Publicat la 14 martie 2022 CINCEA SECȚIUNE Cererea nr. 12767/21 Jean-Paul LEFEBVRE împotriva Franței introdusă la 26 februarie 2021, comunicată la 21 februarie 2022 DE LA LIMBARE Cererea se referă la condamnarea reclamantului, consilier municipal și președinte al unui grup de opoziție la primarul comunei, pentru calomnie din cauza vorbirii publicate pe peretele contului său Facebook. La 30 decembrie 2014, reclamantul a scris procurorului districtual al Republicii Bobigny pentru a-i semnala diversele abateri comise în cadrul achizițiilor publice de societatea anonimă d a economiei mixte (SAEM) N., responsabilă cu gestionarea unei părți din parcul de locuințe sociale al comunei sale. La sfârșitul unei anchete preliminare, procurorul a citat nouă persoane în fața tribunalului corecțional, inclusiv președintele și directorul SAEMN, precum și dl G., consilier municipal și dl K.M. Procedura ar fi în curs de desfășurare în prezent. În plus, la 19 iulie 2016, domnul G. a fost victima mai multor focuri de armă. K.M., identificat ca fiind unul dintre autorii faptelor, a fost condamnat definitiv în 2019 la cinci ani de închisoare pentru violență agravată. În timpul acestui proces, apărarea lui K.M. l-a numit pe directorul general al SAEM N. ca martor. În acest context, reclamantul a publicat pe peretele contului său Facebook, la 20 iulie 2016: În răspunsul său, SAEM N., care face obiectul acestui comentariu, a citat reclamantul în fața tribunalului corecțional. Prin hotărârea din 12 iunie 2018, tribunalul corecțional din Paris l-a relaxat pe solicitant, considerând că citația era inadmisibilă, SAEM N.n., întrucât nu era vizată în mod nominal, nici identificabilă, în cuvintele publicate de solicitant. Societatea interjet a apelat, dar nu și la procurorul public. La 20 martie 2019, Curtea de Apel din Paris a considerat că acțiunea publică n a fost mai în discuție, întrucât instanța nu a luat în considerare recursul și că aceaceasta a fost sesizată numai cu acțiunea civilă a SAEMN. Ea a infirmat hotărârea și a considerat că reclamantul a comis o abatere civilă de drept la despăgubire în favoarea SAEM N. Aceasta l-a condamnat să plătească unui euro daune-interese acesteia din urmă, plus o mie cinci sute de euro pentru cheltuielile de procedură, precum și să retragă cuvintele de pe pagina sa de Facebook și să publice, timp de 15 zile, un comunicat care să menționeze condamnarea sa sub titlul În memoriul său amplificativ, reclamantul a invocat, la fel ca anterior în fața instanei de apel, art. 10 din Convenie. Prin decizia din 1 septembrie 2020, Curtea de Casaie a declarat recursul reclamantului neadmis. În plus, l-a condamnat să plătească două mii cinci sute de euro în cheltuieli și cheltuieli pentru SAEM N. Reclamantul invocă o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție, din cauza lipsei unui răspuns la motivele sale explicite întemeiate pe art. 10 din Convenție, atât de către instanța de recurs de la Paris, cât și de către Curtea de Casație în decizia de neadmitere a recursului său. Invocând art. 10 din Convenție, el se plânge că a fost condamnat din cauza declarațiilor publicate pe peretele contului său Facebook. El consideră că aceasta constituie o încălcare a dreptului la libertatea de exprimare a unui ales local, lider al opoziției municipale, pe un subiect de interes general referitor la gestionarea comună. Mai mult decât atât, el critică povara sumelor și cheltuielilor pe care le-a suportat, în timp ce își desfășoară activitatea politică cu titlu voluntar și pe care a trebuit să o suporte singur pentru apărarea sa, întregul proces reprezentând un cost total de 11 600 de euro pe care îl suportă. Contestația privind drepturile și obligațiile de natură civilă ale reclamantului a fost ascultată în mod echitabil, astfel cum se prevede la art. 1 din Convenție? În special, argumentele reclamantului întemeiate pe respectarea cerințelor art. 10 din Convenție au fost luate în considerare de instanțele interne și fac obiectul unei motivări compatibile cu cerințele art. 6 alin. (1) A existat vreo încălcare a dreptului reclamantului la libertatea de exprimare, în special a dreptului său de a comunica idei, în sensul articolului 10 din Convenție? În special, având în vedere jurisprudența Curții, în ce măsură obligațiile și responsabilitățile pe care le presupune statutul social al reclamantului, politician și ales local, sunt relevante pentru cauza sa și pentru marja de apreciere a statului în acest domeniu?
