PRÉSTIMO - PRESTÍGIO IMOBILIÁRIO S.A. c. PORTUGAL

Publicată pe 14 martie 2022 SECȚIUNEA 4 Cerere nr. 23720/17 PRESTIMO - PRESTÍGIO IMOBILIÁRIO S.A. împotriva Portugaliei introdusă la 14 martie 2017 comunicată la 21 februarie 2022 lipsa de claritate și previzibilitate, în momentul faptelor din speță, a dreptului și jurisprudenței interne în materie de acțiune împotriva unei hotărâri pronunțate în primă instanță de instanța administrativă și fiscală de la Lisabona, în timp ce acesta se pronunța în formațiune de judecător unic. Invocând art. 6 alin. (1), 13 și 14 din Convenție, recurenta se plânge de o încălcare a principiului securității juridice și a dreptului său de a avea acces la o instanță de judecată. Întrebări adresate părților Hotărârea Tribunalului Central Administrativ din Sud care declară recursul recurentei inadmisibile i-a încălcat dreptul de acces la o instanță garantată prin art. 6 alin. (1) din Convenție În special 1.1.

Interpretarea de către Tribunalul Central Administrativ de la Lisabona a articolului 27 alineatul (1) litera (i) și a articolului 2 din Codul de procedură în fața instanțelor administrative (inclusiv CPTA) a fost suficient de clară și previzibilă în momentul în care reclamanta și-a introdus acțiunea (a se vedea Zubac c. Croația [GC], nr 40160/12, § 87-89, 5 aprilie 2018) A existat, în momentul faptelor, o divergență de jurisprudență profundă și persistentă la nivel național cu privire la calea de atac împotriva deciziilor instanțelor administrative luate în calitate de judecător unic în temeiul articolului 27 alineatul (1) litera (i) din CTTA (a se vedea Santos Pinto c. Portugalia, nr 39005/04, § 42, 20 mai 2008, Ferreira Santos Pardalc.

Portugalia, 30123/10, §§ 42, 47 și 49, 30 iulie 2015 și Paroses greco-catolic Lupeni și alții [GC], n 76943/11, § 116, 119 și 132, CEDO 2016 (extracturi))

Publiée le 14 mars 2022

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 23720/17

PRÉSTIMO - PRESTÍGIO IMOBILIÁRIO S.A.

contre le Portugal introduite le 14 mars 2017 communiquée le 21 février 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne l’absence alléguée de clarté et de prévisibilité, au moment des faits de l’espèce, du droit et de la jurisprudence internes en matière de recours contre une décision rendue, en première instance, par le tribunal administratif et fiscal de Lisbonne alors qu’il statuait en formation de juge unique. Invoquant les articles 6 § 1, 13 et 14 de la Convention, la requérante se plaint d’une atteinte au principe de la sécurité juridique et à son droit d’accès à un tribunal.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. La décision du tribunal central administratif du Sud déclarant le recours de la requérante irrecevable a-t-elle porté atteinte à son droit d’accès à un tribunal garanti par l’article 6 § 1 de la Convention ? En particulier : 1.1.

L’interprétation faite par le tribunal central administratif de Lisbonne de l’article 27 §§ 1 i) et 2 du Code de procédure devant les tribunaux administratifs (« CPTA ») était-elle suffisamment claire et prévisible au moment où la requérante a introduit son recours (voir Zubac c. Croatie [GC], n o 40160/12, §§ 87-89, 5 avril 2018) ? 2. Existait-il, au moment des faits, une divergence de jurisprudence profonde et persistante au niveau national concernant la voie de recours à utiliser contre les décisions des tribunaux administratifs prises en formation de juge unique aux termes de l’article 27 § 1 i) du CPTA (voir Santos Pinto c. Portugal , n o 39005/04, § 42, 20 mai 2008, Ferreira Santos Pardal c. Portugal , n o 30123/10, §§ 42, 47 et 49, 30 juillet 2015, et Paroisse gréco-catholique Lupeni et autres c. Roumanie [GC], n o 76943/11 , §§ 116, 119 et 132, CEDH 2016 (extraits)) ?