60-61, 18 februarie 2020). Curtea nu are niciun motiv

să

considere

că,

oricât de

dificilă

era

situația

reclamantului, aceasta era de

natură să

îl

scutească

de

obligația

de a se prevala de

această

cale de atac.

consecință, excepția

Guvernului privind neepuizarea

căilor

de atac

interne trebuie

să

fie

admisă.

Acest

capăt

de cerere trebuie respins în temei

ul

art. 35 § 1

ș

i § 4 din

Convenție

pentru neepuizarea

căilor

de atac interne.

IV. CU PRIVIRE LA APLICAREA ART. 41 DIN CONVEN

Ț

IE

Convenție

prevede

:

„Dacă

Curtea

declară că

a avut loc o

încălcare

a

Convenției

sau a protocoalelor sale

ș

i

dacă

dreptul intern al înaltei

părți

contractante nu permite decât o

înlăturare

incompletă

a

consecințelor

acestei

încălcări,

Curtea

acordă părții

lezate,

dacă

este cazul,

o

reparație echitabilă.”

A. Prejudiciu

românești

(RON) [aproximativ 530

euro (EUR)] cu titlu de

despăgubire

pentru prejudiciul material, reprezentân

d

suma

suplimentară

pe care ar fi trebuit

să

o

primească

începând din octombrie

2017

ș

i

până

în aprilie 2020

dacă

i s-ar fi acordat

prestațiile/beneficiile

pentr

u

un handicap grav, în locul celor pentru un handicap mediu. De asemenea,

acesta a solicitat 50 000 EUR cu titlu de

despăgubire

pentru prejudiciul moral.

susținut că

reclamantul nu a furnizat niciun document

justificativ în sprijinul

pretenției

sale privind prejudiciul material

ș

i, prin

urmare, a solicitat

Curții să

o

respingă.

Acesta a

susținut,

de asemenea,

că

pretenția

privind prejudiciul moral este

excesivă ș

i

că

o constatare a unei

încălcări

ar trebui

să

constituie o

reparație echitabilă suficient

ă.

încălcării

constatate

ș

i

pronunțându

-se în

echitate, Curtea

acordă

fiului reclamantului 8

000 EUR cu titlu de

despăgubire

pentru prejudiciul material

ș

i pentru prejudiciul moral, plus orice

sumă

ce poate fi

datorată

cu titlu de impozit.

B. Cheltuieli

de

judecată

EUR) pentru cheltuielile de

judecată

efectuate în

fața instanțelor naționale ș

i

în

fața Curții,

reprezentând onorariile

avocaților ș

i taxele

poștale.

Acesta a

prezentat facturi în

susținerea

acestei

pretenții.

pretenții.

15

HOTĂRÂREA

JIVAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

jurisprudenței Curții,

un reclamant are dreptul la rambursarea

cheltuielilor de jud

ecată

numai în

măsura

în care se

stabilește

caracterul real,

necesar

ș

i rezonabil al acestora. În prezenta

cauză, ț

inând seama de

documentele aflate în posesia sa

ș

i de criteriile

menționate

mai sus, Curtea

consideră

rezonabil

să

acorde suma de 300 EUR pentru toate cheltuielile de

judecată,

plus orice

sumă

ce poate fi

datorată

de fiul reclamantului cu titlu d

e

impozit

.

C. Dobânzi

moratori

i

consideră

necesar ca rata dobânzilor moratorii

să

se întemeieze

pe rata dobânzii

facilității

de împrumut marginal,

practicată

de Banca

Centrală Europeană, majorată

cu trei puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,

1.

hotărăște

că

fiul

ș

i

moștenitorul

reclamantului are calitatea

procesuală

d

e

a continua prezenta

procedură

în locul reclamantului

;

2.

declară

cererea

admisibilă

în ceea ce

privește capătul

de cerere formulat

în temeiul art. 8 din

Convenție ș

i

inadmisibilă

în ceea c

e

privește

celelalte

capete de cerere;

3.

hotărăște

că

a fost

încălcat

art. 8 din

Convenție;

4.

hotărăște

(a)

că

statul pârât trebuie

să plătească

fiului reclamantului, în termen de

trei luni de la data

rămânerii

definitive a

hotărârii,

în conformitate cu

art. 44 § 2 din

Convenție, următoarele

sume care trebuie convertite în

moneda

națională

a statului pârât la rata de schimb

aplicabilă

la data

plății:

(i) 8 000

EUR (opt mii de euro), cu titlu de

despăgubire

pentru

prejudiciul material

ș

i prejudiciul moral, plus orice

sumă

ce poate

fi

datorată

cu titlu de impozi

t;

(ii) 300 EUR (trei sute de euro), plus orice

sumă

ce poate fi

datorată

de fiul reclamantului cu titlu de impozit, pentru cheltuielile de

judecată;

(b)

că,

de la expirarea termenului de trei luni

menționat ș

i

până

la

efectuarea

plății,

aceste sume trebuie majorate cu o

dobândă simplă,

la

o

rată anuală egală

cu rata dobânzii

facilității

de împrumut marginal

practicată

de Banca

Centrală Europeană, majorată

cu trei puncte

procentuale

;

16

HOTĂRÂREA

JIVAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

5.

Respinge

cererea de acordare a unei

reparații

echitabile pentru celelalte

capete de cerere.

Redactată

în limba

engleză ș

i

comunicată

în scris la 8 februarie 2022, în

temeiul art. 77 § 2

ș

i art. 77 § 3 din Regulamentul

Curții.

Ilse Freiwirt

h

Yonko Grozev

Grefier adjunct

Președinte

17