ABBATICCHIO c. ITALIE

Publicat pe 14 martie 2022 Prima secțiune Cerere nr. 54595/15 Flavio ABBATICCHIO împotriva Italiei introdusă la 23 octombrie 2015 comunicată la 21 februarie 2022 CU PRIVIRE LA L 1841 din 23 februarie 2012) pe motiv că faptele contestate nu au fost produse (attuat el fatto non-susistist mai). Cu toate acestea, prin aceeași hotărâre, GUP consideră că recurentul a comis alte infracțiuni care țin de domeniul fiscal (declarație omisă prevăzută la art. 5 din Decretul legislativ nr. 74 din 2000 ; emiterea de facturi sau alte documente pentru operațiuni financiare inexistente prevăzute la art. 8 din Decretul legislativ nr. 74 din 2000; mascarea sau distrugerea documentelor contabile prevăzute la art. 10 din Decretul legislativ nr. 74 din 2000), care nu au făcut obiectul procedurilor penale.

GUP a transmis cazul la Parchet în vederea exercitării acțiunii penale împotriva noilor infracțiuni constatate. Procedura penală privind infracțiunile de natură fiscală este pendinte. Prin decretul depus la 4 martie 2014, Tribunalul din Bari, specializat în aplicarea măsurilor preventive, a dispus confiscarea tuturor bunurilor care aparțin reclamantului dobândit între 2002 și 2009, decizia a fost confirmată de instanța din Bari și de Curtea de Casație (hotărârea depusă la 30 aprilie 2015). faptul că: (a) GUP de Bari a demonstrat că reclamantul a comis infracțiunile prevăzute la articolele 5, 8 și 10 din Decretul legislativ nr. 74 din 2000; (b) reclamantul a săvârșit infracțiunea de declarare frauduloasă prin utilizarea facturilor sau a altor documente pentru operațiuni inexistente prevăzute la art. 2 din Decretul legislativ nr. 74 din 2000. Invocând art. 6 alineatul (2) din convenție, reclamantul se plânge de o încălcare a principiului prezumției de nevinovăție.

Întrebări cu privire la părți Reclamantul a epuizat căile de atac interne, așa cum prevede art. 35 alineatul (1) din convenție, pentru a contesta încălcarea principiului prezumției de nevinovăție? În caz contrar, reclamantul dispunea de o cale de atac eficientă în sensul acestei dispoziții pentru a se plânge de încălcarea articolului 6 alineatul (2) din convenție?

Având în vedere că procedura penală inițiată împotriva reclamantului pentru infracțiunile prevăzute la articolele 5, 8 și 10 din Decretul legislativ nr. 74 din 2000 a fost pendinte în momentul aplicării măsurii de prevenire, motivele prezentate de instanțele naționale pentru a justifica aplicarea confiscării și, în special, afirmațiile privind răspunderea penală a reclamantului sunt compatibile cu respectarea principiului prezumției de nevinovăție garantate prin art. 6 alineatul (2) din convenție ( Allen c. Regatul Unit [GC], nr 25424/09, CEDO 2013) Reclamantul a fost acuzat sau condamnat pentru că a comis infracțiunea prevăzută la art. 2 din Decretul legislativ nr. 74 din 2000? În caz contrar, motivele prezentate de instanțele naționale pentru a justifica aplicarea confiscării și, în special, afirmațiile privind răspunderea penală a reclamantului sunt compatibile cu principiul prezumției de nevinovăție garantate prin art. 6 alineatul (2) din convenție

Publié le 14 mars 2022

PREMIÈRE SECTION

Requête n o 54595/15 Flavio ABBATICCHIO contre l’Italie introduite le 23 octobre 2015 communiquée le 21 février 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

Accusé d’usure, le requérant fut acquitté par le juge de l’audience préliminaire ( giudice dell’udienza preliminare ) (« le GUP ») du tribunal de Bari (arrêt n o 1841 du 23 février 2012) au motif que les faits contestés ne s’étaient pas produits (« perché il fatto non sussiste »). Cependant, par le même arrêt, le GUP estima que le requérant avait commis d’autres infractions pénales relevant de la matière fiscale (déclaration omise prévue par l’article 5 du décret législatif n o 74 de 2000 ; émission de factures ou autres documents pour des opérations financières inexistantes prévue par l’article 8 du décret législatif n o 74 de 2000 ; occultation ou destruction de documents comptables prévue par l’article 10 du décret législatif n o 74 de 2000) qui ne faisaient pas l’objet de la procédure pénale.

Le GUP transmit le dossier au parquet afin d’exercer l’action pénale à l’égard des nouvelles infractions constatées. La procédure pénale concernant les infractions de nature fiscale est pendante.

Par un décret déposé le 4 mars 2014, le tribunal de Bari spécialisé dans l’application des mesures de prévention ordonna la confiscation de tous les biens appartenant au requérant acquis entre 2002 et 2009. La décision fut confirmée par la cour d’appel et par la Cour de cassation (arrêt déposé le 30 avril 2015). La mesure de la confiscation se fondait notamment sur le fait que : a) le GUP de Bari avait prouvé que le requérant avait commis les délits prévus par les articles 5, 8 et 10 du décret législatif n o 74 de 2000 ; b) le requérant avait commis le délit de déclaration frauduleuse moyennant l’utilisation de factures ou autres documents pour des opérations inexistantes prévu par l’article 2 du décret législatif n o 74 de 2000. Invoquant l’article 6 § 2 de la Convention, le requérant se plaigne d’une violation de principe de la présomption d’innocence.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le requérant a-t-il épuisé les voies de recours internes, comme l’exige l’article 35 § 1 de la Convention, afin de contester la violation du principe de la présomption d’innocence ? Dans la négative, le requérant disposait-il d’un recours effectif au sens de cette disposition afin de se plaindre de la violation alléguée de l’article 6 § 2 de la Convention ? 2. Compte tenu du fait que la procédure pénale entamée contre le requérant pour les délits prévus par articles 5, 8 et 10 du décret législatif n o 74 de 2000 était pendante au moment de l’application de la mesure de prévention, les motifs avancés par les juridictions nationales pour justifier l’application de la confiscation et, plus en particulier, les affirmations concernant la responsabilité pénale du requérant sont-elles compatibles avec le respect du principe de la présomption d’innocence garantie par l’article 6 § 2 de la Convention ( Allen c. Royaume-Uni [GC], n o 25424/09, CEDH 2013) ? 3. Le requérant a-t-il été accusé ou condamné pour avoir commis l’infraction prévue par article 2 du décret législatif n o 74 de 2000 ? Dans la négative, les motifs avancés par les juridictions nationales pour justifier l’application de la confiscation et, plus en particulier,

les affirmations concernant la responsabilité pénale du requérant sont-elles compatibles avec le respect du principe de la présomption d’innocence garantie par l’article 6 § 2 de la Convention ?