Publié le 14 mars 2022
Requête n
o
12767/21
Jean-Paul LEFEBVRE
contre la France
introduite le 26 février 2021
communiquée le 21 février 2022
La requête concerne la condamnation du requérant, conseiller municipal et président d’un groupe d’opposition au maire de la commune, pour diffamation en raison de propos publiés sur le mur de son compte Facebook.
Le 30 décembre 2014, le requérant écrivit au procureur de la République de Bobigny pour lui signaler diverses malversations commises dans le cadre de marchés publics par la société anonyme d’économie mixte (SAEM) N., en charge de la gestion d’une partie du parc de logements sociaux de sa commune. A l’issue d’une enquête préliminaire, le procureur fit citer neuf personnes devant le tribunal correctionnel, dont le président et le directeur de la SAEM N., ainsi que M. G., conseiller municipal, et K.M. La procédure serait actuellement en cours.
Par ailleurs, le 19 juillet 2016, M.G. fut victime de plusieurs coups de feu. K.M., identifié comme étant l’un des auteurs des faits, fut définitivement condamné en 2019 à cinq ans d’emprisonnement pour violences aggravées. Au cours de ce procès, la défense de K.M. fit citer le directeur général de la SAEM N. comme témoin.
Dans ce contexte, le requérant publia les propos suivants sur le mur de son compte Facebook, le 20 juillet 2016 : «
J’espère que l’enquête permettra d’établir toutes les circonstances et de remonter vers toutes les personnes impliquées, même indirectement (un certain bailleur «
social
»), dans les dérives mafieuses qui sont désormais, hélas, le quotidien de notre pauvre ville, depuis 5 ans et demi
».
En réaction, la SAEM N., s’estimant visée par ce commentaire, fit citer le requérant devant le tribunal correctionnel.
Par un jugement du 12 juin 2018, le tribunal correctionnel de Paris relaxa le requérant, jugeant que la citation était irrecevable, la SAEM N. n’étant pas nommément visée, ni identifiable, dans les propos publiés par le requérant. La société interjeta appel, mais pas le ministère public.
Le 20 mars 2019, la cour d’appel de Paris jugea que l’action publique n’était plus en cause, le parquet n’ayant pas interjeté appel, et qu’elle n’était donc saisie que de la seule action civile de la SAEM N. Elle infirma le jugement et jugea que le requérant avait commis une faute civile ouvrant droit à réparation au profit de la SAEM N. Elle le condamna à verser un euro de dommages-intérêts à cette dernière, outre mille cinq cents euros au titre des frais de procédure, ainsi qu’à retirer les propos de sa page Facebook et à publier, pendant quinze jours, un communiqué évoquant sa condamnation sous le titre «
Publication judiciaire
». Le requérant forma un pourvoi en cassation. Dans son mémoire ampliatif, il invoqua, comme précédemment devant la cour d’appel, l’article 10 de la Convention.
Par une décision du 1
er
septembre 2020, la Cour de cassation déclara le pourvoi du requérant non-admis. Par ailleurs, elle le condamna à payer deux mille cinq cents euros de frais et dépens à la SAEM N.
Le requérant allègue une violation de l’article 6 § 1 de la Convention, en raison de l’absence de réponse à ses moyens explicites tirés de l’article 10 de la Convention, et ce tant par la cour d’appel de Paris que par la Cour de cassation dans la décision de non-admission de son pourvoi.
Invoquant l’article 10 de la Convention, il se plaint d’avoir été condamné en raison des propos publiés sur le mur de son compte Facebook. Il estime que cela constitue une violation du droit à la liberté d’expression d’un élu local, leader de l’opposition municipal, sur un sujet d’intérêt général relatif à la gestion communale. Il critique en outre la lourdeur des sommes et frais mis à sa charge, alors qu’il exerce son activité politique à titre bénévole et qu’il a dû assumer seul les frais de sa défense, l’ensemble du procès ayant représenté un coût total de 11
600 euros à sa charge.
1.
La contestation sur les droits et obligations de caractère civil du requérant a-t-elle été entendue équitablement, comme l’exige l’article
6
§
1 de la Convention ? En particulier, les arguments du requérant tirés de l’atteinte aux exigences de l’article 10 de la Convention ont-ils été pris en compte par les juridictions internes et fait l’objet d’une motivation compatible avec les exigences de l’article 6 § 1
?
2.
Y a-t-il eu violation du droit du requérant à la liberté d’expression, et spécialement de son droit de communiquer des idées, au sens de l’article
10 de la Convention ?
En particulier, à la lumière de la jurisprudence de la Cour, dans quelle mesure les devoirs et responsabilités que comporte le statut social du requérant, homme politique et élu local, sont-ils pertinents pour son grief et pour la marge d’appréciation de l’État dans ce domaine
?