VANCHEV c. BULGARIE

Publicată la 14 martie 2022

SECȚIA A PATRA

Cererea nr. 28003/15

Ivan Valchanov VANCHEV

contra Bulgariei

introdusă la 26 mai 2015

comunicată la 21 februarie 2022

OBIECTUL CAUZEI

Reclamantul era procuror și conducătorul parchetului regional din Haskovo.

După ce a obținut anularea judiciară a unei decizii prin care s-a dispus suspendarea sa temporară pe motivul unei proceduri penale pendinte împotriva sa, a fost reintegrat în funcțiile sale la 17 martie 2014. În aceeași zi, Procurorul general a dispus detașarea sa la parchetul din Plovdiv, situat la peste 70 km, în temeiul art. 147 și 227 din legea privind puterea judecătorească, conform cărora Procurorul general poate dispune detașarea unui procuror fără acordul persoanei interesate pentru o durată de trei luni dacă nevoile serviciului o justifică. Reclamantul și-a invocat imediat drepturile la concediu. Măsura de detașare a fost ridicată la 16 mai 2014.

Reclamantul se plânge, din perspectiva art. 6 din Convenție, de absența accesului la un tribunal pentru a contesta legalitatea acestei măsuri, recursul său fiind declarat inadmisibil de Curtea Administrativă Supremă la 12 decembrie 2014, pe motiv că decizia atacată nu constituia un act administrativ, ci o măsură de ordin intern nesusceptibilă de recurs judiciar.

ÎNTREBĂRI ADRESATE PĂRȚILOR

Se aplică art. 6 §1 din Convenție, în latura sa civilă, litigiului referitor la măsura de detașare a reclamantului (a se vedea, în special, Baka c. Ungariei [MC], nr. 20261/12, §§100-121, CEDO 2016, Denisov c. Ucrainei [MC], nr. 76639/11, §§44-55, 25 septembrie 2018, și Bilgen c. Turciei, nr. 1571/07, §§47-81 și 92-97, 9 martie 2021)?

În caz afirmativ, a avut reclamantul acces la un «tribunal» astfel cum este prevăzut de art. 6 §1 din Convenție?

Publiée le 14 mars 2022

QUATRIÈME SECTION

Requête n

o

28003/15

Ivan Valchanov VANCHEV

contre la Bulgarie

introduite le 26 mai 2015

communiquée le 21 février 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

Le requérant était procureur et dirigeant du parquet régional de Haskovo.

Après avoir obtenu l’annulation judiciaire d’une décision ordonnant sa suspension temporaire au motif d’une procédure pénale pendante contre lui, il fut réintégré dans ses fonctions le 17 mars 2014. Le même jour, le Procureur général ordonna son détachement au parquet de Plovdiv, situé à plus de 70

km, sur le fondement des articles 147 et 227 de la loi sur le pouvoir judiciaire, aux termes desquels le Procureur général peut ordonner le détachement d’un procureur sans l’accord de l’intéressé pour une durée de trois mois si les besoins du service le justifient. Le requérant fit immédiatement valoir ses droits à congés. La mesure de détachement fut levée le 16 mai 2014.

Le requérant se plaint, sous l’angle de l’article 6 de la Convention, de l’absence d’accès à un tribunal pour contester la légalité de cette mesure, son recours ayant été déclaré irrecevable par la Cour administrative suprême le 12 décembre 2014, au motif que la décision attaquée ne constituait pas un acte administratif mais une mesure d’ordre intérieur non susceptible de recours judiciaire.

QUESTIONS AUX PARTIES

L’article

6 §

1 de la Convention, dans sa branche civile, s’applique-t-il au litige relatif à la mesure de détachement du requérant (voir, en particulier,

Baka c. Hongrie

[GC], n

o

20261/12, §§ 100-121, CEDH 2016,

Denisov c.

Ukraine

[GC], n

o

76639/11, §§ 44-55, 25 septembre 2018

, et

Bilgen c.

Turquie

, n

o

1571/07, §§ 47-81 et 92-97, 9 mars 2021)

?

Dans l’affirmative, le requérant a-t-il eu accès à un «

tribunal

» tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention

?